Skjär



Un skjär[1] (/șer/) sau skjar[2] este o insulă stâncoasă mică, sau o insuliță, de obicei prea mică pentru locuirea umană. Poate fi pur și simplu un recif stâncos.
Pe un skjär pot crește plante precum mușchii și ierburile mici, rezistente. Acestea sunt adesea folosite ca locuri de odihnă de animale ca focile și păsările.
Formare
[modificare | modificare sursă]Skjär-urile se formează cel mai adesea la intrarea în fiorduri, unde văile săpate de ghețari și inundate de mare, în unghi drept față de coastă, se unesc cu alte văi paralele cu coasta într-o rețea complexă. În unele locuri, în apropierea marginilor marine ale zonelor cu fiorduri, canalele săpate de ghețar în stâncă sunt atât de numeroase și variate ca direcție încât coasta stâncoasă este împărțită în mii de insule șlefuite de ghețar, unele mari și muntoase, iar altele doar niște recife stâncoase care amenință navigația.
Exemple
[modificare | modificare sursă]Lăngă coasta de vest a Suediei se găsesc skjär-uri. La fel și coasta de est a Suediei, la Marea Baltică, are multe skärgårdar (arhipelaguri) mari, în special Arhipelagul Stockholm.
Coasta de sud-vest a Finlandei are, de asemenea, un număr foarte mare de skjär-uri; atât de multe, de fapt, încât formează un arhipelag. Această zonă se confruntă cu o ridicare postglaciară care conectează insulele pe măsură ce acestea se înalță deasupra nivelului mării, dezvăluind depozite de material detritic și, în cele din urmă, fundul argilos. Skjär-urile arată ca niște mici insule stâncoase înainte ca ridicarea terenului adiacent să schimbe clasificarea acestei forme de relief într-un tombolo.[3]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Rădoane, Maria; Dumitriu, Dan; Ichim, Ioniță (). Geomorfologie. 2. Suceava: Editura Universității. p. 449.
- ↑ Ielenicz, Mihai (). Geomorfologie generală. București: Editura Universitară. p. 134.
- ↑ Tolvanen, Harri; Numminen, Samu; Kalliola, Risto (). „Spatial Distribution and Dynamics of Special Shore-Forms (Tombolos, Flads and Glo-lakes) in an Uplifting Archipelago of the Baltic Sea”. Journal of Coastal Research. 20 (1): 234–243. doi:10.2112/1551-5036(2004)20[234:SDADOS]2.0.CO;2. JSTOR 4299279.