Educația în România

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sistemul educaţional românesc)
Universitatea din București

În conformitate cu Legea învățământului preuniversitar nr. 198 din 2023[1] și Legea învățământului superior nr. 199 din 2023,[2] sistemul educativ românesc este reglementat de către Ministerul Educației (ME). Fiecare nivel are propria sa formă de organizare și este subiectul legislației în vigoare. Grădinița este opțională în grupa mica, ultimii doi ani de gradinita, grupa mijlocie si grupa mare, fiind obligatorii din anii 2020[3] [4] si 2023,[5] respectiv. Clasa pregătitoare, devenită obligatorie în 2012,[6] începe în general la vârsta de 6 ani. Incepand cu anul 2020, toti cei patru ani de liceu sunt obligatorii; asftel școlarizarea este obligatorie pentru 14 ani in total.[7][8] Învățământul primar și secundar este împărțit în 12 sau 13 clase. Învățământul superior este aliniat la Spațiul european al învățământului superior.

De la Revoluția română din 1989, sistemul de învățământ românesc a fost într-un continuu proces de reorganizare care a fost atât lăudat cât și criticat.

În afară de sistemul oficial de școlarizare, la care s-a adăugat recent și sistemul privat echivalent, mai există și un sistem de servicii complementare, semi-legal și informal, cunoscut prin numele meditații. Acest sistem complementar este folosit frecvent în timpul liber al elevilor ca o pregătire pentru a face față dificultății percepute a diferitelor examene de absolvire a unor etape din învățământ.

Meditațiile pot fi considerate ca o parte din sistemul de învățământ. Meditațiile existau și chiar prosperau în timpul regimului comunist.

În 2004, aproximativ 4,4 milioane din populație era înscrisă la școală. Dintre aceștia, 650.000 în grădiniță, 3,11 milioane (14% din populație) în învățământul primar și secundar și 650.000 (3% din populație) la nivel terțiar (universități)[9]. În anul 2009, în România existau 3,3 milioane de elevi, față de 4,8 milioane în anul 1990[10]. În anul 1990, numărul profesorilor din mediul preuniversitar era de aproape 260.000, în 2001 depășea 275.000, iar în 2007 era mai mic de 250.000[10].

În august 2010, în România existau 4.700 de școli generale[11].

Istorie[modificare | modificare sursă]

Prezentare generală[modificare | modificare sursă]

Organizarea de bază

Sistemul educațional românesc este împărțit pe două niveluri:

1. Pre-universitar, Învățământul preuniversitar este structurat în 5 cicluri:[12]

2. Învățământul superior (studii superioare) a fost reorganizat pentru a fi în conformitate cu principiile procesului Bologna, care are ca scop construirea Spațiului European al Învățământului Superior. Ea are următoarele patru componente:


Școală primară este obligatorie, ea cuprinzând clasa pregătitoare (fiind înscriși în general copiii în vârsta de 6 ani,[13]) și apoi clasele I-IV, fiind cunoscută sub numele de "învățământ primar", în timp ce de la vârsta de unsprezece ani și până la paisprezece ani este cunoscut sub numele de "educație gimnazială". Cele mai multe școli elementare fac parte din sistemul public școlar. Educația elementară privată are o cotă de piață de 0,5%, în conformitate cu Ministerul Educație, Cercetării și Inovării.[necesită citare]

Educația în România este obligatorie până la terminarea clasei a XII-a (sau până la vârsta de 18 ani).[14][15] Sistemul de învățământ este identic la nivel național și foarte centralizat.

Sistemul oferă următoarele diplome: de absolvire (absolvirea școlii generale, fără examen), bacalaureat (absolvirea liceului, după examenul de bacalaureat), licență (cadru de absolvirea a universității, după un examen și/sau a tezei), masterat (diplomă de master, după o teză și, eventual, un examen), doctorat (doctor, după o teză).

Învățământul pre-universitar[modificare | modificare sursă]

Numărul maxim de posturi finanțat pentru învățământul preuniversitar de stat era de 321.677 în perioada ianuarie-august 2010, urmând a scădea la la 306.677, în perioada septembrie-decembrie 2010[16].

Convenții de notare[modificare | modificare sursă]

Pentru primii patru ani, există un sistem numit calificative. Acestea sunt Foarte bine (FB) - Excelent, Bine (B) - Bine, Satisfăcător (S) -satisfăcător, de fapt, sensul (abia) trece și Insuficient (I) - a eșuat. Elevii care nu obțin pe tot parcursul anului note bune trebuie să susțină un examen în vară cu un ansamblu de profesori, iar în cazul în care situația nu este mai bună, elevul va repeta tot anul. "Calificativele" sunt folosite pe tot parcursul anului, într-un sistem de evaluare pe tot parcursul anului, la teste, în activitățile școlare, acasă sau pentru proiecte. În medie, pentru un subiect (care va merge în catalog) se calculează de către profesor, ținând seama de progresele înregistrate de student si printr-o valoare de la 1-4 pentru fiecare calificativ (de exemplu, în cazul în care un elev are FB, FB, B, B la matematică, apoi în catalog va fi (4 +4 +3 +3) / 4 = 3,5, prin urmare, B - luând în considerare faptul că performanța elevului a coborât în timp, un B, B, FB, FB va fi, de asemenea, 3,5, dar va fi marcat ca FB, deoarece și-a îmbunătățit performanțele în timp). Nu există nici o medie calculată pentru întregul an, ci doar pe semestru. Cei mai mulți dintre elevi vor avea doar calificative de B și FB, calificativele S și I sunt rar folosite și numai în circumstanțe deosebite.

Pentru clasele 5-12, este utilizat un sistem de notare de la 1 la 10, 10 fiind cea mai bună notă, 1 fiind cea mai proastă notă și 5 este nota minimă de trecere. Sistemul de evaluare este folosit, de asemenea, cu note individuale pentru fiecare test, examen oral, proiect, teme pentru acasă sau exerciții în clasă fiind înscrise în catalog. La unele materii se susține un examen parțial, la sfârșitul semestrului (Teză). Această cerință este reglementată de către Minister ca obligatorii pentru anumite materii și nu poate fi schimbată. Teza valorează 25% din media finală, iar pentru clasele 5 - 8 se aplică la Limba română și matematică și doar în clasa a opta la Geografie sau Istorie și în cazul unei școlii cu predare bilingvă într-o limbă minoritară. Notele sunt date pe baza unor orientări stricte ministeriale, care contează la repartiția la liceu. La sfârșitul fiecărui semestru, media notelor este calculată în urma unei proceduri în patru pași: În primul rând, se calculează media aritmetică a notelor. Dacă există și Teză, această medie, cu o precizie de 0,01, este înmulțită cu 3, se adună cu teza (rotunjită la cel mai apropiat întreg) și se împarte cu 4. Această medie (cu sau fără Teza) este apoi rotunjită la cel mai apropiat întreg (9,5 este, astfel, 10) iar aceasta este media elevului pe semestru. Următorul pas este de a calcula media anuală a elevului. Aceasta se face prin adunarea mediilor pe cele două semestre ale elevului și împărțite la 2. Acestă medie nu este rotunjită. Ultimul pas este adăugarea tuturor mediilor anuale ale elevilor și împărțirea acestei sume la numărul total de subiecți. Aceasta se numește "medie generală". Aceasta nu este nici ponderată și nici rotunjită. În cazul în care un elev are media anuală sub 5 la maximum două materii, elevul trebuie să aibă un examen (corigență) la materia la care nu a reușit, în august, în fața unei comisii școlare. Dacă el nu trece acest examen, el trebuie să repete întregul an (repetenție). În cazul în care media anuală este sub 5 la trei sau mai multe discipline, elevul nu mai are dreptul la examenul de corigență și trebuie să repete anul.

