Sari la conținut

Soluție solidă

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Termenul de soluție solidă, utilizat frecvent pentru metale, este un amestec omogen de doi compuși în stare solidă și având o structură cristalină unică. Altfel spus, componentele coexistă formând un nou solid cristalin sau o rețea cristalină.[1] Multe exemple pot fi găsite în metalurgie, geologie și chimia stării solide. Cuvântul „soluție” este utilizat pentru a descrie amestecul intim al componentelor la nivel atomic și distinge aceste materiale omogene de amestecurile fizice analoage.[2]

  1. „Solid solution – Types, Properties & Examples”, Encyclopedia Britannica, accesat în
  2. Abbaschian, Reza; Reed-Hill, Robert E. (). Physical Metallurgy Principles (în engleză). Cengage Learning. ISBN 978-0-495-08254-5.