Sari la conținut

Sofia Gubaidulina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sofia Gubaidulina
Date personale
Născută[5][6][7][8][9] Modificați la Wikidata
Çistay, RSFS Rusă, URSS[4][10] Modificați la Wikidata
Decedată (93 de ani)[11][12] Modificați la Wikidata
Appen, Schleswig-Holstein, Germania Modificați la Wikidata
CetățenieUniunea Republicilor Sovietice Socialiste (–)
 Rusia
 Germania Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Ortodoxă Modificați la Wikidata
Ocupațiecompozitoare
compozitoare de coloană sonoră[*]​
classical pianist[*][[classical pianist (pianist who is formally trained in and plays classical music)|​]] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiUniunea Republicilor Sovietice Socialiste[13] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă
limba tătară
limba spaniolă[14] Modificați la Wikidata
StudiiConservatorul din Kazan, Conservatorul din Moscova[*]​[1]  Modificați la Wikidata
Gen muzicalmuzică clasică  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Case de discuriDeutsche Grammophon[*][[Deutsche Grammophon (German classical music record label)|​]]
Melodia[*][[Melodia (Soviet and Russian record label)|​]]  Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul pentru Merit în domeniul Științei și Artelor[*]​
Ordinul de Merit al Republicii Federale Germania în grad de mare cruce[*]​
Bach-Preis der Freien und Hansestadt Hamburg[*][[Bach-Preis der Freien und Hansestadt Hamburg (German music award)|​]] ()
Aleksandr-Men-Preis[*][[Aleksandr-Men-Preis (award)|​]]
Praemium Imperiale[*]​ ()[2]
Premiul Muzical Léonie Sonning[*]​ ()
Ordinul Prieteniei[*]​
Maestru emerit al artelor al RSFSR[*]​
Medalia Goethe[*]​ ()[3]
Premio Fundación BBVA Fronteras del Conocimiento[*][[Premio Fundación BBVA Fronteras del Conocimiento (Spanish science award)|​]] ()
Premiul de Stat al Federației Ruse[*]​ ()
orden «Duslîk»[*][[orden «Duslîk» |​]] ()
pociiotnîi grajdanin Kazani[*][[pociiotnîi grajdanin Kazani |​]]
orden «Za zaslugi v kulture i iskusstve»[*][[orden «Za zaslugi v kulture i iskusstve» |​]]
Crucea Federală de Merit
Pour le Mérite
zaslujennîi deiatel iskusstv Respubliki Tatarstan[*][[zaslujennîi deiatel iskusstv Respubliki Tatarstan |​]] ()[4]
Maestru emerit al artelor al RSFSR[*]​ ()[4]  Modificați la Wikidata
Discografie
Înregistrări notabileThe Deceitful Face of Hope and Despair[*][[The Deceitful Face of Hope and Despair |​]]
Johannes-Passion[*][[Johannes-Passion (nume de familie)|​]]  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Sofia Asgatovna Gubaidulina (n. , Çistay, RSFS Rusă, URSS – d. , Appen, Schleswig-Holstein, Germania) a fost o compozitoare sovietică și rusă de muzică spirituală modernă.[15] A creat numeroase lucrări de cameră, orchestrale și corale.[16] Opera sa muzicală a explorat tensiunile dintre muzică occidentală și orientală, fiind caracterizată de „folosirea inovatoare a microtonalității și cromatismului, a ritmului mai presus de formă și a tonalităților contrastante”.[17]

Compozițiile sale au fost apreciate pentru intensitatea emoțională pe care o transmit.[18] Alături de Alfred Schnittke, Arvo Pärt și Edison Denisov, Gubaidulina a fost considerată unul dintre cei mai importanți compozitori din fosta Uniune Sovietică, fost persecutați de autorități, inclusiv de KGB, dar a cărui operă a fost frecvent comandată și interpretată de marile orchestre internaționale, primul ei succes major fiind Concertul pentru vioară din 1980 Offertorium.