Exemplu: Un elev în clasa a 7-a, cu 4 ore de matematică săptămânal poate avea următoarele note: 6,6,7,7 în oral și 5 în Teză. Media semestrială la matematica este rotunjită ( (3 * ((6 + 6 + 7 + 7) / 4) + 5) / 4) = 6. Dacă el a avut media 7 în celălalt semestru, medie lui anuală la Matematică este 6,5 (si el a trecut).


Situatii speciale, la materiile cu teză, când media rezultată este X,49
Conform Legii Învățământului, media se calculează astfel:
„(1) La fiecare disciplină de studiu media semestrială se consideră legal constituită dacă se calculează din numărul de note prevăzut de prezentul regulament.

(2) Media la evaluarea periodică este media aritmetică a notelor înscrise în catalog, fără teză calculată cu două zecimale exacte, fără rotunjire.

(3) La disciplinele fără teză media semestrială se calculează prin rotunjirea mediei de la evaluarea periodică la numărul întreg cel mai apropiat. La 50 de sutimi rotunjirea se face în favoarea elevului.

(4) La disciplinele de studiu la care se susține teză, media semestrială se calculează astfel: media semestrială = (3M + T)/4, în care M reprezintă media la evaluarea periodică, iar T reprezintă nota obținută la teză; nota astfel obținută se rotunjește la cel mai apropiat întreg; la o diferență de 50 de sutimi rotunjirea se face în favoarea elevului.

Media va fi calculată în exemplul de mai jos astfel:

Media la evaluarea periodică (M):(10+10+9)/3 = 9,6666...(se iau în considerare doar primele două zecimale)

Media semestrială: [(9,66*3)+9]/4 = (28,98+9)/4 = 37,98/4 = 9,495 (rotunjirea la cel mai apropiat întreg fiind în acest caz 9)


Pentru a rezolva situatia, profesorul poate alege sa-i mai acorde elevului o nota pentru ca media sa atinga valoarea X,50
Conform Legii Învățământului, media se calculează cu 2 zecimale și se rotunjeste în favoarea elevului numai de la X,50

Grădinița[modificare | modificare sursă]

Copiii pot începe încă de la trei ani și pot rămâne până la șase ani la grădiniță. Grădinița de obicei durează 3 grupe - „Grupa mică”, pentru copii cu vârsta între 3-4 ani, „Grupa mijlocie”, pentru copii cu vârste cuprinse între 4-5 ani și „Grupa mare”, pentru copii cu vârsta de 5-6 ani. Ultimul an de gradinita, grupa mare, este obligatoriu incepand din anul 2020.[17] [18]

Din 2012, „Grupa pregătitoare” (Pregătire pentru școală, numită și Preșcolară), pentru copii cu vârsta de 6-7 ani a fost scoasă, ea devenind parte a învățământului primar obligatoriu, fiind mutată în școli.

Pregătirea poate include inițierea în limbi străine (de obicei în limba engleză, germană sau franceză), inițierea în studiul calculatorului, dans, înot, etc. Unele grădinițe oferă cel puțin o masă sau o gustare, unele având propriile bucătării, pe când alții optează pentru serviciile de catering, iar cele de stat nu au neapărat masă. Multe grădinițe (în special, cele private) oferă transportul copiilor la și de la grădiniță. Grupurile au de obicei 1-2 educatori (uneori unul dintre ei este supraveghetor și are un rol ajutător) și 10-15 copii (de obicei mai mulți în grădinițele de stat).

Cele mai multe grădinițe oferă părinților trei tipuri de programe, pentru a se potrivi mai bine cu programul părinților (de obicei între 8 și 13, ce adea conține cu o gustare sau o masă), un program mediu (de obicei de la 8 la 15, întotdeauna cu o gustare și o masă și uneori program de somn), precum și un program lung (de obicei de la 8 la 17-18 seara, cu trei gustări, o masă și aproape întotdeauna, includ perioade de somn de după masa de prânz).

Sectorul privat are un rol foarte mare în furnizarea de grădiniță și servicii de îngrijire de zi, având o mare parte din cota de piață deținută de învățământ preșcolar. Tipicul pentru taxele școlare private de grădiniță variază între 100 și 400 euro lunar, în funcție de orașul în care instituția se află și asupra serviciilor oferite, iar pentru grădinițele publice nu există nici o taxă de școlarizare (unele poate au, totuși, o taxă pentru mese și/sau transport).

Relativ, numărul de locuri disponibile în grădinițe este mic, existând mai multe liste de așteptare sau solicitari de admitere și formalități ce urmează a fi efectuată cu cel puțin șase luni în avans. Lipsa de locuri disponibile este evidentă mai ales în grădinițele de stat, care nu percep taxe școlare, mai ales având în vedere nivelul relativ ridicat al taxelor școlare private. Consiliile locale, în special în orașele mari (cum ar fi București sau Sibiu), au început să investească în extinderea grădinițelor existente, construirea altora noi sau oferirea de burse pentru grădinițele particulare, pentru a acoperi o parte din taxele școlare.

Școală primară[modificare | modificare sursă]

Articolul 23 din Legea Educației Naționale nr.1/2011 prevede că: [19] "Sistemul național de învățământ preuniversitar cuprinde [...] învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare (0) și clasele I-IV". Astfel, învățământul primar durează cinci ani: clasa pregătitoare (vechea grupă preșcolară) și clasele I-IV. Cele mai multe școli primare sunt publice; statisticile MECI arată că mai puțin de 2 la sută din elevi sunt înscriși în învățământul particular. Cu excepția cazului în care părinții aleg din timp o școală, elevul este automat înscris la școala cea mai apropiată de casă; vârsta de înscriere în clasa pregătitoare este de șase ani. Unele școli care au o bună reputație sunt inundate cu cereri de la părinti, chiar cu doi sau trei ani înainte. O consecință negativă este existența mai multor schimburi, cu durata de la 7 am pâna la cel târziu 8 pm, de obicei (aproape întotdeauna) cei din clasele primare învață în primul schimb. Educația este gratuită în școlile publice (inclusiv manualele și materiale auxiliare), dar nu în întregime (unele manuale, caiete, creioane și uniformele trebuie cumpărate).

