Stefan Vojislav

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Stefan Vojislav
Prințul Tuturor Sârbilor
ὁ τῶν Σέρβων ἄρχων
Војислав, први српски велики жупан.jpg
Date personale
Născut990 d.Hr. Modificați la Wikidata
Brusno, Slovacia Modificați la Wikidata
Decedat1043 (52 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiDragimir al Travuniei și Zaclumiei[*] Modificați la Wikidata
CopiiMihailo I of Duklja[*] Modificați la Wikidata
ReligieCreștinism răsăritean Modificați la Wikidata
Ocupațiesuveran[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliarăCasa Vojislavljevićilor
Domnie
Domnie1018–1043
PredecesorDragomir
SuccesorMihailo I

Stefan Vojislav (Стефан Војислав; n. 990 d.Hr., Brusno, Slovacia – d. 1043) a fost un Prinț al Dukliei din 1040 până în 1043. Din 1018 a avut statutul de conducător în autonomia Imperiului Bizantin, iar în 1034 a sprijinit o revoltă, ce s-a soldat cu eșec, fapt pentru care a fost condamnat la închisoare în Constantinopol, deși, a reușit să evadeze și să se reîntoarcă, de această dată dobândindu-și cu succes independența statului său, unde s-a autoproclamat mai târziu ca Prinț al Sârbilor, un titlu ce însemna o importanță majoră printre sârbi.

El este fondatorul dinastiei Vojislavljević.

Revolta[modificare | modificare sursă]

În jurul anului 1034 (conform lui Ioan Skylitzes), sârbii au renunțat la dominația bizantină. Stefan Vojislav, vărul lui Iovan Vladimir, a condus o rebeliune în contextul morții împăratului Romanos al III-lea Arghir. A fost învins și închis în Constantinopol în 1035 sau 1036,[1] timp în care regatul său erau condus de strategos Theophilos Erotikos. La sfârșitul anului 1037 sau la începutul anului 1038, a reușit să scape din prizonierat și s-a întors în Duklja, unde a pornit o nouă revoltă împotriva bizantinilor și a aliațiilor săi sârbi din regiunile învecinate.[2][3]

Ultimii ani[modificare | modificare sursă]

Vojislav și-a petrecut ultimii ani de domnie în pace și a murit în 1043. A fost succedat de văduva și cei cinci fii ai săi - Gojislav, Predimir, Mihailo, Saganek și Radoslav.[4] A fost înmormântat la Biserica Sfântul Andrei din Prapratna, un oraș aflat Bar și Ulcinj.

Duklja a rămas centrul statului sârb care a înlocuit Rașka; a deținut această poziție pentru câțiva ani, sub conducerea fiului său Mihailo I în timp ce celelalte principate au fost unificate cu Rașka sub conducerea lui Vukan al Serbiei.

Titluri[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Vizantološki institut SANU, „Vizantijski izvori za istoriju naroda Jugoslavije (III tom)“ (fototipsko izdanje originala iz 1967), Beograd 2007 ISBN 978-86-83883-09-7
  2. ^ Fine 1991, p. 203.
  3. ^ Sima M. Cirkovic (). The Serbs. John Wiley & Sons. p. 25. ISBN 978-1-4051-4291-5. 
  4. ^ Fine 1991, p. 213.
  5. ^ Kekaumenos, ed Litavrin, 170-2
  6. ^ Scylitzes, 408-9
  7. ^ Cedrenus, ed. Bonn, II, p. 526

Bibliografie[modificare | modificare sursă]