Simo Häyhä
| Simo Häyhä | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | Moartea albă |
| Născut | 17 decembrie 1905 Rautjärvi, Marele Principat al Finlandei, Imperiul Rus  |
| Decedat | (96 de ani) Hamina, Etelä-Suomen lääni, Finlanda |
| Înmormântat | Ruokolahden kirkko[*] |
| Cetățenie |  FinlandaMarele Principat al Finlandei (–) |
| Religie | luteranism |
| Ocupație | militar[*] lunetist agricultor[*] vânător[*] dog breeder[*] |
| Limbi vorbite | limba finlandeză |
| Porecla | Moartea albă |
| Activitate | |
| A luptat pentru | Finlanda |
| Ramura | Suomen maavoimat[*] |
| Ani de serviciu | 1925–1940 |
| Gradul | Alikersantti (Caporal) în al doilea Război Mondial, promovat în Vänrikki (Locotenent secund) la scurt timp după[1] |
| Unitatea | Regimentul de Infanterie 34 |
| Bătălii / Războaie | Războiul de iarnă |
| Decorații și distincții | |
| Decorații | Crucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a; Crucea Libertății, prima și a 2-a clasă; Cross of Kollaa Battle[1] |
Modifică date / text  | |
Simo Häyhä (pronunțat în finlandeză: [ˈsimɔ ˈhæy̯hæ]) - n. 17 decembrie 1905 – d. 1 aprilie 2002), poreclit „Moartea albă” (în rusă Белая смерть, Belaia smert; finlandeză Valkoinen kuolema; suedeză Vita döden) de către Armata Roșie, a fost un lunetist finlandez. A doborât 542 inamici în Războiul de Iarnă, mai mulți decât oricare alt lunetist de-a lungul istoriei.[2][3][4][5] Häyhä s-a născut în Rautjärvi, în apropierea actualei frontiere dintre Finlanda și Rusia și a început stagiul militar in 1925. Înainte de a se alătura forțelor armate, Häyhä a fost fermier și un bun vânător. La vârsta de 17 ani, el s-a alăturat miliției voluntare „Garda Albă” („Suojeluskunta” în limba finlandeză) și s-a făcut remarcat prin premiile obținute în cadrul concursurilor de tir sportiv, în provincia Viipuri.
Războiul de iarnă („Talvisota”)[modificare | modificare sursă]
În timpul acestui război dintre Finlanda și Rusia, Simo Häyhä a luptat în cadrul armatei finlandeze, în ținută de camuflaj albă, la temperaturi cuprinse între -40 și -20 de grade Celsius. În aceste condiții, cu a sa Mosin–Nagant modificată, Simo Häyhä și-a stabilit recordul impresionant [6]. Alte 200 de victime îi sunt atribuite, folosind o mitralieră Suomi KP-31[7]. Ce este într-adevăr remarcabil este faptul că toate victimele au fost înregistrate în mai puțin de 100 de zile de război, într-o perioadă a anului în care lumina naturală e doar câteva ore pe zi.
Ca lunetist, Häyhä a folosit o varianta finlandeză a puștii Mosin-Nagant: M/28 "Pystykorva" sau "Spitz", pentru că se potrivea constituției sale (avea o înălțime de 1.60 m). El a preferat să folosească mira de fier, în detrimentul lunetelor telescopice din mai multe motive: prezintă un obiectiv mai mic (un lunetist trebuie să ridice capul mai mult atunci când utilizează o lunetă telescopică) și o vizibilitate mai fiabilă (sticla telescopică se aburește cu ușurință pe vreme rece), permițând în același timp o acoperire mai bună (lumina soarelui se poate reflecta în lentilele telescopice, dezvăluind poziția lunetistului). O altă tactică folosită de către Häyhä a fost de a compacta zăpadă din fața lui, astfel încât lovitura să nu lase urme în zăpadă și să-i dezvăluie poziția. Din același motiv se spune că obișnuia să aibă gura plină de zăpadă, pentru a nu lăsa aburii produși de respirația sa să-i trădeze ascunzătoarea.[8]
Rușii au încercat în nenumărate rânduri să-l elimine, folosind atât contra-lunetiști, cât și lovituri de artilerie. Pe 6 martie 1940, Häyhä a fost împușcat în maxilarul inferior stâng de către un soldat rus, glontele ricoșând și străpungându-i capul. Unul dintre camarazii care l-au preluat, vorbind despre plaga prin împușcare, a declarat că "jumătate din capul lui lipsea", însă Häyhä nu era mort. Pe 13 martie când și-a recăpătat cunoștința, a fost și ziua în care a fost declarată pacea.