Clasele I-IV sunt predate de către un singur profesor (învățător), pentru majoritatea elevilor (cu excepția afterschool-ului care mai are un învățător auxiliar). Alte cadre didactice sunt folosite numai pentru câteva discipline de specialitate (de Limbi Străine, Informatică, etc.). La grupele pregătitoare acoperirea necesarului de dascăli este realizată și prin transferuri și detașări.[20]

O clasa poate avea până la 28 de elevi (25 este considerat optim, uneori sunt chiar mai mulți). De obicei, fiecare clasă are propria sală. Fiecare grup are propria sa denumire, de obicei, de an, urmat de o literă din alfabet (de exemplu, VII A înseamnă că este elev în al 7-lea an în clasa "A"). La sfârșitul școlii primare, programa începe să devină congestionată. De exemplu, un elev în clasa a 4-a (9-10 ani) pot avea într-o săptămână:

  • 3-4 ore de matematică
  • 4 ore de Limba română
  • 1 ore de istorie
  • 1 ore de geografie
  • 1-2 ore de știință
  • 2 ore de artă
  • 1-3 ore de-o limbă străină (de obicei, engleză, franceză sau germană *)
  • 1 sau 2 ore de Informatică **
  • 1 clasă de educație civică (un subiect de învățământ cu de toate, de la igiena personală, pana la a avea maniere în societate)
  • 1 din religie * (opțională; din 2014, religia a devenit opțională printr-o decizie a Curții Constituționale. După această decizie, părinții (tutorii) elevilor sau, după caz, elevii majori care doresc acest curs școlar trebuie să înainteze o cerere pentru aceasta, contrar legislației anterioare care impunea ca toți elevii să fie înscriși automat, încălcându-se astfel dreptul la liberă educație.[21] Înainte de 2014, situația era ciudată [22], mulți părinți si asociații fiind împotriva predării religiei în școli deoarece încercarea de retragere a elevului de la această oră de către un părinte era, de obicei, întâlnită cu opoziție de profesori, în cele mai multe școli. [23] [24])
  • 1 oră de muzică
  • 2 ore de educație fizică

*Aceste subiecte au sau nu profesor, altul decât principalul profesor.

**Aceste materii au aproape întotdeauna profesori, altul decât principalul profesor.

Școala începe la mijlocul lui septembrie și se termină la mijlocul lui iunie anul următor. Acesta este împărțit în două semestre:

Există cinci vacanțe:

  • vacanța de toamnă – 1 săptămână în noiembrie;
  • vacanța de iarnă (care corespunde cu perioada Crăciunului și anului nou) – 2 sau 3 săptămâni, în lunile decembrieianuarie;
  • vacanța inter-semestrială (care în anul școlar 2019–2020 a coincis cu cea de iarnă) – 1 săptămână în februarie;
  • vacanța de primăvară (în perioada Paștelui ortodox sau catolic), în aprilie sau mai – 1 sau 2 săptămâni;
  • vacanța de vară (sau vacanța mare) care durează aproximativ 13 săptămâni.[25]

Gimnaziul[modificare | modificare sursă]

Gimnaziul durează 4 ani și este obligatoriu pentru toți copiii. Cursurile sunt uneori reconfigurate la sfârșitul clasei a patra, pe baza performanțelor școlare. Multe școli au clase speciale (cum ar fi cursuri intensive de limba engleză sau clase de Informatica, oferind una sau mai multe cursuri pentru aceste materii). Selecția pentru clase se face pe baza testelor locale. Evaluarea performanțelor elevilor este, de asemenea, diferită între ciclul primar și cel gimnazial. Începând cu clasa a 5-a, elevii au un alt profesor pentru fiecare materie. În plus, fiecare clasă are un profesor desemnat pentru a fi îndrumătorul clasei (diriginte) arareori există clasele afterschool care au 2 diriginți, în afară de materiile clasice mai sunt organizate ore de consiliere psihologică susținute de către un psiholog școlar (uneori). În clasa a opta programa poate conține până la 30-32 oră pe săptămână, sau 6 ore pe zi:

  • 4 ore de matematică
  • 4 ore de (5 ore în clasa a V-a) limba română
  • 1 (2 în clasa a 8-a) oră de istorie
  • 1 (2 în clasa a 8-a) ore de geografie
  • 2 (1 în clasele a 5-a și a 8-a) ore de biologie
  • 4 ore de-o limbă străină 2 ore alocate unei limbi străine
  • 2 ore de fizică
  • 2 ore de chimie
  • 1 oră de Latină
  • 1 oră de artă și muzică
  • 1 oră de religie (optional; în urma unei decizii din 2014 a Curții Constituționale a României părinții (sau tutorii legali) ai elevilor (sau studenților peste 18 ani) care doresc să studieze religia trebuie să depună o cerere pentru această clasă. Înainte de 2014, toți elevii erau înscriși automat, cu excepția cazului în care părinții lor au renunțat, presiunea de a participa fiind mare.)
  • 1 oră de educație civică
  • 1 oră de tehnologie
  • 2 ore de (1 în clasa a 8-a) educație fizică.

În plus, școlile pot adăuga 1 sau 2 materii la libera lor alegere. Această posibilitate a dat naștere la clasele intensive de engleza sau de Informatică, accesibile numai prin examene speciale în clasa a 5-a. Există și cazuri în care clasele revin aproape identic neconfigurate în general la țară unde sunt școlii generale și chiar la oraș.

Structura anului școlar este foarte asemănătoare cu cea de la ciclul primar singura diferență fiind absența vacanței de o săptămână din noiembrie.

La sfârșitul clasei a VIII-a, elevii dau examenul de Evaluare Națională, la Limba și literatura română, Matematică și Limba maternă.[26]

Viața elevilor[modificare | modificare sursă]

Viața în școală este foarte diferită într-un oraș față de cea de la țară. O școală urbană poate avea peste 100 sau 200 de elevi pe an, laboratoare de știință bine înzestrate, laboratoare de informatică, cluburi bazate pe interese diferite (de la matematica, la film, la teatru și până la Harry Potter), psihologi și asistenți de predare, programe școlare pentru elevii talentați, pe când școlile rurale sunt de obicei mici, în unele sate, oferind doar 4 ani de educație - restul fiind oferite la o mai mare distanță de sat, care au un singur profesor pentru toți elevii (în general sub 10 de elevi în total) - o situație aproape identică cu cea existentă la începutul secolului XX. Transportul la și de la școală nu este aproape niciodată prevăzut - și în cazuri extreme, în satele îndepărtate, elevii trebuie să meargă până la 10 km la școală, dacă nu există nici un autobuz sau tren. Doar începând cu anul 2003 au fost introduse linii de transport rurale (Microbuzul Scolar Galben cu Clopoțel). Transportul public pentru toți elevii, în teorie, este gratuit, dar, din cauza unui sistem foarte incomod, elevii ajung să plătească jumătate din preț pentru un abonament lunar. Elevii beneficiază de gratuitate la toate călătoriile cu trenurile operate de Căile Ferate Române, în baza carnetului de elev, care trebuie sa fie vizat.