Educație

[modificare | modificare sursă]

Gubaidulina s-a născut în 24 octombrie 1931, la Cistopol, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Tătară (devenită Republica Tatarstan), RSFS Rusă,[19][18] dintr-un tată tătar din Volga și o mamă rusă de origine evreiască poloneză. Tatăl ei, Asgat Masgudovici Gubaidulin, a fost geodez și inginer, iar mama ei, Fedosiya Fyodorovna (născută Yelkhova), a fost profesoară.[20][21]

După ce a descoperit muzica la vârsta de 5 ani, Gubaidulina a învățat să cânte la un mic pian cu coadă[18] și a încercat primele idei de compoziție. În timp ce studia la Școala de Muzică pentru Copii cu Ruvim Poliakov, Gubaidulina a descoperit idei spirituale în lucrările unor compozitori precum Bach, Mozart și Beethoven. Contextul social creat de URSS nu era favorabil religiei, de aceea tânăra compozitoare a ascuns latura spirituală a lucărilor sale chiar și față de familie, iar cariera ei ulterioară a reflectat dorința de a compune și explora concepte bazate pe spiritualitate.[21]

Gubaidulina a studiat compoziția și pianul la Conservatorul din Kazan, de unde a absolvit în 1954. La începutul carierei sale, muzica clasică contemporană era interzisă aproape în întregime în programul de învățământ, o excepție fiind compozitorul maghiar Béla Bartók. În camerele din căminele studențești se efectuau raiduri periodice pentru a confisca operele interzise, în special pe cele semnate de compozitorul de muzică cultă Igor Stravinsky. Cu toate acestea, studenții reușeau să studieze pe furiș partituri moderne occidentale, precum cele ale lui John Cage.[22]

Carieră

[modificare | modificare sursă]

Gubaidulina și-a continuat pregătirea muzicală la Conservatorul din Moscova cu Nikolai Peiko până în 1959, apoi cu Vissarion Shebalin până în 1963 și a primit o bursă Stalin.[23] În 1961, a devenit membră în Uniunea Compozitorilor Sovietici.[19] Deși muzica ei a fost considerată „iresponsabilă” în timpul studiilor în Rusia sovietică, datorită explorării acordurilor alternative, Gubaidulina a fost susținută de Dmitri Șostakovici, care, în evaluarea unuia dintre examenele ei, a încurajat-o să-și continue drumul, în ciuda părerilor contrarii.[24] I s-a permis să-și exprime modernismul în diferite partituri pe care le-a compus pentru filme documentare, inclusiv pentru un documentar despre submarine din 1963, o producție de 70 mm filmat în formatul unic Kinopanorama cu ecran lat.[25] În 1967 a compus partitura pentru filmul de animație sovietic Aventurile lui Mowgli, o adaptare după Cartea junglei a lui Rudyard Kipling.[19]

La mijlocul anilor 1970, Gubaidulina a fondat Astreja, un grup de improvizație cu instrumente populare, împreună cu compozitorii ruși Viktor Suslin și Vyacheslav Artyomov.[26][27] În 1979, a fost inclusă pe lista neagră drept una dintre „ Cei șapte ai lui Hrennikov” la cel de-al șaselea Congres al Uniunii Compozitorilor Sovietici, acuzată că ar fi creat doar „zgomot”, fără nicio legătură cu viața reală și inovația muzicală autentică.[26][28]

Gubaidulina a devenit cunoscută la nivel internațional la începutul anilor 1980,[29] în parte prin promovarea de către violonistul leton Gidon Kremer a concertului ei pentru vioară Offertorium.[19] În 2003, Jonathan Walker, în Oxford Companion to Music, a remarcat că Gubaidulina „a cunoscut faima internațională la sfârșitul anilor 1980”.[30] Mai târziu, ea a compus un omagiu adus scriitorului T. S. Eliot, folosind textul din cele Patru cvartete (1945) ale poetului. În 2000, Gubaidulina, alături de compozitorii Tan Dun, Osvaldo Golijov și Wolfgang Rihm, a fost contactată de Internationale Bachakademie Stuttgart pentru a compune o piesă pentru proiectul Passion 2000 în memoria lui Johann Sebastian Bach. Piesa cu care a contribuit s-a numit Johannes-Passion (Patimile după Ioan). În 2002, a revenit cu o continuare, Johannes-Ostern (Paștele după Ioan), comandat de canalul de radio și televiziune Norddeutscher Rundfunk. Cele două lucrări formează împreună un diptic despre moartea și învierea lui Hristos, cea mai mare compoziție a ei. A fost interpretată la Royal Albert Hall în cadrul BBC Proms din 2002.[20]

