Silkwood (film)
.svg){kind=small}
Silkwood este un film biografic american din 1983, regizat de Mike Nichols, cu Meryl Streep, Kurt Russell și Cher în rolurile principale. Scenariul scris de Nora Ephron și Alice Arlen a fost adaptat după cartea Who Killed Karen Silkwood? a scriitorului Howard Kohn de la Rolling Stone, care descria în detaliu viața lui Karen Silkwood, o denunțătoare din industria nucleară și activistă sindicală care a investigat presupuse nereguli la uzina de plutoniu Kerr-McGee.[11]
Realizarea filmului s-a întins pe o perioadă de nouă ani, proiectul fiind inițiat de Warner Bros., care intenționa să o distribuie pe Jane Fonda în rolul lui Silkwood. În cele din urmă, studioul a renunțat la proiect, după ce producătorul Buzz Hirsch a fost citat de un judecător din Oklahoma City să dezvăluie toate sursele de documentare ale filmului. Proiectul a fost ulterior achiziționat de ABC Motion Pictures, cu Nichols în rolul de regizor și Streep în rolul principal. Silkwood a fost turnat în mare parte în New Mexico și Texas, cu un buget de 10 milioane de dolari. Acuratețea faptelor a fost menținută pe tot parcursul scenariului.
Silkwood a primit recenzii pozitive și a avut succes la box-office, atenția fiind îndreptată în special asupra regiei lui Nichols și a interpretării lui Streep. La cea de-a 56-a ediție a Premiilor Oscar, filmul a primit cinci nominalizări, printre care Streep la categoria Cea mai bună actriță, Cher la categoria Cea mai bună actriță în rol secundar, și Nichols la categoria Cel mai bun regizor.
Institutul American de Film a inclus filmul pe locul 66 în clasamentul „AFI's 100 Years...100 Cheers”, iar pe Karen Silkwood pe locul 47 în clasamentul „AFI's 100 Years...100 Heroes and Villains”.[12][13]
Acțiune
[modificare | modificare sursă]
Karen Silkwood, angajată la uzina de fabricare a combustibilului Kerr-McGee Cimarron (în apropiere de Crescent, Oklahoma), locuiește într-o casă dărăpănată împreună cu doi colegi de muncă, iubitul ei, Drew Stephens, și prietena ei lesbiană, Dolly Pelliker. Ea produce bare de combustibil MOX pentru reactoare nucleare, unde se confruntă cu riscul expunerii la radiații. Devenind activistă sindicală, ea este îngrijorată de faptul că practicile corporative pot afecta negativ sănătatea muncitorilor. De asemenea, se află într-un conflict cu fostul ei soț de drept comun, încercând să obțină mai mult timp petrecut cu cei trei copii ai lor.
Deoarece fabrica pare să fi acumulat întârzieri în cadrul unui contract important – fabricarea de bare de combustibil pentru complexul Hanford din statul Washington –, angajații sunt obligați să lucreze ore suplimentare și în weekenduri. Karen consideră că managerii falsifică rapoartele de siguranță și fac economii pe unde se poate, punând în pericol bunăstarea personalului. Ea se adresează sindicatului cu preocupările sale, și devine activă în lobby-ul pentru măsuri de siguranță. Călătorește la Washington, D.C. pentru a depune mărturie în fața Comisiei pentru Energie Atomică.
Când Silkwood și alți muncitori sunt expuși la radiații, conducerea uzinei încearcă să o învinovățească pe ea pentru incident. Când vede că radiografiile probelor de sudură ale barelor de combustibil sunt retușate pentru a ascunde lucrările de mântuială, și că înregistrările privind măsurile de siguranță au fost modificate, ea hotărăște să investigheze mai în detaliu. În viața personală apar complicații când Angela, o cosmeticiană de la o casă funerară, se instalează în casa lor ca iubită a lui Dolly. Incapabil să facă față obsesiei lui Silkwood de a aduna dovezi și bănuind-o de infidelitate, Drew se mută.
Odată ce simte că a adunat suficiente probe, Silkwood ia legătura cu un jurnalist de la The New York Times, și aranjează o întâlnire nocturnă. Participă înainte la o ședință sindicală, având la ea documentația cu descoperirile halucinante. Pe drum, vede în oglinda retrovizoare farurile unui vehicul care se apropie atât de mult încât îi distrag atenția și o orbesc, fapt ce duce la producerea accidentului mortal. În carcasa mașinii sale distruse nu sunt găsite niciun tip de documente.
