Silvan, Diyarbakır

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Silvan, Diyarbakır
Silvan
—  Districtele Turciei și orășel  —

Coordonate: 38°08′32″N 41°00′05″E ({{PAGENAME}}) / 38.142222222222°N 41.001388888889°E
Țară Turcia
ProvincieProvincia Diyarbakır
Suprafață
 - District1397.14 km²
Populație (2018)
 - Total86.672 locuitori
 - District86.450 locuitori
Fus orarUTC+3
Cod poștal21640
Prezență online
www.silvan.bel.tr
OpenStreetMap relation Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Silvan (în kurdă Farqîn;[1] în turcă otomană ميا فارقين[2]) este un oraș și district din provincia Diyarbakır din Turcia. Populația sa este de 41.451 de locuitori.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Silvan a fost identificat de câțiva cercetători ca fiind una dintre cele două locații posibile (celălalt fiind Arzan) din Tigranakert (Tigranocerta), vechea capitală a Regatului Armeniei, construită de regele Tigran cel Mare (care a domnit în perioada 95–55 î.Hr.) și numit în cinstea lui.[3][4]

Epoca romană[modificare | modificare sursă]

În anul 69 î.Hr., armata Romei republicane a învins trupele lui Tigran în bătălia de la Tigranocerta. Orașul și-a pierdut importanța de centru comercial înfloritor și pentru cultura elenistică în deceniile următoare. În 387 d.Hr., odată cu pacea de la Acilisene, Tigranakert a făcut parte din Imperiul Bizantin.

În jurul anului 400 d.Hr., episcopul orașului, Marutha (mai târziu, sfântul Maruthas ), a adus înapoi un număr mare de relicve din Persia sasanidă. Acestea erau moaște ale martirilor creștini persecutați sub stăpânirea sasanidă. Din acest motiv a fost redenumită Martyropolis (Μαρτυρούπολις), „cetatea martirilor”. În urma reformelor lui Iustinian I (stăpânirea 527–565), orașul a devenit capitala provinciei Armenia a IV-a.[5] Orașul a fost asediat în ultima fază a războiului iberic.

Orașul a suferit foarte mult în bătălia de la Martyropolis din 588 d.Hr., dar în curând a prosperat din nou.[6]

Epoca islamică[modificare | modificare sursă]

A fost cunoscută sub numele de Meiafarakin după ce arabii au preluat această regiune în secolul al VII-lea. A intrat sub controlul hamdanizilor în 935, apoi al Buyiților în 978, apoi a intrat sub controlul kurzilor marwanizi și a devenit capitala dinastiei până la sfârșitul secolului al XI-lea.[7] Orașul și întreaga provincie Diyarbakir au fost luate în 1085 de selgiucizii Malik-Shah I. În anii următori, orașul și-a schimbat mâinile de mai multe ori în funcție de rivalitățile dintre clanurile selgiucide și conducătorii locali. În 1118, artukizii au luat orașul. Au rezistat mulți ani atacurilor lui Zengi. Artukid Husam al-Din Timurtash a construit Podul Malabadi lângă Meiafarakin, una dintre minunile vremii prin dimensiunile sale. Dinastia a rămas pe loc, dar a preferat să locuiască în Mardin, lăsând un guvernator în Meiafarakin.

La începutul anului 1260, orașul a fost asediat și capturat, iar populația sa a fost masacrată de armata mongolă condusă de Hulagu Khan⁠(d), cu ajutorul aliaților săi din Georgia și Armenia.[8] Artukizii au dispărut în cele din urmă în 1408 sub atacurile Qara Qoyunlu.

Imperiul Otoman[modificare | modificare sursă]

În 1896, rapoartele viceconsulului britanic Hallward indică faptul că multe sate au fost distruse în timpul masacrelor armene din 1895. Hallward a fost angajat în reconstruirea a aproximativ 35 de sate.[9]

Secolul 21[modificare | modificare sursă]

Nașide Toprak de la ( HDP ) a fost ales primar al municipiului Silvan la alegerile locale din martie 2019.[10] A fost concediată în martie 2020, iar Mehmet Uslu a fost numit administrator în locul ei.[11]

