Sari la conținut

Simeon de Sina

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Nu confundați cu Simeon Gheorghe Sina.
Simeon de Sina
Date personale
Născut[3][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Imperiul Austriac[6] Modificați la Wikidata
Decedat (65 de ani)[3][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Austro-Ungaria[7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatSchloss Rappoltenkirchen mit Nebengebäuden[*][[Schloss Rappoltenkirchen mit Nebengebäuden (Castle in Rappoltenkirchen, Lower Austria)|​]][8][9] Modificați la Wikidata
PărințiGheorghe Sina Modificați la Wikidata
CopiiIphigenia de la Croix Duchesse de Castries[*][[Iphigenia de la Croix Duchesse de Castries (1 Jul 1846 - certain 26 Jul 1914)|​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Ungaria
 Cisleithania
 Regatul Greciei Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat
bancher[*]​
politician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română[10]
limba germană
limba greacă modernă
limba maghiară Modificați la Wikidata
Membru al Senatului imperial (Austria)[*]​ Modificați la Wikidata
În funcție
 – [1]
a magyar főrendiház tagja Modificați la Wikidata
PremiiOrdinul Leopold
Ordinul Coroana de Fier
Ordinul Mântuitorului[*]​
orden Sveatoi Annî 2-i stepeni s almazami[*][[orden Sveatoi Annî 2-i stepeni s almazami |​]]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*]​
Ordinul de Merit „Sfântul Mihail” (Bavaria)
Order of the Medjidie[*][[Order of the Medjidie (award)|​]]
Orden de Guadalupe[*][[Orden de Guadalupe (imperial order of the Mexican Empire)|​]]
Alma materUniversitatea din Viena[2]
Semnătură
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Baronul Simon Gheorghe de Sina pe la 1854

Baronul Simeon Gheorghe de Sina, cunoscut și ca Simon Georg Freiherr Sina von Hodos und Kisdia (n. , Viena, Imperiul Austriac – d. , Viena, Austro-Ungaria) a fost unul din cei mai renumiți întreprinzători și bancheri austrieci, diplomat (ministru plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin), membru al Camerei Magnaților Maghiari, consilier secret și membru al Camerei Superioare a Imperiului Austriac (1874), dar în mod îndeosebit umanist și mecena. Simeon de Sina a fost cel mai bogat om din monarhia austro-ungară, mai bogați decât el fiind doar Biserica Romano-Catolică și familia imperială habsburgică.[11] El a fost membru al Senatului Imperial, s-a aflat la conducerea Academiei Maghiare de Științe precum și a Academiei de Arte Frumoase la Viena. Baronul de Sina a exercitat și funcția de director al consiliului general de credit bancar ungar.

Simeon de Sina

Familia

[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Familia Sina
Baronul Simeon de Sina 1845

Simeon (Simon) a fost singurul copil al lui Gheorghe Simeon (1782-1856) din căsătorie acestuia cu Katharina Derra von Moroda, Arad. (1792-1851). El s-a căsătorit pe 10 ianuarie 1835 cu Iphigénie (n. 2 iulie 1815, Viena–d.21 decembrie 1884, Viena), fiica aromânului Constantin Emanoil Ghika (n. 18 februarie 1780–d. 11 iunie 1825, Zala, Castelul Belatincz), și a Anastasiei Dadányi de Gyülvész (Anastasia Doda de Giulvăz), de asemenea numită Ghica de San Salva. Soții au avut un fecior, Gheorghe, mort copil, și patru fete: Anastasia (1838-1889), Irena (1843-1881), Elena (1845-1893) și Iphigénie (1846-1914, cumnata președintelui francez Patrice de Mac-Mahon).

Pe tot timpul apariției familiei în Austria, ea fost de religie greco-ortodoxă. Doar două din cele patru fiice ale lui Simeon (Anastasia, căsătorită cu contele Victor de Wimpffen și Iphigénie, căsătorită cu ducele Edmund Charles de la Croix, Duc de Castries) s-au convertit, datorită bărbaților lor, la catolicism (despre fiicele baronului vezi pagina principală a familiei).[12]

Biografia

[modificare | modificare sursă]
Baronul Simon Gheorghe de Sina pe la 1865

Simeon, care a avut norocul să fie născut într-o familie bogată și nobilă, a fost talentat și cum s-a zis de aparență plăcută. Tânărul a fost educat acasă de diverși profesori, învățând limbile vechi latina și greaca precum și cele noi, între altele engleza, franceza și italiana, dar, de asemenea matematica, științele economice și filosofia.