Toate școlile (cu excepții rare) urmează tradiția schimbării turelor (original făcută din lipsă de spațiu, dar în prezent și din tradiție). Astfel, școala începe pentru anumite grupuri (de obicei ani I-IV, și V/VIII alternativ ambele) la ora 7:30 sau 8:00 și se încheie la 12:00-14:30 în timp ce alte grupuri (anii V-VIII deseori fără V, VIII sau amândouă) încep de la 11:00-13:30 și se termină la 17:00-19:30. În mod normal, o "oră" durează 50 minute, urmată de o pauza de 10 minute (și uneori o pauza 20 minute). Din noiembrie până în martie, unele școli reduc orele la 45 de minute și pauze de 5 minute, pentru că se tem că 6:30 sau 7:30 seara este o oră prea târzie sau prea periculoasă pentru părăsirea școlii pe întuneric. Zilele de școală sunt de luni pana vineri.

Relațiile profesor-elev sunt destul de formale, dar acest formalism a evoluat în ultimii ani, la unul amical, dar respectuoasă. Aceasta este cauzată de diferența de mentalitate dintre generații. În timp ce, cea mai mare parte din profesori sunt foarte exigenți, cei mai tineri, se înțeleg mai bine cu elevii, sunt mai degrabă prietenoși și înțelegători, decât stricți.

Din păcate, relațiile între profesor și elev au devenit destul de profesionale în ultimii ani, profesorii neavând suficientă dedicare în materie. Adesea se întâmplă ca elevii să stea pe telefonul mobil, iar profesorul să vadă și să nu spună nimic. De asemenea, multor profesori le este comunicat să mărească notele elevilor pentru a trece clasa sau pentru a lua bursă.

Unele școli au uniforme pentru primele patru clase, ministerul standardizând problema printr-un proiect de lege. Anii V-VIII nu au aproape niciodată o uniformă școlară, nici orice alt cod de ținută (dar regulamentul prevedea decența de bază).

Atât școlile din mediul urban, cât și cele din mediul rural pot organiza Cluburi de dans, de sport școlar, de tradiții, de lectură, teatru, muzica, fizică sau chimie aplicată și chiar cluburi de matematică. Cu toate acestea, participarea la aceste cluburi nu va fi menționată pe nicio diplomă sau certificat, nefiind necesar. Există și concursuri între școlii, precum și la nivel național (cunoscute sub numele de Olimpiade), care sunt folosite pentru a-i promova pe cei mai buni elevi. Aceste concursuri sunt foarte populare, deoarece ele aduc multe avantaje pentru elevii care iau parte la ele. În plus, mulți profesori de educație fizică organizează concursuri și excursii de una, două zile la munte. Si alte cadre didactice organizează astfel de excursii în weekend sau chiar în timpul vacanței de vară - tabere - acest lucru fiind o tradiție în școala românească. Cu toate acestea, excursiile sau taberele de cercetare nu sunt frecvente (una sau două în fiecare an) și sunt, de obicei, vizite la muzee din alte orașe sau excursii de recreere si de vizitarea a habitatelor naturale, ale diferitelor animale sau plante.

Curriculumul[modificare | modificare sursă]

Curriculumul este cunoscut ca foarte bun[necesită citare], dar extrem de rigid. Nu sunt decât până la 15 discipline obligatorii (de obicei 8-13) și până la 5 discipline opționale (de obicei 1 sau 2). Cu toate acestea, spre deosebire de Marea Britanie sau Franța, subiectele opționale sunt alese de către școală și impuse elevului - acestea sunt cunoscute sub denumirea de decizia școlii asupra curriculumului și sunt, de obicei, extensii la materiile obligatorii.

Pe toată durată a școlii, fiecare elev trebuie să țină:

  • 8 ani de matematică, limba română, muzică, artă și educație fizică
  • până la 8 ani de religie (orice credință e acceptată)
  • 6 ani de geografie și de istorie,
  • 7 sau 8 ani în prima limbă străină (de obicei, engleză, franceză sau germană)
  • 3-4 ani, în cea de-a doua limbă străine (engleză, franceză, germană, spaniolă, italiană, portugheză sau rusă)
  • 3 ani de educație civică, fizică și biologie
  • 2 ani de Chimie,
  • 2 ani de IT, (deși în multe locuri acest subiect poate fi opțional, e studiat în toți cei 8 ani ai școlii elementare).

Liceul[modificare | modificare sursă]

Liceul Gheorghe Lazăr, București

Incepand cu anul 2020, toti cei patru ani de liceu sunt obligatorii.[27][28] Există, de asemenea, un program de frecvență redusă care durează 5 ani pentru cei care doresc să participe la liceu, după ce au renunțat în adolescență.

Conform Legii Educației Naționale din 2009, elevii din clasa a VIII își continuă cursurile în ciclul inferior de liceu după susținerea unei testări naționale care este structurată după modelul testărilor internaționale standardizate.

Există cinci tipuri de licee care permit accesul la învățământul universitar, pe baza tipului de educație oferită și de performanțele școlare. Toate aceste duc la obținerea unei diplome de liceu, acces la examenul de Bacalaureat și prin urmare, accesul la studii universitare. Spre deosebire de sistemele suedez sau francez, curriculumul liceului nu limitează alegerea unei universități.

  • Colegiul Economic sau Colegiul Tehnic - este un liceu cu rezultate foarte bune și cu un program școlar, pe baza educație tehnică sau de servicii (a se vedea mai jos). Deși aceste licee sunt foarte căutate, unii absolvenți nu profesează în domeniile terminate si nu aleg să urmeze nici măcar o facultate de profil apropiat.
  • Liceu Teoretic - un liceu standard care ofera programe in filiera teoretica (de regula real - matematica-informatica si stiinte ale naturii, si uman - filologie si stiinte sociale). Este, de regula, un tip de liceu mediu.
  • Liceu tehnologic - un liceu, care ofera, de obicei, programe școlare în domeniul tehnic sau de servicii de educație; poate avea si o filiera teoretica. Unele dintre acestea sunt considerate ca fiind cea mai proastă alternativă, pentru a permite accesul la o diplomă de liceu și de acces la universitate,[judecată de valoare] în timp ce altele sunt foarte bine privite, asigurând o educație de calitate destul de mare[judecată de valoare]

Există și Licee și Colegii cu filieră vocațională de profil artistic, teologic sau sportiv. Fiecare tip de liceu este liber de a oferi unul sau mai multe programe școlare (profil).

