Stelian Gruia

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Stelian Gruia
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Decedat (63 de ani)[1] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatMănăstirea Cernica Modificați la Wikidata
Cetățenie România[2] Modificați la Wikidata
Ocupațietraducător Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata

Stelian Gruia (nume la naștere Stelian Iațentiuc, n. 16 aprilie 1933, Arbore, Suceava, Regatul României – d. 16 octombrie 1996, București, România) a fost un scriitor și traducător român de origine ucraineană, de limbă română și ucraineană.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut într-o familie de țărani. A urmat gimnaziul de la Liceul de băieți din Rădăuți, unde a și terminat cursurile gimnaziale. A urmat apoi cursurile Liceului Comercial din Suceava, pe care l-a absolvit în anul 1952. După terminarea liceului s-a înscris la Universitatea București, Facultatea de Filologie, ale cărei cursuri le-a urmat între anii 1952-1955, transferându-se apoi, ca bursier, la Universitatea „Taras Șevcenko” din Kiev, unde a învățat doi ani, unde s-a specializat în slavistică. A lucrat apoi ca lector și profesor de literatură ucraineană la facultatea de limbi slave a Universității din București. [3]

Deoarece în vremea sa scrierile critice sau pamfletare la adresa măsurilor de economic politică internă și externă a țării erau interzise, nuvela sa intitulată Reportaj despre seceriș, care descrie protestele împotriva colectivizării, a fost scoasă din volumul său de colecție.[4]

Lucrarea sa de doctorat a fost consacrată lui Taras Șevcenko, pe baza căreia a scos apoi două cărți, una în limba ucraineană, Moletva i procliat (Rugă și blestem), la Editura "Kriterion", București 1995, și una în limba română, Taras Șevcenko, la Editura "Aritmos", București 2001.[5]

Opera[modificare | modificare sursă]

Volume de nuvele și povestiri[modificare | modificare sursă]

  • 1964 – Roata norocului;
  • 1968 – Sâmbăta morților, Editura Luceafărul;
  • 1973 – Ciobanul și cireșul sălbatic.

Volume de poezie[modificare | modificare sursă]

  • 1958 – Eminescu în versuri ucrainene;
  • 1971 – Străfunduri;
  • 1974 – Dume (antologie de literatură universală), 128 pagini, traducere, cuvânt înainte și note de Stelian Gruia, Editura Univers;
  • 1975 – Balada locului, Poezie ucraineană din România;
  • 1977 – Baladele Arborei;
  • 1979 – Nord, 112 pagini, Editura Albatros;
  • 1991 – Măgărușul năzdrăvan (poezii pentru copii).

Romane[modificare | modificare sursă]

  • 1983 – Calul Negru, 236 pagini, Editura Cartea Românească;
  • 1986 – Un an, o viață, 215 pagini, Editura Cartea Românească;
  • 1995 – Poet pe Golgota Basarabiei (roman închinat lui Grigore Vieru), 188 pagini, Editura Eminescu, ISBN 973-22-0403-6;
  • 1995 – Prințul Constantin, 410 pagini, Editura Viitorul Românesc, ISBN 9739172172; ISBN 9789739172172.

Derivate din teza de doctorat[modificare | modificare sursă]

  • 1995 – Moletva i procliat (Rugă și blestem), Editura "Kriterion", București
  • 2001 – Taras Șevcenko, Editura "Aritmos", București

Prezent în antologii[modificare | modificare sursă]

Autor de antologii[modificare | modificare sursă]

  • 1993 – volumul Nebănuitul vers al Lunii, o antologie de versuri din lirica universală, în care prezintă poezii ale poeților din 17 țări sovietice.

Editor[modificare | modificare sursă]

  • Ivan Reboșapka: Ukrainska mova - Pidrucinek dlia VIII clasu, 321 pagini, Editura Didactică și Pedagogică, 2000[6]

In memoriam[modificare | modificare sursă]

  • În anul 2006, Bibliotecii Comunale Arbore i-a fost atribuit numele scriitorului Stelian Gruia, născut în comuna Arbore. Biblioteca posedă și o donație de carte făcută de familia scriitorului Stelian Gruia.[7]

Referințe și note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Stelian Gruia, Autoritatea BnF 
  2. ^ BnF catalogue général, accesat în  
  3. ^ Stelian Gruia la 80 de ani
  4. ^ Olti Ágoston, Gidó Attila: Minoritatea maghiară în perioada comunistă, Cluj-Napoca. Editura Institutului pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale: Kriterion, 2009; ISBN 978-606-92223-8-6; ISBN 978-973-26-0973-6
  5. ^ O nouă abordare a lui Șevcenko
  6. ^ „Ukrainska mova - Pidrucinek dlia VIII clasu”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ Biblioteca Comunală Arbore

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Marian Popa, Dicționar de literatură română contemporană. Ed.II, Ed. Albatros, 1977, p. 256

Legături externe[modificare | modificare sursă]