Baronul Simeon de Sina 1873

Nobilul a avut deja devreme posibilitatea de a acționa în afaceri bancare sau industriale independent și cu bunăvoința tatălui său. După moartea părintelui, el a fost singurul moștenitor unei averi imense, preluând în societatea austriacă în scurt timp o poziție în care a fost resimțit mai puțin ca proprietar de mari bogății, cât mai curând ca un folositor al banilor pentru cele mai nobile scopuri.[13] Pe lângă sprijinul pentru numeroase instituții publice el a susținut și promovat mulți artiști, pictori, scriitori și sculptori, dar și oameni săraci sau cu probleme financiare, din anii 1840, anual în mediu cu peste 100.000 de guldeni.[14] De asemenea a lărgit, dupä preluarea moștenirii sale, salariile ocupaților săi de peste tot în mod remarcabil.[15] A făcut liceul în capitala vieneză, apoi a studiat filosofia, istoria și economia la Universitatea din Viena. În perioada studenției, a fost influențat puternic de profesorul Ludwig Rembolt, care a fost ulterior demis de la universitate din cauza viziunilor sale liberale.[16][17]

La înmormântarea lui Gheorghe de Sina, Simeon i-a spus lui Ferenc Deák că, spre deosebire de tatăl său — care fusese un filantrop universal — el dorea să-și folosească averea în interesul Ungariei și al poporului maghiar.[18] Totuși, familia Sina nu a fost acceptată pe deplin de nobilimea maghiară; el a încercat să-și mărite fiicele cu nobili maghiari, pentru a maghiariza familia, dar fără succes.[11] De asemenea, a organizat o recepție la castelul său din Gödöllő pentru nobilime, însă aproape nimeni nu a venit. Nobilii maghiari nu considerau familia Sina de rangul lor, considerând-o „o familie de negustori de bazar”. Simțindu-se insultat, Simeon Sina a părăsit Ungaria și s-a mutat la Viena, alegând să-și dedice averea în folosul națiunii și statului grec.[19]

În 1857 Simeon de Sina l-a delegat pe cunoscutul arhitect Theophil Hansen, cu cumpărarea terenurilor nevoite pentru construcția Universității din Atena. Hansen a proiectat planul acestei clădiri deja la dispoziția lui Gheorghe Simeon, tatăl lui Simeon.[20] Apoi. baronul a sprijinit financiar cea mai mare parte a construcției universității. El a obligat încă într-un codicil pe moștenitorii săi, că, în cazul că dacă suma de un milion fl. avizată pentru construcția ei nu va fi epuizată până la moartea sa, banii rămași să fie folosiți pentru acest scop.[21]

Din 1856-1858 a servit drept consul general grec la Viena și din 1858-64 ca Ministru Plenipotențiar al Greciei în Viena, München și Berlin, dar din cauza bolii sale a renunțat la această funcție, transmițând-o ginerelui său Grigore Ipsilanti.[22] În acest timp a condus oficial mai departe Banca Baronilor de Sina, într-adevăr a delegat această ocupare unchiului său Johann Simon (Ioan Simeon) reluând după moartea rudei sale afacerile. Mai departe a hotărât testamentar ca prietenii săi apropiați, cavalerii de Metaxa și de Zechani, să devină noii șefi ai întreprinderii.[23]

Baronul Simeon de Sina cu soția Iphigénie Ghika

Ca legat regal grec a plătit, în 1858, extinderea Bisericii Neunite Grecești (Viena 11, Fleischmarkt 13) de asemenea de către arhitectul Hansen printr-un pridvor impresionant. Tot faimosul Hansen a înlocuit, în 1859-1860, vechiul „Palais Sina” cu o clădire nouă (coordonatele, vezi sus). În 1864 Simeon a finanțat după războiul germano-danez repatrierea trupelor austriece din Schleswig-Holstein. De aceea a fost numit consilier secret imperial de către împăratul Franz Joseph I, iar în 1874, membru al Senatului imperial.[24] El a donat și pentru construirea clădirii Filarmonicii din Viena[25] și a fost principalul donator pentru construcția Bazilicii Sfântul Ștefan din Budapesta.[26][18]

