Soție trofeu
O soție trofeu este un termen inventat de Thorstein Veblen pentru a descrie o soție percepută ca un simbol al statutului social al soțului ei. Un soț trofeu este echivalentul masculin.[1]
Caracteristici
[modificare | modificare sursă]În discursul științific și mediatic, cele mai frecvent menționate caracteristici ale relației conjugale denumite soție trofeu sunt:
- atractivitatea fizică a partenerului – aspectul este prezentat ca un atribut cheie al unei soții trofeu;
- funcția reprezentativă a relației – prezența alături de partener, tratată ca un simbol al succesului, statutului sau poziției sale sociale;
- dezechilibru în relație – relația este percepută ca fiind asimetrică, în special în ceea ce privește vârsta, puterea, capitalul economic sau social;
- dependență economică – se presupune că soția trofeu are o independență financiară și profesională limitată.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Termenul a fost folosit pentru prima dată de Thorstein Veblen în 1899 în lucrarea sa „Teoria clasei de agrement”. Potrivit lui Veblen, căsătoria a evoluat din practica antică de „colecționare” a femeilor atractive din punct de vedere fizic ca trofee de către bărbați în societățile preistorice. În perioadele ulterioare, până în prezent, o practică similară ar fi fost urmată de unii bărbați cu statut social ridicat.[1]
Termenul „soție trofeu” a devenit popular în a doua jumătate a secolului al XX-lea. În 1950, The Economist l-a folosit pentru a se referi la presupusa practică istorică a războinicilor care răpeau cele mai frumoase femei în timpul bătăliilor și apoi se căsătoreau cu ele după ce se întorceau din expediție. În 1965, termenul a început să fie folosit în mass-media pentru a descrie căsătoria dintre Bernard Madoff și Ruth Alpern. Cu toate acestea, cea mai mare popularitate a termenului a venit odată cu un articol publicat pe 28 august 1989 în revista Fortune, după care a intrat în uz comun cu un sens peiorativ.[2][3]
Exemple
[modificare | modificare sursă]Căsătoria din 1994 a modelului Anna Nicole Smith cu miliardarul James Howard Marshall a fost comentată în presa americană ca un exemplu al fenomenului soției trofeu. La momentul căsătoriei, Marshall avea 89 de ani, iar soția sa avea 26 de ani.[4][5][6]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 Veblen, Thorstein. Theory of the Leisure Class Penguin, 1979; p. 23
- ↑ Adam LeBor (). The Believers: How America Fell for Bernard Madoffs $65 Billion Investment Scam. Phoenix. p. 99–101. ISBN 9780297859192.
- ↑ Safire, William, "On Language; Trophy Wife", The New York Times, May 1, 1994.
- ↑ Michael Barone (). „More Than Anna Nicole Smith's Husband: The Oil-Soaked Life of J. Howard Marshall” (în engleză).
- ↑ Jessica Sager (). „All About Anna Nicole Smith's Husband J. Howard Marshall” (în engleză).
- ↑ Amit Roy (). „Padma walks out, but some 'trophy wives' have stayed the course” (în engleză).