Statistica Bose-Einstein

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search

Statistica Bose-Einstein este o teorie dezvoltată între anii 1924-1925 de către Satyendra Nath Bose (1894-1974) și Albert Einstein[1]. Spre deosebire de statistica Fermi-Dirac, bosonii, particulele cu spin întreg: 0, 1, 2, 3, etc., ce se supun statisticii Bose-Einstein pot să se acumuleze în aceeași stare cuantică în orice număr. De exemplu bosoni sunt o serie de pioni, fotonii (radiația electromagnetică, mesonii, gravitonii, etc. Datorită acestui fapt este posibilă emisia coerentă a radiației laser și curgerea fără frecare a heliului suprafluid. În ultimul timp își găsește aplicații și în astrofizica găurilor negre.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Enciclopedia Universală Britannica, Ed. Litera, București-Chișinău, vol.2, p.342