Simetrie moleculară
Simetria moleculară în chimie descrie simetria prezentă în molecule și clasificarea moleculelor în funcție de simetria lor. Simetria moleculară este un concept fundamental în chimie, deoarece poate fi folosit pentru a prezice sau a explica multe dintre proprietățile chimice ale unei molecule, cum ar fi momentul dipol și tranzițiile sale spectroscopice posibile. Multe manuale de nivel universitar de chimie fizică, chimie cuantică și chimie anorganică dedică un capitol simetriei.[1][2][3][4][5]
Cadrul predominant pentru studiul simetriei moleculare este teoria grupurilor. Simetria este utilă în studiul orbitalilor moleculari, cu aplicații cum ar fi metoda Hückel(d), teoria câmpului ligand(d) și regulile Woodward-Hoffmann(d). Un alt cadru pe o scară mai largă este utilizarea sistemelor cristaline pentru a descrie simetria cristalografică în corpurile solide.
Există multe tehnici de evaluare practică a simetriei moleculare, între care cristalografia cu raze X și diferite forme de spectroscopie. Notația spectroscopică(d) se bazează pe considerente de simetrie.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Quantum Chemistry, ediția a treia John P. Lowe, Kirk Peterson
- ^ Physical Chemistry: A Molecular Approach by Donald A. McQuarrie, John D. Simon ISBN: 0-935702-99-7
- ^ The chemical bond 2nd Ed. J.N. Murrell, S.F.A. Kettle, J.M. Tedder ISBN: 0-471-90760-X
- ^ Physical Chemistry P.W. Atkins and J. de Paula (8th ed., W.H. Freeman 2006) ISBN: 0-7167-8759-8, chap.12
- ^ G. L. Miessler and D. A. Tarr Inorganic Chemistry (2nd ed., Pearson/Prentice Hall 1998) ISBN: 0-13-841891-8, chap.4.