Viața elevilor[modificare | modificare sursă]

Se aplică toate regulile de ținută ca și cele din școala elementară. Uniformele sunt o problemă locală, în conformitate cu politicile fiecărei școli. Câteva licee au uniforme, în cazul în care le au, ele sunt utilizate numai la ocazii speciale (cum ar fi festivități, conferințe, concursuri sportive, etc.) Multe licee au propriul lor radio, reviste lunare sau bilunare, etc.

Spre deosebire de gimnaziu, nu există orientări clare de deosebire. Comunicarea între elevi și profesori este încă slabă.[judecată de valoare] De obicei, elevii nu au aproape nici o putere de decizie în funcționarea liceului lor, cele mai multe licee din zona rurală nu au nici Consilii de administrație, toate deciziile fiind luate de către unul dintre directori.[necesită citare] De obicei, fiecare liceu are cel puțin doi directori: unul principal și unul adjunct.[necesită citare] În majoritatea liceelor din mediul urban există Consilii ale Elevilor care reprezintă interesele elevilor în fața conducerii liceului, organizează evenimente, proiecte, etc.

Școala de arte și meserii[modificare | modificare sursă]

Școala de arte și meserii era o formă de învățământ orientată strict către mediul laboral (piața muncii), și anume o educație axată doar pe învățarea unei meserii. Sistemul de învățământ SAM funcționa pe nivele de calificări, astfel încât la terminarea gimnaziului, elevii se înscriau pentru Nivelul 1 de Calificare, cu o perioadă de studiu de doi ani (clasele IX-X), obținând la sfârșit titlul de „lucrător”. Odată obținută această calificare, se putea trece la Nivelul 2 de Calificare, cu studiu de un an (XI) și ulterior la Nivelul 3 de Calificare, obținând titlul de „maistru”[29].

Sistemul ajunsese defect, eliberându-se o serie de diplome inutile pe studii teoretice ale meseriilor, lipsite de practică, SAM-urile fiind desființate în 2009[30], totuși după eșecul bacalaureatului din anul 2011[31], Ministerul Învățământul ia în considerare reînființarea acestei modalități de studiu în anul 2012[32].

Bacalaureatul[modificare | modificare sursă]

Absolvenții de colegiu, licee teoretice sau tehnologice pot să susțină examenul de Bacalaureat (Examenul Național de Bacalaureat - cotidian cunoscut sub numele de „bac”). În ciuda asemănării cu termenul francez, Bacalaureat, există puține asemănări. Bacalaureatul cuprinde 2 sau 3 examene orale denumite „probe de competențe” și 3 examene scrise, de obicei, probele scrise se întind pe parcursul unei săptămâni de la sfârșitul lunii iunie și septembrie. Examenul este extrem de centralizat, fiind coordonat la nivel național, cu subiecte unice la nivel național. De obicei, foile de examen sunt luate într-o facilitate de notare centralizată, uneori, chiar și într-un alt oraș, sub paza poliției (de exemplu, în 2001, toate examenele de la Brașov au fost trimise la Brăila pentru notare). Examenul este supravegheat întotdeauna de profesori de liceu sau profesori universitari care nu predau materia la care se susține examenul scris.

În perioada 2007-2009, Ministerul Educației publică anual 100 de subiecte pentru fiecare examen, și le face disponibile 6 luni în avans prin site-ul oficial Arhivat în , la Wayback Machine., acestea fiind disponibile și sub forma unor ghiduri sau culegeri cu rezolvări publicate de diverse edituri.

Începând cu 2009, Ministerul a eliminat procedura de publicare a 100 de subiecte pentru fiecare examen, și elaborează un număr mic de variante care rămân secrete până în ziua examenului, fiind ales subiectul pentru examen cu 30 de minute înainte de începerea examenului.

Examenul este împărțit în două părți, prima fiind cea în care se evaluează competențele dobândite:

  • Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare în limba română (Proba A) - Candidatul alege un subiect ales la întâmplare și înțelegerea unui text ales, de asemenea, în mod aleatoriu. Candidatul are 15 de minute "timp de gândire" și 10 de minute pentru a răspunde la întrebări, în fața a trei persoane. Examenul este public.
  • Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare în limba maternă (Proba B) - Limba de studiu într-o școală în cazul în care predarea se face într-o altă limbă decât limba română (de obicei, în limba unei minorități) - exact ca la evaluarea competențelor lingvistice la limba română. Examenul este susținut numai de către cei care învață într-o altă limbă decât limba română.
  • Evaluarea competențelor lingvistice de comunicare într-o limbă străină studiată (Proba C) - o limbă străină (examinare orală și scrisă) - Candidatul are permisiunea de a alege dintre limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, portugheză și rusă. Alegerea trebuie să se facă pe baza înscrierii la examen (de obicei, în luna mai) și nu poate fi schimbată. Proba este împărțită în trei părți: Proba 1: Candidatul alege un subiect, cu un text la întâmplare, și are 15 minute timp de gândire pentru a-și formula răspunsul la ideea enunțată în textul dat. Prin aceasta proba se evaluează înțelegerea textului, fluența în vorbire și folosirea corectă a verbelor, etc. Proba 2: Candidatul ascultă o înregistrare audio și răspunde la o serie de întrebări legate de înregistrarea ascultată. Prin această probă se verifică înțelegerea limbii străine. Proba 3: Candidatul primește un subiect scris și trebuie să răspundă la o serie de întrebări. Prin această probă se verifică cunoștințele de scriere și gramatică în limba străină.
  • Evaluarea competențelor digitale (Proba D) - Evaluarea cunoștințelor IT ale candidaților - Examenul este susținut pe PC, este împărțit în 2 fișe (Fișa A - folosirea Internetului permisă și Fișa B - folosirea Internetului interzisă) și este supravegheat video. Toate competențele digitale sunt evaluate de către profesorii de clasă ai candidaților și se notează cu calificativul admis/respins.
  • Evaluarea scrisă (Proba E)
    • Proba Ea) - limba și literatura română (examen scris) - Conține 3 subiecte. Subiectul I, pe baza unui text la prima vedere, cuprinde 2 părți. Partea A este formată din 5 întrebări (de exemplu „Precizează momentul zilei în care autorul începe orele de schi, justificându-ți răspunsul cu o secvență din text.”), iar Partea B este un eseu argumentativ. Subiectul II este o explicație pe baza altui text-suport. Subiectul III este un eseu pe baza unui text studiat în liceu. Cu o jumătate de oră înainte de începerea examenului, ministrul Educației extrage varianta de examen la TV. Conform legii, fiecare elev trebuie să beneficieze la examen de hârtie și de subiectele tipărite.
    • Proba Eb) - limba de studiu în școală în cazul în care predarea se face într-o altă limbă decât limba română (de obicei, în limba minoritară) (examen scris) - Organizat exact ca examenul la limba română.
    • Proba Ec) - materie obligatorie în funcție de profilul urmat în liceu (examen scris) - Poate fi susținută la matematică sau istorie. Spre deosebire de examenele occidentale, calculatoarele matematice sau orice alte instrumente de ajutorare sunt interzise. Examenul este de 3 ore.
    • Proba Ed) - Subiect la alegerea candidatului din materii considerate ca partea principală a profilului școlar urmat în liceu (examen scris) - Aceasta oferă mai multe opțiuni, în funcție de profilul școlar urmat de elev. De exemplu, elev care a urmat un profil real poate alege Fizică, Informatică, Chimie sau Biologie, iar un elev care a urmat un profil uman poate alege între Geografie, Logică și argumentare, Psihologie, Economie, Sociologie și Filosofie. Se aplică aceleași reguli ca și în cazul examenului la materia obligatorie, cu o singură excepție - elevii care au ales Contabilitate (servicii de Program) pot utiliza un calculator matematic.

