Prințesa Ceardașului

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Silvia (operetă))
Salt la: Navigare, căutare

Prințesa Ceardașului (în germană Die Csárdásfürstin) este o operetă în trei acte, compusă de Emmerich Kálmán pe baza unui libret scris de Leo Stein și Bela Jenbach, revăzut apoi de István Békeffy și Dezső Keller. Premiera operetei a avut loc la 17 noiembrie 1915 la „Teatrul Johann Strauss" din Viena, la sfârșit de Belle Époque. Titlul inițial al operetei a fost „Trăiască dragostea”.

Versiunea românească a libretului aparține lui Petre Bărbulescu.

Lista personajelor[modificare | modificare sursă]

În varianta prezentată de Opera Națională Română Timișoara[1][modificare | modificare sursă]

  • Silvia
  • Cecilia
  • Edwin
  • Boni
  • Stassi
  • Miska
  • Feri bacsi
  • Prințul
  • Arhiducele
  • Generalul
  • Notarul
  • Tonelli
  • Enderi
  • Mero
  • Leontina
  • Cristina
  • Carolina
  • Contele Bethelheim
  • Baronul Hubner
  • Lazarovici
  • Kapellmeister

În varianta prezentată de Teatrul Național de Operetă "Ion Dacian" București[2][modificare | modificare sursă]

  • Silvia
  • Cecilia
  • Stazi
  • Edwin
  • Boni
  • Miska
  • Feri
  • Generalul
  • Arhiducele
  • Notarul
  • Merko
  • Tonelli
  • Un tânăr
  • Un lăutar
  • Al 2-lea lăutar
  • Aranka
  • Iulișka
  • Luiza

În varianta prezentată de Opera Maghiară din Cluj

Szabó József (Leopold Mária, Lippert-Weilersheim), Jordán Éva (Cecília), Szabó Levente (Edvin), Barabás Zsuzsa (Vereczki Szilvia), Galló Ernő (Kaucsiánó Bóni), Pataki Enikő (Stázi), Szeibert István (Kerekes Ferkó), respectiv: Ádám János, Molnár János, Sipos László, Veress László, Mányoki László, Dula Gyöngyi,  Fülöp Tímea, Berciu Samu, Kovács Ferenc

Subiectul[modificare | modificare sursă]

Dragostea dintre Silvia Vărescu, o celebră cântăreață de cabaret, si Edwin, prinț de Mittenkofer-Löwenstein, este profund dezaprobată de familia lui Edwin. Mai ales mama acestuia, prințesa Cecilia, este deosebit de afectată de această relație, considerată scandaloasă, și încearcă să o împiedice prin toate mijloacele. Toate aceste uneltiri ale prințesei Cecilia duc la despărțirea celor doi îndrăgostiți.

Prietenii Silviei și ai lui Edwin (Boni, Feri și Miska) reușesc să o convingă pe prințesa Cecilia să recunoască faptul că și ea a fost, de fapt, în tinerețe, o cântăreață de cabaret, care și-a părăsit iubitul pentru a ajunge în rândul aristocrației. Cuprinsă de remușcările stârnite de amintirile tinereții, prințesa Cecilia - Cilico pe numele ei de cântăreață - și-a dat consimțământul pentru căsătoria lui Edwin cu Silvia, care a devenit noua "regină a ceardașului".[3]

Note[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  • Titus Moisescu și Miltiade Păun, Ghid de operetă, Editura Muzicală a Uniunii Compozitorilor, București, 1969

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]