Steaua Dimineții

Steaua Dimineții
Date personale
Născut	1810 Montana, SUA
Decedat	1883 (73 de ani)
Înmormântat	Lame Deer Cemetery[*][[Lame Deer Cemetery (cemetery in Lame Deer, Montana, United States)|​]]
Etnie	Cheyenne[*]​
Ocupație	șef de trib[*]​
Activitate
Bătălii / Războaie	Lupta lui Steaua Dimineții[*]​

Steaua Dimineții (în engleză Morning Star; în Cheyenne^⁠(d) Vóóhéhéve; cunoscut și după numele lui Lakota Sioux Tȟamílapȟéšni tradus Cuțit Tocit, în engleză Dull Knife) (c. 1810–1883) a fost o căptenie a poporului Cheyenne de Nord^⁠(d) și conducător al bandei Notameohmésêhese („Măncătorii din Nord”; pe scurt Ȯhmésėhese sau „Mâncătorii”) din nordul Marilor Câmpii în secolul al XIX-lea. Este cunoscut pentru rezistența sa activă împotriva expansiunii spre vest a Statelor Unite și față de guvernul acestora. Alături de alți șefi de triburi, este creditat cu meritul de a fi asigurat poporului Cheyenne de Nord un teritoriu pe pământurile lor din actualul stat Montana.

Deși localnicii îi spuneau „Cuțit Tocit” (sau Motšêške Ôhnêxahpo în Cheyenne, traducere a numelui său Lakota), liderii militari americani și alți amerindieni îi traduceau numele Cheyenne drept „Steaua Dimineții”. El a fost descris de mai mulți autori ai vremii drept un „proscris admirabil” prin comparație cu Rob Roy și William Wallace.

Viața

Micul Coiot (Micul Lup) și Steaua Dimineții (Cuțit Tocit), șefi ai unor triburi de Cheyenne de Nord

În 1851, Steaua Dimineții și-a reprezentat tribul la semnarea primului tratat de la Fort Laramie. În urma morții lui Custer în bătălia de pe Little Bighorn din Marele Război Sioux din 1876, Steaua Dimineții s-a aliat cu mai multe triburi, între care și Sioux, împotriva Statelor Unite. După un raid distrugător^⁠(d) al soldaților americani de sub comanda colonelului Ranald S. Mackenzie^⁠(d), în care au fost distruse 200 de colibe și au fost capturate 700 de animale, cei mai mulți băștinași Cheyenne au fost însă în cele din urmă obligați să capituleze. Ei se așteptau să fie trimiși să trăiască în rezervații împreună cu băștinașii Sioux în nord, dar în cele din urmă au fost transportați la Agenția Darlington^⁠(d) din Rezervația Indiană Cheyenne și Arapaho^⁠(d) din Teritoriul Indian.

Neputând să vâneze suficient în rezervație, tribul a suferit de foame și de boli până în septembrie 1878, când Steaua Dimineții și-a condus tribul într-o migrație spre nord^⁠(d), înapoi către vechile lui pământuri. Luptând de-a lungul drumului, băștinașii Cheyenne au reușit să evite trupele federale pe câmpii și în Dunele din Nebraska^⁠(d) până au fost capturați lângă Fort Robinson^⁠(d). Se spune că tribul și-ar fi demontat armele și ar fi ascuns piesele sub pături sau drept coliere și brățări purtate de copii. Deși Steaua Dimineții a explicat că poporul lui nu va mai opune nicio rezistență dacă i se va permite să trăiască cu Red Cloud în Rezervația Indiană Pine Ridge^⁠(d) din Teritoriul Dakota, Armata a continuat să insiste ca ei să se întoarcă spre sud spre rezervația Cheyenne de Sud. Pe 8 ianuarie 1879, băștinașii Cheyenne de Nord au încercat să scape din fort folosind armele demontate pe care le ascunseseră la sosire, dar au fost rapid urmăriți; mulți Cheyenne, mai ales femei și copii, au fost omorâți de trupele federale în masacrul de la Fort Robinson^⁠(d). Câțiva membri ai tribului, inclusiv Steaua Dimineții, au reușit însă să scape, și au ajuns în cele din urmă la Agenția Pine Ridge unde a fost ținut prizonier până când lui și celorlalți supraviețuitori li s-a permis să se stabilească într-o rezervație de lângă Fort Keogh^⁠(d) în Teritoriul Montana^⁠(d).

Memoria

Steaua Dimineții a murit în 1883 și este înmormântat în rezervația Cheyenn de Nord la Cimitirul Lame Deer. Colegiul Șeful Cuțit Tocit^⁠(d), tot din Lame Deer^⁠(d), este numit în cinstea lui. Sub numele de Cuțit Tocit, fotografia lui apare în bestsellerul Bury My Heart at Wounded Knee^⁠(d) scris de Dee Brown^⁠(d) în 1971.

Bibliografie

• Grant, Bruce, The Concise Encyclopedia of the American Indian, 3rd ed., Wings Books: New York, 2000.

Legături externe

• Encyclopedia of Oklahoma History and Culture - Dull Knife
• Dull Knife, Native Northern Cheyenne Chief la Find a Grave

Lectură suplimentară

• Berthrong, Donald J., The Cheyenne and Arapaho Ordeal (Norman: University of Oklahoma Press, 1976).
• Blackmar, Frank (1912). Kansas: A Cyclopedia of State History, Embracing Events, Institutions, Industries, Counties, Cities, Towns, Prominent Persons, Etc, Volume 2. Standard Pub. Co. 
• Bronson, Edgar Beecher (februarie 1909). „A Finish Fight for a Birthright: Little Wolf's Escape and Dull Knife's Capture”. Pearson's. 21 (2): 205–213. Accesat în 9 mai 2016. Ilustrații de Maynard Dixon. CS1 maint: postscript (link)
• Brown, Dee (2003). Bury My Heart at Wounded Knee: An Indian History of the American West. Macmillan. ISBN 0-8050-6669-1. 
• Dockstader, Frederick (1977). Great North American Indians: profiles in life and leadership. Van Nostrand Reinhold. ISBN 0-442-02148-8. 
• Eastman, Charles (2004). Indian Heroes and Great Chieftains. 1st World Publishing. ISBN 1-59540-059-1. 
• Grinnell, George (2004). The Fighting Cheyennes. Digital Scanning Inc. ISBN 1-58218-390-2. 
• Hoig, Stan (2002). Perilous pursuit: the U.S. Cavalry and the northern Cheyennes. Boulder, CO: University Press of Colorado. OCLC 48618630. 
• John Stands in Timber, Cheyenne Memories (New Haven: Yale University Press, 1967).
• Marshall, Joseph M. III (2005). The Journey of Crazy Horse: A Lakota History. Penguin Group. ISBN 0-14-303621-1. 
• Monnett, John (2004). Tell Them We Are Going Home: The Odyssey of the Northern Cheyennes. University of Oklahoma Press. ISBN 0-8061-3645-6. 
• Sandoz, Mari (1953). Cheyenne autumn. U of Nebraska Press. ISBN 0-8032-9341-0. 
• Seton, Ernest Thompson (1921). The Book of Woodcraft. Garden City, New York: Garden City Publishing Co. pp. 548–571. Accesat în 9 mai 2016. 
• Starita, Joe (2002). The Dull Knifes of Pine Ridge. Bison Books. ISBN 0-8032-9294-5. 
• Starita, Joe (2009). "I Am a Man": Chief Standing Bear's Journey for Justice. Macmillan. ISBN 978-0-312-53304-5.