Simeon Sina a sprijinit învățătura. Pe lângă educația practică (de exemplu horticolă sau viticolă), el s-a asigurat că toți oamenii de pe moșiile sale beneficiază de o instruire adecvată. Copiii celor care lucrau pe moșiile sale erau trimiși la școală pe cheltuiala sa. El a acordat burse pentru a asigura copiilor săraci cele necesare, inclusiv rechizite, dar și recompense pentru profesorii cu rezultate.[17]

În afară de preocupările sale de bancher, diplomat și moșier, Sina a mai întreținut multe funcții înalte. Astfel a fost de asemenea membru al Camerei Magnaților din Ungaria, membru al senatului dirigent al Academiei de Știință a Ungariei și al Academiei de Arte Frumoase din Viena precum și director al consiliului general de credit bancar ungar.[13] El a finanțat și revistele culturale maghiare Gazdasági Lapok și Budapesti Szemle.[11] Istoricul Victor Papacostea scria: "În fața acestei mărețe opere, un glumeț ar putea spune că baronul Sina a întemeiat... cu ajutorul ungurilor - statul maghiar însuși".[27] Simeon de Sina a oferit burse mai multor tineri albanezi pentru a studia la universitățile europene.[28] S-a stins din viață în noul Palat Sina, situat în centrul Vienei, Hoher Markt 8-9. A fost înmormântat în cripta Castelului Rappoltenkirchen⁠(de)[traduceți], tot aparținând familiei.

Din buletinul medicului său privat Alexander Hirschfeld reiese că baronul a decedat în urma unei boli de rinichi (Bright's disease⁠(en)[traduceți]) în combinație cu o ipostază la plămân pricinuind o pneumonie precum o hipertrofie a inimii la vârsta de 67 de ani.[29] Simeon ar fi vrut să-l adopte pe nepotul său Siegfried von Wimpffen pentru a menține numele „Sina”, dar n-a mai izbutit. Astfel el reprezintă ultimul succesor bărbătesc din această familie. Cu moartea baronului Simeon Gheorghe s-a stins numele Sina. Numele său mai este pomenit prin turnul de observație pe muntele Hoher Lindkogel în Wienerwald, construit la dispoziția lui în anul 1856.[30]

Contele Siegfried von Wimpffen la volanul automobilului său, în 1892

Sprijinul pentru cultura română

[modificare | modificare sursă]
Simeon de Sina în 1874

Deși a intrat în memoria publică pentru actele sale filantropice în favoarea maghiarilor și grecilor, Simeon de Sina a fost și un important susținător al culturii române.[27] A ajutat multe întreprinderi culturale și bisericești din Banat și din Principatele Dunărene.[27] A fost prieten cu Andrei Șaguna, donând 3000 de florini pentru Catedrala Mitropolitană din Sibiu[31] și a sprijinit financiar societatea studențească România Jună din Viena (sprijinul lui Simeon de Sina a fost dorit în mod special de Mihai Eminescu[32]).[27]

Sina avea relații apropiate și cu domnitorul român Alexandru Ioan Cuza. El l-a anunțat pe domnitor într-o scrisoare că intenționează să viziteze Principatele Unite Române pentru a face investiții în diverse întreprinderi românești. În răspunsul său din 28/7 iulie 1865, Cuza își exprimă regretul că nu l-a putut întâlni, concluzionând că, venind în țară, se va convinge personal că investițiile vor fi profitabile.[27]

Cu toate acestea, Simeon de Sina a fost considerat prea cosmopolit de către contemporanii săi transilvăneni. În necrologul publicat în Albina au fost scrise următoarele:

„Simeon Sina, ultimul bărbat al familiei Sina - de origină preoţească din Moscopolea - a murit la 15 Aprilie 1876, la Viena. Tatăl său, Gheorghe, care cu soţia sa Dera, vorbea în dialectul macedo-român, nu i-a dat o creştere românească. Din averea de 45 milioane florini, ce a moştenit-o dela tatăl său, a cheltuit mult şi pentru scopuri culturale şi umanitare. Dar din multele lui acte de binefacere, Romanii puţin au beneficiat. Dărnicia lui s'a revărsat mai multasupra Grecilor, Maghiarilor, Sârbilor şi Nemţilor. Puţina avere rămasă dela el au moştenito fiicele sale: una măritată cu un Neamţ, alta cu un Francez, iar două cu Principii români, Mavrocordat şi Ipsilanti.”
—(Albina, Nr. 35/1876)[33]