Studiile postliceale[modificare | modificare sursă]

Învățământul postliceal permite continuarea studiilor de liceu cu sau fără diplomă de bacalaureat[33]. Anumite specializări și instituții sunt subvenționate de stat, parțial sau se oferă contra-cost în intregime. Perioada de studiu este de 1-3 ani, depinzând de specializare și dificultate[34].

Majoritatea cursurilor postliceale oferă titlul de „tehnician” sau de „maistru”[35], asemenea Școlilor de Arte și Meserii.

Învățământul superior[modificare | modificare sursă]

Primele universități moderne din România au fost:

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași
Clădirea rectoratului Universității Politehnica București
Clădirea centrală a Universității „Babeș-Bolyai”
Universitatea Politehnica din Timișoara

În România, după 1990, universitățile au fost primul tip de instituții, în care au început reformele de democratizare a educației. Au obținut autonomie, un obiectiv imposibil în timpul regimului comunist. Studenții au fost o categorie socială foarte activă care a participat la protestele sociale din anii 1956, 1968, 1987 și 1989. După 1990, au organizat o campanie foarte radicală pentru îndepărtarea politicienilor comuniști. Mișcarea de stradă a început atunci când, în Piața Universitații din București, acești studenți au proclamat o "zonă liberă de comuniști", au instalat corturi în jurul zonei și au protestat peste 40 de zile solicitând ca funcționarii comuniștii să fie eliberați din funcțiile publice. În plus, ei au cerut autonomia mass-mediei. Cu toate acestea, mișcarea studenților români a fost un model pentru țările vecine. De exemplu, studenții bulgari a făcut o alianță cu Uniunea sindicatele și au protestat printr-un maraton de demonstrații și greve. Diferența în acest caz a fost faptul că uniunea sindicatele a fost un puternic aliat al studenților. De asemenea, manifestațiile lor au fost mai puțin radicale, dar mult mai puternice si realiste. În acest caz, ei au reușit să respingă unii lideri comuniști. În Ucraina, mișcările sociale de la sfârșitul anului 2004 față de fraudele electorale au avut aceeași structură. Universitățile au deplină autonomie, în contrast cu segmentul pre-universitar. Fiecare universitate are libertatea de a decide absolut tot, de la administrarea lor la organizarea de cursuri. Mai mult, multe universități oferă această autonomie pentru fiecare departament. Astfel, există diferențe uriașe între universități și chiar între facultăți individuale în interiorul unei universități.

În anul 2016, în cele 97 de instituții de învățământ superior din România (din care 56 publice) erau înscriși, în toate cele trei cicluri de studii (licență, master și doctorat), 531.586 de studenți.[36] Dintre aceștia, 464.642 erau studenți în sistemul public universitar, iar 66.944 în sistemul privat. Cele mai mari centre universitare sunt București (172.038 studenți), Cluj-Napoca (67,262 studenți), Iași (53,174 studenți) și Timișoara (49,776 studenți).[36]

Admiterea[modificare | modificare sursă]

Procesul de admitere este lăsat la voia Universității, iar din 2007 nu există niciun sistem integrat de admitere. Cele mai multe universități impun un "examen de admitere" pentru admiterea în cadrul unei universități. Unii, cu toate acestea, din cauza lipsei de relevanță a sistemului au început punerea în aplicare a unui sistem diferit, bazat pe eseuri, interviuri și evaluări de performanță. Acest lucru a fost făcut pentru că, în majoritatea cazurilor, testele, mai ales cele cu variante multiple, au oferit doar o evaluare superficială.

Programe internaționale[modificare | modificare sursă]

Profesorii au încercat să se adapteze la un curriculum asemănător cu cel al omologilor lor din America de Nord sau Europa de Vest. După 1990, România a început mai multe proiecte supervizate de către țări din Uniunea Europeană și, de asemenea, în colaborare cu SUA, obținerea unor proiecte și burse. Scopul principal al țării a fost de a se adapta la Sistemul european al învățământului superior. Notabil a fost și efortul de recunoaștere a Diplomele emise în România de alte țări europene și pentru dezvoltarea de programe internaționale, cum ar fi: Tempus, CEEPUS, Socrates / Erasmus, Copernicus, Monet, și eLearn. Cu SUA, a fost dezvolzat programul Fulbright. Tempus este un program de cooperare în domeniul învățământului superior început între statele membre ale UE și țările partenere. Au existat patru subprograme (Tempus I, Tempus II, Tempus II-bis și Tempus III, între 2000 și 2006). Tempus III este, de fapt, un angajament pentru cooperare în domeniul învățământului superior care prevede aprofundarea cooperării în materie de învățământ superior, de consolidare a întreagii structuri de relații existente între popoarele Europei. Programul permite schimburi fructuoase de păreri și facilitează activități multinaționale în științifice, culturale, artistice, economice și sociale. Mai exact, programul Tempus urmărește stabilirea unor consorții. Consorțiile implementeaza proiecte europene comune cu un set clar de obiective, finanțat parțial de către acest program, pentru durata maximă de trei ani. Dezvoltarea este luată în considerare în pași mici, mici proiecte de succes. Tempus prevede, de asemenea, Granturi de mobilitate individuală (IMGs) la facultăți pentru a le ajuta să își îmbunătățească activitatea. În plus, organizațiile non-guvernamentale, companii de afaceri, industria și autoritățile publice pot primi ajutor financiar de la Tempus. CEEPUS, Central European Exchange Program pentru studii universitare, a fost fondată în 1994 de către țările din UE și UE candidați. Programul oferă burse pentru studenți, absolvenți și profesorii universitari care participă la cursuri intensive, retele, si excursii. Proiectul eLearn este dezvoltat de țări europene, cu scopul de a accelera și de a partaja în strategiile lor de e-learning. Monet este un proiect care are scopul de a facilita introducerea de studiile de integrare europeană în universități. Termenul de "studiile de integrare europeană" reprezintă de construcție a Comunității Europene și a legate instituționale, juridice, politice, economice și sociale.

  • Drept Comunitar
  • Integrare economică europeană
  • Integrării politice europene
  • Istoria construcției europene a procesului

Erasmus Mundus este un program de cooperare program menit să sprijine cursurile de masterat european de înaltă calitate.

