Sistemul curial

Galiția: A patra curie, cunoscută sub numele de curia rurală sau țărănească, a fost ultima dintre acestea, unind orașele și orașele mai mici, precum și comunele rurale. Alegerile erau parțial indirecte și parțial directe. Două treimi dintre locuitorii care plăteau cele mai mari impozite erau eligibili să voteze.

Sistemul curial, denumit și vot pe curii sau vot pe clase (din latinescul curiae), este un mod de alegere a reprezentanților într-o adunare, caracterizat prin împărțirea alegătorilor în grupe speciale (clase sau curii). Apartenența la o curie putea fi determinată de statutul social (de exemplu: nobilime, cler, țărănime), locul de reședință, nivelul de educație, proprietate sau de obligațiile față de stat (nivelul impozitelor, serviciul militar, furnizarea unor resurse) sau alte criterii sociale.

Fiecare curie alegea un număr fix de reprezentanți care nu corespundea neapărat proporțional cu dimensiunea fiecărei grupe de alegători. Astfel, votul unui alegător dintr-o clasă privilegiată putea avea aceeași greutate ca votul a zeci de alegători din clasele inferioare. O variantă a sistemului curial este votul cenzitar, care excludea complet anumite clase de avere, afectând astfel caracterul universal al alegerilor.

Istoria sistemului curial

Denumirea curiilor provine din Republica Romană, unde curiae erau subdiziviuni are triburilor, adică grupuri de origine sau locuință care votau separat la anumite scrutine. Classes erau subunități ale armatei romane, cu drept de vot colectiv în centurii, împărțite în funcție de impozite sau de obligația de a furniza arme și echipament proporțional cu averea.

Sistemul curial a fost utilizat în multe state și perioade istorice:

• Austro-Ungaria și Galiția până în 1907 (la nivel de Reichsrat) și până în 1918 (la nivel de adunări provinciale și consilii municipale), unde alegătorii votau prin curii care reprezentau diverse clase sociale și proprietari de terenuri.
• Sistemul de vot pe trei clase din Prusia, aplicat la nivel de land până în 1918, a fost una dintre cele mai cunoscute forme moderne ale sistemului curial.

Forme similare de vot pe curii sau clase pot fi întâlnite și în organizații contemporane, cum ar fi adunările angajaților, parlamentele universitare sau școlare, unde diferitelor subgrupuri li se alocă un număr fix de locuri. În acest sens, alegerile pentru Parlamentul European pot fi considerate, parțial, un vot pe clase deoarece distribuția locurilor este legată de statul membru sau locul de reședință al alegătorilor.

În filosofia politică, sistemul curial a inspirat discuții despre legătura dintre vot și capacitatea intelectuală a alegătorilor. John Stuart Mill, de exemplu, a propus un vot pe clase bazat pe inteligență, susținând că doar persoanele cu un anumit nivel minim de inteligență pot înțelege complexitatea politicii și pot lua decizii informate.

Imperiul Rus

În Imperiul Rus, în timpul alegerilor pentru Duma de Stat, alegătorii erau împărțiți în categorii (curii) în funcție de proprietate și statut social. Fiecare curie alegea un număr fix de deputați, de obicei fără a ține cont de numărul de alegători din curie. De-a lungul timpului, au fost organizate noi curii, pe baza modului în care alegătorii erau grupați și votau.

Variante istorice

Legea electorală 6 august 1905	Legea din 11 decembrie 1905	Sistemul electoral 3 iunie 1907
3 curii	4 curii	5 curii
Proprietari de teren Urban Țărani	Proprietari de teren Urbani Țărani Muncitori	Proprietari de teren Proprietari de mari proprietăți urbane Proprietari de proprietăți urbane mici și medii Țărani Muncitori

Vezi și

• Vot cenzitar