În 2003, la invitația antreprenorului german Walter Fink, Guibadulina a fost al 13-lea compozitor prezentat în programul anual Komponistenporträt al Festivalului de Muzică Rheingau, prima femeie compozitoare a seriei.[31] Lucrarea ei Lumina de la sfârșit a precedat Simfonia nr. 9 a lui Beethoven la balurile de absolvire din 2005.[32] În 2007, al doilea ei concert pentru vioară In Tempus Praesens a fost interpretat la Festivalul de la Lucerna de Anne-Sophie Mutter.[33] Creația sa a fost documentată în filmul lui Jan Schmidt-Garre Sophia – Biografia unui concert pentru vioară.[34] În 2023, Sonata ei pentru vioară și violoncel a fost interpretată la Centrul de Muzică Contemporană Sofia Gubaidulina de violonista nominalizată la Premiile Grammy Anastasia Vedyakova și de Andrey Kaminsky, profesor asociat la Conservatorul din Kazan. A fost compozitoare rezidentă la Orchestra Gewandhaus din Leipzig în 2019,[19] membră a academiilor muzicale din Frankfurt, Hamburg și membră a Academiei Regale de Muzică Suedeze.[25]

Viața personală

[modificare | modificare sursă]

Gubaidulina a fost o membră devotată a Bisericii Ortodoxe Ruse.[35] În 1973, a fost atacată și sugrumată în liftul blocului ei din Moscova, dar a supraviețuit.[19][36] Prietenii ei au teoretizat ulterior că atacatorul ar fi fost un agent KGB.[36] După destrămarea URSS, în 1992 Gubaidulina s-a mutat în Appen, Germania.[19] Pianul marca Steinway & Sons din casa ei a fost un cadou de la dirijorul rus Mstislav Rostropovich.[37] S-a căsătorit de trei ori,[38] al doilea soț fiind scriitorul și disidentul Nikolai Bokov.[36] Gubaidulina a încetat să compună în 2012, după moartea celui de-al treilea soț al ei, Pyotr Meshchaninov, a fiicei sale și a prietenului și colegul ei compozitor Viktor Suslin.[36]

A decedat de cancer la domiciliul ei din Appen, pe 13 martie 2025, la vârsta de 93 de ani.[39]

Recunoaștere

[modificare | modificare sursă]

Gubaidulina a obținut peste 40 de premii și distincții, pe lângă alte recunoașteri.[19] Pe 4 octombrie 2013, în cadrul Bienalei de la Veneția, a devenit laureată a Leului de Aur pentru întreaga activitate la secțiunea Muzică.[40] În 2016 i-a fost acordat Premiul Fundației BBVA (Premios Fundación BBVA Fronteras del Conocimiento) la categoria muzică contemporană, pentru „calitățile muzicale și personale remarcabile” și „calitatea spirituală” a operei sale.[41]

În octombrie 2021, Orchestra Gewandhaus din Leipzig a lansat trei dintre piesele compozitoarei, ca omagiu la aniversarea acesteia de 90 de ani. A fost sărbătorită, de asemenea, printr-o săptămână de muzică de cameră și orchestrală.[37]

Premii

[modificare | modificare sursă]

Funcții onorifice

[modificare | modificare sursă]