Recunoașterii internaționale a diplomelor[modificare | modificare sursă]

În Țările de Jos

Țările de Jos au acceptat începând cu 1 mai 2008 articolele II.2, IX.2 și XI.5 din Convenția de la Lisabona privind recunoașterea calificărilor privind învățământul superior în regiunea europeană.[3] Arhivat în , la Wayback Machine. De obicei, diplomele universitare românești (mai exact, licențele luate după patru / cinci ani de studii universitare), sunt acordate în Țările de Jos, fără titlul baccalaureus (bc.) sau ingenieur (ing.), care sunt specifice mai marii pregătiri Olandeze (numite HBO).

FEANI[modificare | modificare sursă]

FEANI acordă titlul de Inginer European (Eur. Ing.). Prin intermediul membrului său român (AGIR), membrii AGIR care au absolvit o facultate recunoscută de către FEANI și au avut cel puțin doi ani de activitate de inginerie.[37]

Minorități[modificare | modificare sursă]

În cazul în care într-un județ o minoritate lingvistică depășește 10% din populația totală, sistemul public de învățământ este prevăzut în această limbă: unele dintre clase sunt predate în limba respectivă, limba și literatura etniei de care aparține este "limba principală studiată", cu toate că limba română rămâne obligatorie. Există clase (sau ansamble de școli, în funcție de populația existentă), pentru diferite minorități lingvistice: maghiară, germană, romani, polonă, ucraineană, sârbă, greacă, bulgară, cehă, turcă, ebraică, slovacă, rusă.

Învățământul privat[modificare | modificare sursă]

Din 1990, educația privată și religioasă la toate nivelurile a fost acceptată și parțial finanțată de către stat, prin Ministerul Educației, Cercetării și Inovării, cu condiția ca acestea să respecte anumite orientări ministeriale. Este imposibil de deschis o școala fără a urma orientările și programa de învățământ - astfel încât, în practică, toate școlile românești obțin cel puțin o parte limitată de finanțare din partea statului.

În plus, a avut loc o mare schimbare de la colapsul sistemului comunist - în special în termenii de organizare a sistemului. Acest articol se referă numai cu actualul sistem de învățământ și nu se poate aplica chiar și pentru ultimul an de învățământ.

Religia[modificare | modificare sursă]

Din 2014, materia Religie/ Istoria religiilor a devenit opțională printr-o decizie definitivă și generală a Curții Constituționale. După această decizie, părinții/tutorii elevilor sau, după caz, elevii majori care doresc acest curs școlar trebuie să înainteze o cerere pentru aceasta, contrar legislației anterioare care impunea ca toți elevii să fie înscriși automat, încălcându-se astfel dreptul la liberă educație.[38] Decizia a stârnit furori atât în rândul celor pro cât și în rândul celor contra religiei în școli. Biserica Ortodoxă Română a considerat decizia Curții Constituționale “discriminatorie si umilitoare pentru ora de religie"[39].

În legătură cu participarea elevului minor la ora de religie, părinții (sau tutorii) sunt cei care iau această decizie. Cu toate acestea, legea dă anumite drepturi minorului care a împlinit 14 ani, deoarece acești minori, conform codului civil român, au capacitate restrânsă de exercițiu. Astfel, conform Art. 498 (1) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani poate cere părinților să își schimbe felul învățăturii sau al pregătirii profesionale ori locuința necesară desăvârșirii învățăturii ori pregătirii sale profesionale.[40] De asemenea, conform Art. 491 (2) Copilul care a împlinit vârsta de 14 ani are dreptul să își aleagă liber confesiunea religioasă.[41]

Evaluarea generală[modificare | modificare sursă]

În 2011, rata analfabetismului adulților români a fost de 1,36%.[42] În 2004, raportul combinat brut de înscriere în sistemul educațional primar, secundar și terțiar a fost de 75% (locul 52 din lume).[43] Rezultatele evaluării PISA efectuate în școli în anul 2000 a plasat România pe locul 34 din 42 de țări participante, cu 432 de puncte, reprezentând 85% din punctajul mediu.[44] În conformitate cu „Academic Ranking of World Universities”, până în anul 2006 nici o universitate din România nu a fost inclusă în topul celor mai bune 500 de universități din lume.[45]