Decorații [9][modificare | modificare sursă]
- Ordinul Crucea Libertății, clasa a 3-a și clasa a 4-a;
- Ordinul Crucea Libertății, Medalia Libertății, prima și a 2-a clasă;
- Crucea Bătăliei Kolla.
La scurt timp după război, Häyhä a fost promovat de la gradul de „alikersantti” (echivalentul gradului de caporal) la gradul de sublocotenent de către mareșalul Carl Gustaf Emil Mannerheim. Nimeni altcineva nu a cunoscut o asemenea avansare rapidă în grad în toată istoria militară a Finlandei.
După Războiul de iarnă[modificare | modificare sursă]
Lui Simo Häyhä i-au trebuit câțiva ani ca să-și vindece rana dobândită în război. Glontele i-a sfărâmat maxilarul și l-a lăsat fără obrazul stâng. După cel de al Doilea Război Mondial, recuperarea sa a fost completă, Häyhä devenind un faimos vânător de elani și renumit crescător de câini, participând chiar și la o partidă de vânătoare cu Urho Kekkonen, cel de-al 8-lea președinte al Finlandei.
În 1998 când a fost întrebat cum anume a devenit un lunetist atât de bun, Simo Häyhä a răspuns simplu: „practica”. Întrebat dacă are regrete cu privire la faptul că a eliminat atâția oameni, răspunsul lui a fost la fel de scurt: „am făcut ceea ce mi-a fost spus și totodată ceea ce puteam face”[10]
Simo Häyhä și-a petrecut ultimii ani din viață în Ruokolahti, un mic orășel din Finlanda de Sud - Est, la frontiera cu Rusia.
În cultura populară[modificare | modificare sursă]
Trupa suedeză de power metal Sabaton i-a dedicat o piesă intitulată „White Death” . Piesa a apărut pe albumul lor „Coat of Arms” din anul 2010 [11] .
Actorul Steven Wiig îl va interpreta pe Simo Häyhä în documentarul produs de HBO Hemingway & Gellhorn care va fi lansat anul viitor.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Lappalainen, Jukka-Pekka (). „Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä” [The Kollaa held out, so did Simo Häyhä] (fee required). Helsingin Sanomat (în Finnish). Helsinki. Accesat în .
- ^ snipercentral.com
- ^ The long view telegraph.co.uk
- ^ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
- ^ Petri Sarjanen, Valkoinen kuolema, Gummerus, 2005 ISBN 952-5170-44-6
- ^ „Sotasankarit-äänestyksen voitti tarkka-ampuja Simo Häyhä”. MTV3 (în finlandeză). Accesat în .
- ^ Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
- ^ Lappalainen, Jukka-Pekka:Kollaa kesti, niin myös Simo Häyhä- în limba finlandeză, Helsingin Sanomat, 06.12.2001, arhivă electronică: https://www.hs.fi
- ^ Tom C. Bergroth .. et al. :Vapaudenristin ritarikunta: isänmaan puolesta. WSOY, 1997. ISBN 951-0-22037-X.
- ^ „Muistot.hs.fi” (în finlandeză). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.youtube.com/watch?v=a8ks6A1naC8%7Cîn limba engleză: Sabaton - The White Death Music Video + Lyrics
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- P. Sarjanen, Valkoinen kuolema ISBN 952-5170-05-5
- Tapio A. M. Saarelainen, Sankarikorpraali Simo Häyhä ISBN 952-5026-52-3 http://www.apali.fi Arhivat în , la Wayback Machine.
- Tapio A. M. Saarelainen, The Sniper – Simo Häyhä ISBN 978-952-5026-74-0 http://www.apali.fi Arhivat în , la Wayback Machine.
- William R. Trotter, Frozen Hell: The Russo-Finnish Winter War of 1939/40, Algonquin Books of Chapel Hill, 2000 - ISBN 978-0-945575-22-1
- Adrian Gilbert, Tom C. McKenney, Dan Mills, Roger Moorhouse, Charles Sasser, Tim Newark The Sniper Anthology: Snipers of the Second World War, Pelican Publishing Company, 2012 - ISBN 978-1-455616-82-4
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Moartea Alba: Lunetistul care a pus in genunchi Armata Rosie, 6 octombrie 2011, Laurentiu Dologa, Ziare.com
- Sabaton - White Death (Youtube)