În 2001, Gubaidulina a fost numită profesoară de onoare a Conservatorului de Stat N.G. Zhiganov din Kazan. În 2005 a fost aleasă membră străină de onoare a Academiei Americane de Arte și Litere.[53] În 2009 Universitatea Yale i-a acordat titlul de doctor honoris causa.[54] În 2011 a primit titlul de doctor în litere de la Universitatea din Chicago.[55] Pe 27 februarie 2017, i-a fost acordat titlul onorific de doctor în muzică de către New England Conservatory of Music din Boston.[56]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (1.Ausgabe)[*][[Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (1.Ausgabe) (1st edition of book Komponisten-Porträts: Bilder und Daten (Reclam Universal-Bibliothek))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  2. ^ https://www.praemiumimperiale.org/en/laureate-en/laureates-en, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ (PDF) https://www.goethe.de/resources/files/pdf290/liste_preistraegerinnen_goethe-medaille_1955-20222023.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  4. ^ a b c Encyclopedia Tatarica 
  5. ^ Sofia Gubaidulina, SNAC, accesat în  
  6. ^ Sofija (Sofia) Gubajdulina, The Fine Art Archive 
  7. ^ Sofia Gubaidulina, FemBio-Datenbank[*][[FemBio-Datenbank (database of women's biographies)|​]] 
  8. ^ „Sofia Gubaidulina”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  9. ^ Sofia Asgatowna Gubaidulina, Brockhaus Enzyklopädie 
  10. ^ Archivio Storico Ricordi, accesat în  
  11. ^ La compositrice Sofia Goubaïdoulina, ancienne dissidente soviétique, est morte (în franceză), , accesat în  
  12. ^ Sofia Gubaidulina, composer who flourished despite the tyranny of the Soviet regime. // The Telegraph (în engleză),  
  13. ^ Czech National Authority Database, accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ Nelsson, Richard (), „The Rest is Noise festival: Politics and spirituality - reviews from the archive”, The Guardian (în engleză), ISSN 0261-3077, accesat în  
  16. ^ Griffiths, Paul. "Sofia Gubaidulina: Apostle of Inner Struggle and Redemption". New York Times, 25 April 1999. Retrieved 14 March 2025
  17. ^ „Sofia Gubaidulina has died” (în engleză). Limelight. Accesat în . 
  18. ^ a b c „Sofia Gubaidulina, Composer Who Provoked Soviet Censors, Dies at 93 - The New York Times”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  19. ^ a b c d e f g h i „Sofia Gubaidulina, the composer who fused sound and spirituality, has died at age 93”, NPR (în engleză), accesat în  
  20. ^ a b „Sofia Gubaidulina, composer whose intensity was spurred by the tyranny of the Soviet regime”. The Telegraph (în engleză). . ISSN 0307-1235. Accesat în . 
  21. ^ a b Kurtz, Michael, 2007. Sofia Gubaidulina: A Biography. Bloomington: Indiana University Press, pp. 11-14.
  22. ^ Lukomsky, Vera (iulie 1999). „Interviu cu Sofia Gubaidulina” în Tempo (209): 27-31.
  23. ^ „Композитор Альфред Шнитке - Валентина Холопова(книга) - Янко Слава (библиотека Fort/Da)”. yanko.lib.ru. Accesat în . 
  24. ^ „«Последний классик авангарда». Умерла композитор София Губайдулина” (în rusă). BBC News Русская служба. . Accesat în . 
  25. ^ a b „Sofia Gubaidulina” (în engleză). Sofia Philharmonic. Accesat în . 
  26. ^ a b Obituaries, Telegraph (), „Sofia Gubaidulina, composer whose intensity was spurred by the tyranny of the Soviet regime”, The Telegraph (în engleză), ISSN 0307-1235, accesat în  
  27. ^ „2018: Sofia Gubaidulina - Festival Composers - About The Festival - About Us - FiB”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „Sofia Gubaidulina: Perception | YellowBarn”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  29. ^ Medić, Ivana. „Opere revizuite: Sofia Gubaidulina: o biografie de Michael Kurtz, Christoph K. Lohmann și Malcolm Hamrick Brown". Music & Letters, vol. 90, nr. 2, mai 2009, pp. 311-312.