Pe de altă parte, Mihai Eminescu, are îl cunoscuse pe Sina în perioada în care fusese student la Viena și condusese Societatea România Jună, l-a admirat pe Sina:

„Ce-a făcut răposatul ambasador grecesc Sina pentru ridicarea artelor și științei în Atena prin clădiri și donațiuni mărețe, e încă în amintirea tuturor.”
—Mihai Eminescu în Timpul[32]

Epilog

[modificare | modificare sursă]
Simeon de Sina în 1863

Palatul Sina de la Viena a fost vândut după moartea baronului de către fiicele sale unei mari asigurări. S-a povestit, că ele n-ar mai fi avut banii pentru întreținere. Dar conform testamentului decedatului asta nu este posibil: Soția a moștenit largi terenuri și case precum 1 milion de florini în bani și un apanaj de 30.000 de fl. anual. Anastasia a căpătat moșii și 6,18 milioane de fl, Irena moșii și 5,9 milioane de fl., Elena moșii, între altele acele din Țara Românească și 6,17 milioane de fl., Iphigenia moșii și 5,75 milioane de fl.[20] Fiicele doar și-au mutat mijlocul vieții lor de la Viena spre alte părți ale Europei.

Decorații

[modificare | modificare sursă]
Simeon de Sina în 1866 (portret de Miklós Barabás)

Baronul a primit o serie de decorații, între altele:[23]

Galerie de imagini

[modificare | modificare sursă]
  • Caricatură cu Simeon de Sina în ziarul vienez Humoristische Blätter
    Caricatură cu Simeon de Sina în ziarul vienez Humoristische Blätter
  • Simeon Sina pe prima pagină a ziarului vienez Humoristische Blätter
    Simeon Sina pe prima pagină a ziarului vienez Humoristische Blätter
  • Simeon Sina pe prima pagină a ziarului vienez Welstausstellungs-Zeitung des Floh
    Simeon Sina pe prima pagină a ziarului vienez Welstausstellungs-Zeitung des Floh
  • Afiș cu o expoziție de produse agricole de pe moșiile lui Simeon Sina
    Afiș cu o expoziție de produse agricole de pe moșiile lui Simeon Sina
  • Caricatură cu Simeon Sina costumat în grec antic din ziarul vienez Die Bombe
    Caricatură cu Simeon Sina costumat în grec antic din ziarul vienez Die Bombe
  • Anastasia de Sina, căs. de Wimpffen, 1860
    Anastasia de Sina, căs. de Wimpffen, 1860
  • Elena de Sina căs. Ipsilanti pe la 1875
    Elena de Sina căs. Ipsilanti pe la 1875
  • Iphigenie de Sina căs. de Castries pe la 1870
    Iphigenie de Sina căs. de Castries pe la 1870
  • Turnul de observație pe Hoher Lindkogel
    Turnul de observație pe Hoher Lindkogel
  • Palatul Rappoltenkirchen astăzi
    Palatul Rappoltenkirchen astăzi
  • Statuia lui Simeon de Sina din Academia din Atena
    Statuia lui Simeon de Sina din Academia din Atena
  • Craterul Sinas de pe Lună, denumit în cinstea sa
    Craterul Sinas de pe Lună, denumit în cinstea sa
  • Monument dedicat lui Simeon de Sina în Moscopole, Albania. Acesta a fost construit în 2025 de Ambasada Ungariei în Tirana, în parteneriat cu președinția Albaniei, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la înființarea Academiei Maghiare de Științe
    Monument dedicat lui Simeon de Sina în Moscopole, Albania. Acesta a fost construit în 2025 de Ambasada Ungariei în Tirana, în parteneriat cu președinția Albaniei, cu ocazia împlinirii a 200 de ani de la înființarea Academiei Maghiare de Științe

