Statul Idel-Ural

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare
Steagul Statului Idel-Ural din 1918

Statul Idel-Ural (în limba tătară: İdel-Ural Ștatı/Идел-Урал Штаты, Statul Idel/Volga -Ural) era o republică musulmană efemeră cu capitala la Kazan, care îi unea pe tătari, bașchiri și ciuvași în perioada tulbure a războiului civil rus. Considerată de istorici ca o tentativă de recreare a Hanatului Kazanului, republica era proclamată pe 12 decembrie 1917 de Congresul Musulmanilor din Rusia și Siberia.

La început, cuprindea numai teritoriile locuite de tătarii și bașkirii din fostele gubernii Kazan și Ufa, dar după câteva luni li se alăturau teritoriile locuite de populații nemusulmane sau neturcice: komii și udmurții, vorbitori de limbi fino-ugrice având ca religii creștinismul-ortodox sau șamanismul. [1]

După ce fu desființată de intervenția Armatei Roșii în aprilie 1918, republica era reînființată de Legiunile cehoslovace în luna iulie, pentru a fi definitiv dizolvată la sfârșitul aceluiași an.

Președintele Statului Idel-Ural, Sadrí Maqsudí Arsal, reușind să fugă în Finlanda în 1918, fu bine primit de ministrul de externe finlandez, care își amintea de lupta plină de curaj a finlandezilor în Duma Rusă pentru autodeterminarea națională și pentru drepturi constituționale. Președintele în exil se mai întâlni cu oficiali din Estonia, după care vizită Suedia, Germania și Franța în 1919, în căutarea sprijinului occidental.

În prezent, amintirea statului efemer Idel-Ural este utilizat de naționaliștii tătari ca bază ideologică pentru crearea unui stat independent al popoarelor turcice din Federația Rusă.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Colectiv (). „The dying fish swims in water”. The Economist. pp. 73–74. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]