Silvan a fost locul unor ciocniri serioase între forțele guvernamentale turce și separatiștii Partidului Muncitorilor din Kurdistan Kurd (PKK) în august 2015, în timpul operațiunii mai extinse Martyr Yalçın.[12]

Arheologie[modificare | modificare sursă]

Arheologii care lucrează în 2021, în frunte cu prorectorul Universității Dicle, profesorul Ahmet Tanyıldız, au anunțat că au descoperit mormintele sultanului selgiucide din Rum Kilij Arslan I, care a luptat împotriva forțelor cruciate. Ei au dezvăluit, de asemenea, înmormântarea fiicei sale Saide Hatun în timpul a nouă zile de muncă. Cercetătorii au săpat doi metri adâncime pe o zonă de 35 de metri pătrați și și-au concentrat lucrările pe două morminte din parcul Orta Çeșme.[13][14]

Istoria bisericească[modificare | modificare sursă]

Articol principal: Diocese of Martyropolis.

Personalități[modificare | modificare sursă]

  • Ibn Nubata (d. 984), predicator
  • Ibn al-Azraq al-Fariqi (1116–1176), cronicar
  • Mehdi Zana (n. 1940), fost politician kurd
  • Yekta Uzunoglu[15] (n. 1953), medic, scriitor, luptător pentru drepturile omului, traducător și antreprenor.
  • Mahsum Korkmaz (1956–1986), primul comandant al forțelor militare ale Partidului Muncitorilor din Kurdistan (PKK).
  • Leyla Zana (n. 1961), politician kurd
  • Hakki Akdeniz (n. 1980), filantrop și restaurator kurd din New York.

Locuri demne de amintit[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Adem Avcıkıran (). Kürtçe Anamnez Anamneza bi Kurmancî (PDF) (în turcă și kurdă). p. 55. Accesat în . 
  2. ^ Tahir Sezen, Osmanlı Yer Adları (Alfabetik Sırayla), T.C. Bașbakanlık Devlet Arșivleri Genel Müdürlüğü, Yayın Nu 21, Ankara, p. 365.
  3. ^ Avdoyan, Levon.
  4. ^ Hakobyan, Tadevos Kh. «Տիգրանակերտ» (Tigranakert).
  5. ^ Adontz, Nicholas (). Armenia in the Period of Justinian: The Political Conditions Based on the Naxarar System. Trans. Nina G. Garsoïan. Lisbon: Calouste Gulbenkian Foundation. p. 134. 
  6. ^ Edwards, Robert W., "Martyropolis" (). The Eerdmans Encyclopedia of Early Christian Art and Archaeology, ed., Paul Corby Finney. Grand Rapids, Michigan: William B. Eerdmans Publishing. p. 115. ISBN 978-0-8028-9017-7. 
  7. ^ van Bruinessen, Martin (). „Kurdistan in the 16th and 17th centuries, as reflected in Evliya Çelebi's Seyahatname”. The Journal of Kurdish Studies. 3: 25. 
  8. ^ Runciman 1987, p. 305.
  9. ^ Verheij, Jelle (). Jorngerden, Joost; Verheij, ed. Social Relations in Ottoman Diyarbekir, 1870-1915. Brill. pp. 107–108. ISBN 9789004225183. 
  10. ^ „Diyarbakır Silvan Seçim Sonuçları - 31 Mart Diyarbakır Silvan Yerel Seçim Sonuçları”. secim.haberler.com (în turcă). Accesat în . 
  11. ^ sabah, daily (). „5 HDP mayors in southeast Turkey detained in terror probe”. Daily Sabah (în engleză). Accesat în . 
  12. ^ „Turkey and the Kurds: The hatred never went away”. The Economist. . Accesat în . 
  13. ^ Gershon, Livia. „Turkish Archaeologists Discover Grave of Sultan Who Defeated Crusaders”. Smithsonian Magazine (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ AA, DAILY SABAH WITH (). „Anatolian Seljuk Sultan Kılıç Arslan I's grave found in SE Turkey”. Daily Sabah (în engleză). Accesat în . 
  15. ^ „Ana Sayfa”. Yekta Uzunoglu (în turcă). Accesat în . 

Vezi și[modificare | modificare sursă]

  • Arrajan
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Silvan,_Diyarbakır&oldid=15966402