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ https://isj.educv.ro/sites/default/files/Monitorul-Oficial-Partea-I-nr.-613.pdf
  2. ^ https://edu.ro/sites/default/files/_fi%C8%99iere/Minister/2023/Legi_educatie_Romania_educata/legi_monitor/Legea_invatamantului_superior_nr_199.pdf
  3. ^ Ministrul Educației: Grupa mare la grădiniță devine obligatorie. Altminteri nu mai poți fi înscris la pregătitoare, Edupedu.ro,  
  4. ^ 14 ani de școală obligatoriu începând din toamnă! Reguli pentru înscrierea la clasa pregătitoare, BitTV.Info - PASCANI, TG. FRUMOS, HARLAU,  
  5. ^ Adriana Stere (), Grupa mijlocie la grădiniță devine obligatorie din acest an. Concurență acerbă pentru un loc la stat, Stirileprotv.ro 
  6. ^ Alexandra Vladescu, Clasa pregătitoare, obligatorie din septembrie. Ce vor învăța copiii și cum vor fi evaluați, Mediafax.ro 
  7. ^ Ministrul Educației: Grupa mare la grădiniță devine obligatorie. Altminteri nu mai poți fi înscris la pregătitoare, Edupedu.ro,  
  8. ^ 14 ani de școală obligatoriu începând din toamnă! Reguli pentru înscrierea la clasa pregătitoare, BitTV.Info - PASCANI, TG. FRUMOS, HARLAU,  
  9. ^ 01_metodologie.qxp
  10. ^ a b Statistici: Ce inseamna 15.000 de disponibilizari in invatamant, 5 ianuarie 2010, wall-stret.ro, accesat la 7 septembrie 2010
  11. ^ În România sunt 18.300 de biserici și doar 425 de spitale Arhivat în , la Wayback Machine., 2 august 2010, cotidianul.ro, accesat la 3 august 2010
  12. ^ „www.edu.ro :: Curriculum.edu.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ http://www.isjneamt.ro/fisiere/pregatitoare/fisiere/CERERE_TIP_CLSPRG_2016_ETAPA_I.pdf
  14. ^ Ministrul Educației: Grupa mare la grădiniță devine obligatorie. Altminteri nu mai poți fi înscris la pregătitoare, Edupedu.ro,  
  15. ^ 14 ani de școală obligatoriu începând din toamnă! Reguli pentru înscrierea la clasa pregătitoare, BitTV.Info - PASCANI, TG. FRUMOS, HARLAU,  
  16. ^ Ministrul Educatiei: 10.000 de persoane ar putea pleca din sistem, 8 iulie 2010, wall-stret.ro, accesat la 21 august 2010
  17. ^ Ministrul Educației: Grupa mare la grădiniță devine obligatorie. Altminteri nu mai poți fi înscris la pregătitoare, Edupedu.ro,  
  18. ^ 14 ani de școală obligatoriu începând din toamnă! Reguli pentru înscrierea la clasa pregătitoare, BitTV.Info - PASCANI, TG. FRUMOS, HARLAU,  
  19. ^ Systems, Indaco, Legea educației naționale nr. 1/2011 actualizată 2021 (în Romanian), Lege5 
  20. ^ Valentin Anghel, La clasele pregătitoare nu vor preda cadre didactice debutante, Mediafax.ro 
  21. ^ Religia nu mai este obligatorie in scoala. Biserica Ortodoxa primeste o lovitura de la Curtea Constitutionala: Parintii care vor sa isi inscrie copiii la materia Religie trebuie sa depuna o cerere - Esential - HotNews.ro, www.hotnews.ro,  
  22. ^ Religion - compulsory but optional
  23. ^ Bill on compulsory religion classes in high-school abandoned
  24. ^ Not allowed not to attend religion classes "Choice" of attending religion classes - de jure, but not de facto[nefuncțională]
  25. ^ Ministerul Educației și Cercetării. „Ordinul ministrului Educației Naționale nr. 3.191/2019 privind structura anului școlar 2019 - 2020”. Accesat în . 
  26. ^ Ministerul Educației și Cercetării. „Evaluarea Națională a elevilor de clasa a VIII-a (EN VIII)”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ Ministrul Educației: Grupa mare la grădiniță devine obligatorie. Altminteri nu mai poți fi înscris la pregătitoare, Edupedu.ro,  
  28. ^ 14 ani de școală obligatoriu începând din toamnă! Reguli pentru înscrierea la clasa pregătitoare, BitTV.Info - PASCANI, TG. FRUMOS, HARLAU,  
  29. ^ „www.edu.ro :: Hotărâre de guvern nr. 1144 din 29.09.2005 privind aprobarea nomenclatoarelor calificărilor profesionale pentru care se asigură pregătirea prin învățământul preu..”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  30. ^ Școlile de artă și meserii sunt desființate - Gândul
  31. ^ Stiri calde – Evenimentul Zilei, evz.ro 
  32. ^ „Stiri din Ploiesti Prahova - www.observatorulph.ro”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  33. ^ Studiile postliceale, salvarea celor fără Bac | adevarul.ro
  34. ^ Art. 44 Legea 1/2011 Învățământul postliceal Structura sistemului național de învățământ preuniversitar | Legea educației naționale. Legea 1/2011 actualizată
  35. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  36. ^ a b Care sunt cele mai importante centre universitare din România după numărul de studenți
  37. ^ Asociatia Generala a Inginerilor din Romania
  38. ^ Religia nu mai este obligatorie in scoala. Biserica Ortodoxa primeste o lovitura de la Curtea Constitutionala: Parintii care vor sa isi inscrie copiii la materia Religie trebu...
  39. ^ Patriarhia Ortodoxa reactioneaza DUR fata de decizia CCR prin care orele de religie devin OPTIONALE: O decizie DISCRIMINATORIE si UMILITOARE - Revista 22 - saptamanal independ...
  40. ^ Art. 498 Noul cod civil Schimbarea felului învățăturii ori al pregătirii profesionale Drepturile și îndatoririle părintești, LegeAZ 
  41. ^ Art. 491 Noul cod civil Religia copilului Drepturile și îndatoririle părintești, LegeAZ 
  42. ^ Harta analfabetismului în România 
  43. ^ UNO Human Development Report 2006 [1] Arhivat în , la Wayback Machine.
  44. ^ PISA - Însă în la diferență de un deceniu în 2010 75% dintre elevii de gimnaziu sunt analfabeții din punct de vedere științific, România situându-se pe locul 42 din 42 de țări. PROGRAMUL INTERNAȚIONAL OECD PENTRU EVALUAREA ELEVILOR, RAPORT NAȚIONAL, București, 2002 p. 10 - 15, [2] Arhivat în , la Wayback Machine.
  45. ^ „copie arhivă” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 

Bibliografie suplimentară[modificare | modificare sursă]

  • Istoria învățămîntului romănesc, Nicolae Iorga, Editura Casei Scoalelor, 1928
  • Istoria învătămîntului din România: Compendiu, Constantin C. Giurescu, Editura didactică și pedagogică, 1971
  • Mediocritate și Excelență, o radiografie a științei și a învățământului din România, Petre T Frangopol, Editura Albatros, Bucuresti, 2002 - recenzie Arhivat în , la Wayback Machine.
  • O istorie a învătământului românesc modern: Perioada 1944-1989, Florin Diac, Editura Oscar Print, 2004
  • Contribuții la istoria învățămîntului românesc: culegere de studii, Romania. Comisia pentru Istoria Învățămîntului din România, Editura Didactică și Pedagogică, 1970
  • Învățământul românesc între tradiții și perspective, Stan Munteanu, Editura Eminescu, 2002
  • Evoluția ideilor despre educație și învățămînt în gîndirea scriitorilor români: din cele mai vechi timpuri pînă la înfăptuirea statului național unitar, Mihai Iordănescu, Editura Eminescu, 1984
  • Fundamentarea pedagogică a educației religioase creștine în școala românească, Eugenia Popescu, Editura Didactică și Pedagogică, 1999
  • Învățămîntul românesc în ținutul Sucevei 1775-1918, I. V. Goraș, Editura Didactică și Pedagogică, 1975
  • Scoala românească din Transilvania în perioada 1867-1918 și lupta sa pentru unire, Vasile Popeangă, Editura didactică și pedagogică, 1974
  • Contribuții la istoria învățămîntului din Transilvania: 1774-1805, Lucia Protopopescu, Editura Didactică și Pedagogică, 1966
  • Școală și societate: contribuție la cunoașterea formării elitelor românești din Banat în secolul al XIX-lea, Mihai Pârvulescu, Editura Excelsior Art, 2003
  • Școala prahoveană: secolele X-XIX, Constantin M. Boncu, Editura Didactică și Pedagogică, 1976
  • Bacalaureatul si admiterea in invatamintul superior 1967, 1967
  • Școala românească în pragul mileniului III: o "provocare" statistică, Ioan Neacșu, Editura Paideia
  • Dimensiunea europeană a învățămîntului românesc, Roxana Tudorică, Editura Institutul European, 2004
  • Invatamantul romanesc, incotro?: privire critica asupra unui deceniu de incercari reformatoare, Tudor Opris, Editura Semne, 2001
  • Sanse de acces la educatie in societatea romaneasca actuala, Gabriela Neagu, Editura Lumen, 2012
  • O istorie a pedagogiei universale și românești pînă la 1900, Ion Gh Stanciu, Editura Didactică și Pedagogică, 1977
  • Pedagogia românească interbelică: o istorie a ideilor educative, Ermona Zaharian, Editura didactica si pedagogica, 1971

Legături externe[modificare | modificare sursă]