  30. ^ Jonathan Walker, în Oxford Companion to Music, Alison Latham, ed., Oxford University Press, 2003.
  31. ^ „(PDF) An annotated catalog of works by women composers for the double bass | Rebeca Furtado - Academia.edu”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  32. ^ Edwards, David Noel (). „Andris Nelsons conducts Gubaidulina and Rachmaninoff October 21-23” (în engleză). The Berkshire Edge. Accesat în . 
  33. ^ Smith, Steve (), „Orchestra and Violin, Matching Wits”, The New York Times (în engleză), ISSN 0362-4331, accesat în  
  34. ^ Statham, Sabra (), „Sophia, Biography of a Violin Concerto directed by Jan Schmidt-Garre (review)”, Notes, 70 (1), pp. 167–168, ISSN 1534-150X, accesat în  
  35. ^ София Губайдулина: 'Комсомольская увертюра? Нет! Стоит только дать пальчик и... вместе с ним продашь душу' Arhivat în , la Wayback Machine. [Sofia Gubaidulina: „Comsomol? Nu! E de ajuns să dai un deget și... așa îți vei vinde sufletul”]; Губайдулина Софья (София) Азгатовна – считается одним из крупнейших композиторов второй половины ХХ столетия. Arhivat în , la Wayback Machine. [Gubaidulina Sofia (Sofia) Azgatovna – este considerată unul dintre cei mai mari compozitori ai secolului XX.]
  36. ^ a b c d „Sofia Gubaidulina: unchained melodies | Classical music | The Guardian”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  37. ^ a b „At 90, a Composer Is Still Sending Out Blasts - The New York Times”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  38. ^ BBC Radio 3, Donald Macleod and Gerard McBurney: "Composer of the Week: Sofia Gubaidulina (b. 1931)." 5/5 Broadcast 5 November 2021. Radio Times, 30 October – 5 November 2021, p. 132.
  39. ^ „Скончалась София Губайдулина — выдающийся композитор и почетный гражданин Казани”. Реальное время. . Accesat în . 
  40. ^ „La Biennale di Venezia - Sofia Gubaidulina Golden Lion for Lifetime Achievement”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  41. ^ BBVA (). „The Frontiers of Knowledge awards pay homage to the spirituality and transformative dimension of Sofia Gubaidulina's music | BBVA” (în engleză). NEWS BBVA. Accesat în . 
  42. ^ „The Prince Pierre Foundation”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  43. ^ „Cronologia completa”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  44. ^ „1991 Sofia Gubaidulina”. archive.ph. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  45. ^ „Bisherige Preisträger”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  46. ^ „Website des Kreises Pinneberg”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  47. ^ „Five artists win Praemium Imperiale | The Japan Times”. web.archive.org. . Arhivat din original în . Accesat în . 
  48. ^ „sonning :: Alle prismodtagere:: Sofia Gubaidulina”. web.archive.org. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  49. ^ „Stiftung Bibel und Kultur – Aktuelles”. www.bibelundkultur.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ „Bilderservice – Goethe-Institut”. www.goethe.de. Arhivat din original la . Accesat în . 
  51. ^ „Sofia Gubaidulina”. www.polarmusicprize.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  52. ^ a b „Gubaidulina” (în germană). www.adk.de. Accesat în . 
  53. ^ „Current Members”. American Academy of Arts and Letters. Arhivat din original la . Accesat în . 
  54. ^ „Honorary Degree Citations Commencement 2009”. news.yale.edu. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  55. ^ „Goodspeed Notes | Newsletter of the Department of Music at the University of Chicago » Legendary Composer Sofia Gubaiduli a Awarded Honorary Doctorate”. Humanities Division, University of Chicago. Arhivat din original la . Accesat în . 
  56. ^ „New England Conservatory - Tribute to Sofia Gubaidulina” (în engleză). Patricia Au, collaborative pianist. . Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sofia_Gubaidulina&oldid=16914785