Studii aromâne

Gustav Weigand, autorul mai multor lucrări de cercetare timpurii despre aromâni

Studiile aromâne (în aromână Studii armãneshti) este o disciplină academică^⁠(d) care se ocupă cu cercetarea limbii, literaturii, istoriei, culturii, portului și obiceiurilor aromânilor. Această disciplină este inclusă în studiile balcanistice^⁠(d) și romanistice. Printre cercetătorii de seamă ai problematicii aromâne se numără Matilda Caragiu Marioțeanu, Thede Kahl și Gustav Weigand. Chestiunea aromână, termen folosit pentru divizarea trecută și actuală a identității etnice a aromânilor, a influențat în mod proeminent studiile aromâne.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Studiile aromâne sunt o ramură a studiilor balcanistice^⁠(d) (denumite și „balcanistică”).^[1] Începutul secolului al XXI-lea a cunoscut o creștere a interesului specialiștilor în balcanistică asupra micilor comunități minoritare autohtone din Balcani, inclusiv asupra aromânilor. Cercetarea aromânilor face, de asemenea, obiectul studiilor romanistice.^[2]

Naționalismele și chestiunea aromână s-au dovedit a fi obstacole dificile pentru progresul studiilor aromâne, întrucât probleme precum considerarea aromânilor ca un grup etnic separat independent sau ca un subgrup al grecilor sau al românilor rămân controversate.^[3]

Una dintre lucrările importante în domeniul studiilor aromâne este Aromanski studii: prilozi kon balkanistikata (în macedoneană Аромански студии: прилози кон балканистиката, în aromână Studii armãneashti, în traducere „Studii aromâne: contribuții la studiile balcanice”) al profesorului Božidar Nastev^⁠(d) de la Universitatea din Skopje.^[1]

Instituții și reviste[modificare | modificare sursă]

În 1995, cu ajutorul Universității din Freiburg, profesorul aromân Vasile Barba^⁠(d) a fondat Centrul European de Studii Aromâne (în aromână Tsentrul European ti Studii Armãneshti, în germană Europäisches Zentrum für Aromunische Studien) în orașul Freiburg im Breisgau din Germania.^[4] Revista academică^⁠(d) aromână Zborlu a nostru („Cuvântul nostru”) este editată de Centrul European de Studii Aromâne.^[5]

Rivista di litiratură shi studii armãni este o revistă academică despre aromâni fondată la 1 aprilie 1994 de scriitorul aromân Tiberiu Cunia. A fost publicată semestrial de Editura Cartea Aromână („Aromanian Book Publishing House”) din Statele Unite ale Americii și de Fundația Cartea Aromână din România până în aprilie 2007, apărând într-un total de 33 de volume^⁠(d). Ea a fost scrisă exclusiv în limba aromână, într-un alfabet^⁠(d) special destinat să devină scrierea standard a limbii aromâne. Revista a promovat scrierile în limba aromână, în special cele inedite, a publicat opere literare aromâne clasice sau recente și a inclus studii culturale și filologice despre aromâni, precum și informații etnografice și istorice despre acest grup etnic.^[5]

Personalități[modificare | modificare sursă]

În anul 2013, etnologul și profesorul ceh Leoš Šatava^⁠(d) s-a referit la lingvistul german Gustav Weigand drept „părintele fondator al studiilor aromâne”.^[6] Alți cercetători care au elaborat lucrări relevante în domeniul studiilor aromâne sunt lingvista aromână Matilda Caragiu Marioțeanu, etnograful și etnolingvul^⁠(d) german Thede Kahl, istoricul și filologul aromân Nicolae Șerban Tanașoca, cercetătorul român Emil Țîrcomnicu^[3] și lingvistul aromân Božidar Nastev^⁠(d).^[7]

Note[modificare | modificare sursă]

^ ^a ^b Nastev, Božidar (1988). Atanasov, Petar, ed. Аромански студии: прилози кон балканистиката (în macedoneană). Ogledalo.
^ Sikimić; Ašić, ed. (2008). The Romance Balkans. Institute for Balkan Studies^⁠(d). ISBN 9788671790604.
^ ^a ^b Trifon, Nicolas (2016). „Les études aroumaines en Roumanie à l'heure européenne: quelques observations”. Cahiers balkaniques (în franceză). 44. doi:10.4000/ceb.9806.
^ Barba, Katharina (2009). „Vasile Barba: un alumtãtor ti ascãparea a limbãljei shi a culturãljei armâneascã”. Zborlu a nostru (în aromână) (1–2).
^ ^a ^b Petcu, Marian (2016). Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică. Elefant Online. ISBN 9789734638543.
^ Šatava, Leoš (2013). „The ethnolinguistic situation of the Aromanians (Vlachs) in Macedonia: young people in Kruševo as indicators of ethnic identity and attitude to the language” (PDF). Razprave in gradivo: Revija za narodnostna vprašanja. 71: 5–26. Arhivat din original (PDF) la 1 iulie 2023. Accesat în 14 mai 2023.
^ Studii și cercetǎri lingvistice, vol. 54, Academia Română, București, 2005, p. 261.

[Nastev-1] Nastev, Božidar (1988). Atanasov, Petar, ed. Аромански студии: прилози кон балканистиката (în macedoneană). Ogledalo.

[2] Sikimić; Ašić, ed. (2008). The Romance Balkans. Institute for Balkan Studies^⁠(d). ISBN 9788671790604.

[:0-3] Trifon, Nicolas (2016). „Les études aroumaines en Roumanie à l'heure européenne: quelques observations”. Cahiers balkaniques (în franceză). 44. doi:10.4000/ceb.9806.

[4] Barba, Katharina (2009). „Vasile Barba: un alumtãtor ti ascãparea a limbãljei shi a culturãljei armâneascã”. Zborlu a nostru (în aromână) (1–2).

[:1-5] Petcu, Marian (2016). Istoria jurnalismului din România în date: enciclopedie cronologică. Elefant Online. ISBN 9789734638543.

[6] Šatava, Leoš (2013). „The ethnolinguistic situation of the Aromanians (Vlachs) in Macedonia: young people in Kruševo as indicators of ethnic identity and attitude to the language” (PDF). Razprave in gradivo: Revija za narodnostna vprašanja. 71: 5–26. Arhivat din original (PDF) la 1 iulie 2023. Accesat în 14 mai 2023.

[7] Studii și cercetǎri lingvistice, vol. 54, Academia Română, București, 2005, p. 261.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]