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ Austrian Parliament personal database, accesat în  
  2. ^ https://epa.oszk.hu/00000/00003/00038/kerenyi.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Símōn Sínas, Autoritatea BnF 
  4. ^ a b „Simeon de Sina”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ a b Sina, Simon Georg (jun.) (BLKÖ)[*][[Sina, Simon Georg (jun.) (BLKÖ) (entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 34, p. 356))|​]]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  6. ^ „Simeon de Sina”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ „Simeon de Sina”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  8. ^ https://www.derstandard.at/story/1358304542492/griechisch-roemisch-durch-den-wienerwald  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ https://www.alanier.at/Sina1.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ IdRef, accesat în  
  11. ^ a b c „A görög, aki magyarrá akart válni”, Index.hu/tudomany/tortenelem/2016/12/26/sina_simon/, , accesat în   Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Index.hu/tudomany/tortenelem/2016/12/26/sina_simon/_2016-12-26" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  12. ^ Constantin von Wurzbach: „Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich”, vol. 34, Editura Druck und Verlag der k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1877, p. 355
  13. ^ a b Constantin von Wurzbach: „Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich”, vol. 34, Editura Druck und Verlag der k. k. Hof- und Staatsdruckerei, Viena 1877, p. 356-358
  14. ^ Grazer Volksblatt nr. 89, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 7
  15. ^ Illustriertes Österreichisches Journal de joi, 20 aprilie 1876, p. 2
  16. ^ Epa.oszk.hu/03100/03107/00009/pdf/epa03107_antropolus_2021_01-02_052-062.pdf (PDF) https://epa.oszk.hu/03100/03107/00009/pdf/EPA03107_antropolus_2021_01-02_052-062.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  17. ^ a b „Cartierul Budapestei 54. 2006/4 - Grecii la Budapesta”, Epa.oszk.hu/00000/00003/00038/kerenyi.html, accesat în  
  18. ^ a b D. Horváth Gábor (), „Sina Simon, a nagyon magyar görög”, Sina Simon, a nagyon magyar görög, accesat în   Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; numele "Sina Simon, a nagyon magyar görög_2017-01-16" este definit de mai multe ori cu conținut diferit
  19. ^ Origo (), „Ők voltak az igazi „aranyemberek", akik nélkül nem állna a Lánchíd - ORIGO”, ORIGO, accesat în  
  20. ^ a b (Linzer) Tages-Post nr. 89, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 1
  21. ^ (Neuigkeits) Welt-Blatt nr. 90, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 3
  22. ^ Academia Științelor a Austriei
  23. ^ a b Die Presse, ediția de seară, nr. 104, de sâmbătă, 15 aprilie 1876, p. 3
  24. ^ Leitmeritzer Zeitung nr. 31, de miercuri, 19 aprilie 1876, p. 1
  25. ^ „Detail Page”, .ascsa.edu.gr/gennadius/detail2.php?id=3766, accesat în  
  26. ^ „Arany emberek, hídépítők, mecénások: görögök a 19. századi Magyarországon”, Múlt-kor történelmi magazin, , accesat în  
  27. ^ a b c d e Romanintezet.hu/files/egyeb/familii_si_personalitati_macedoromane.pdf (PDF) https://romanintezet.hu/files/Egyeb/Familii_si_personalitati_macedoromane.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  28. ^ „Simon Sina, Ndërtuesii Akademisë së Athinës - Shqiptarja.com”, Shqiptarja.com, accesat în  
  29. ^ Neue Freie Presse, nr. 4182, de marți, 18 aprilie 1876, p. 3
  30. ^ Turnul de observație Sina
  31. ^ Restitutio.bcub.ro (PDF) https://restitutio.bcub.ro/storage/item/2024/Feb/biserica-catedrala-dela-mitropolia-ortodoxa-romana-in-sibiu/10DXERT9QKHBf946RLCDUHPQ1DV2LvRZgdEqTSuJ.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  32. ^ a b Https://independent. Academia. Edu/dandulciu, „Prezență românească în „Leopoldstadt" -Viena. Eminescu în legende urbane”, Academia.edu/49614812/prezen%c8%9b%c4%83_rom%c3%a2neasc%c4%83_%c3%aen_leopoldstadt_viena_eminescu_%c3%aen_legende_urbane, accesat în  
  33. ^ Biblioteca-digitala.ro (PDF) https://biblioteca-digitala.ro/reviste/carte/muzeul-national-banatului/botis_monografia-familiei-mocioni_2003.pdf, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • Bob Dent: „ Budapest: A cultural history”, Editura Oxford University Press, Oxford 2007. p. 9, ISBN 0-19-531494-8.
  • Ödön Füves: "Die bekanntesten geadelten Griechen in Ungarn", în: Balkan Studies V, Thessaloniki 1964, p. 303 și următoarele

Legături externe

[modificare | modificare sursă]

7Coordonate: 48° 12′ 41″ N, 16° 22′ 21″ E

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Simeon_de_Sina&oldid=17434588