Distribuție
[modificare | modificare sursă]- Meryl Streep – Karen Silkwood
- Kurt Russell – Drew Stephens
- Cher – Dolly Pelliker
- Craig T. Nelson – Winston
- Fred Ward – Morgan
- Diana Scarwid – Angela
- Ron Silver – Paul Stone
- Josef Sommer – Max Richter
- Charles Hallahan – Earl Lapin
- Tess Harper – Linda Dawson
- Sudie Bond – Thelma Rice
- Henderson Forsythe – Quincy Bissell
- Richard Hamilton – Georgie
- Bruce McGill – Mace Hurley
- David Strathairn – Wesley
- M. Emmet Walsh – Walt Yarborough
- Bill Cobbs – Bărbat din sala de mese
- Anthony Heald – Al doilea medic
- Ray Baker – Pete Dawson
- Will Patton – Joe
- E. Katherine Kerr – Gilda Schultz
- J. C. Quinn – Curtis Schultz
Producție
[modificare | modificare sursă]Dezvoltare
[modificare | modificare sursă]
Dezvoltarea adaptării cinematografice a vieții lui Karen Silkwood a durat aproximativ nouă ani.[14] Producătorii executivi Buzz Hirsch și Larry Cano, pe atunci studenți la Universitatea din California, Los Angeles, au fost fascinați de povestea lui Silkwood, și au dorit să o transpună pe marele ecran. La mai puțin de un an de la absolvire, Hirsch și Cano au început să elaboreze proiectul.[15] Warner Bros. și-a exprimat inițial interesul de a produce filmul cu Jane Fonda în rolul principal, dar ideea s-a destrămat după ce moștenitorii lui Silkwood au intentat un proces împotriva Kerr-McGee, fostul ei angajator. Ulterior, Kerr-McGee l-a citat pe Hirsch să apară la o depoziție în Oklahoma City, solicitându-i să prezinte toate casetele de casting, notițele de scenariu și alte materiale de cercetare aferente adaptării cinematografice planificate.[14] Judecătorul federal Luther Eubanks a decis în favoarea Kerr-McGee, cerându-i lui Hirsch să dezvăluie toate materialele de cercetare obținute pentru film. În iunie 1977, United States Court of Appeals for the Tenth Circuit din Denver a acceptat să audieze apelul lui Hirsch împotriva hotărârii lui Eubanks, iar Writers Guild of America West a votat să-i acorde asistență juridică lui Hirsch în acest proces, declarând că va depune un memoriu amicus curiae, argumentând că „Hirsch are dreptul, în temeiul Primului Amendament, de a-și proteja materialele de film”.[14] În septembrie același an, United States Court of Appeals for the Tenth Circuit a anulat hotărârea lui Eubanks, dispunând proceduri suplimentare în Oklahoma City.[14]
În toamna anului 1980, ABC Motion Pictures a început să revizuiască proiectul original al lui Hirsch, cu Nora Ephron și Alice Arlen scriind scenariul.[14] Producătorul Frank Yablans, deși nu a fost menționat în genericul filmului, a fost implicat în dezvoltarea proiectului, și a fost abordat de Mike Nichols, care a fost angajat să regizeze filmul.[14]
Meryl Streep a fost distribuită în rolul lui Karen Silkwood în octombrie 1981.[14] Nichols a distribuit-o pe Cher în rolul colegei lesbiene a lui Silkwood, Dolly Pelliker, după ce a văzut-o în piesa Come Back to the 5 & Dime, Jimmy Dean, Jimmy Dean de pe Broadway,[16] considerând că aceasta avea „vitalitatea, umorul și profunzimea” necesare.[17]
Lansare
[modificare | modificare sursă]Pe 8 decembrie 1983, 20th Century Fox a organizat o proiecție a filmului destinată comunității locale din Oklahoma City, invitând cinci directori ai companiei Kerr-McGee.[14] Singura angajată prezentă a fost Ann Adams, manager de comunicare. După proiecție, Adams a remarcat că filmul era o „dramatizare extrem de ficționalizată” care prezenta compania într-o „manieră falsă și defăimătoare”.[14] Filmul a avut premiera în Statele Unite în săptămâna următoare, pe 14 decembrie 1983, într-o lansare limitată în 257 de cinematografe.[14][18]
Silkwood a încasat un total de 35.615.609 dolari în Statele Unite și Canada.[19]
Recepție
[modificare | modificare sursă]
Silkwood a primit în mare parte recenzii favorabile din partea criticilor. Vincent Canby de la The New York Times a descris filmul drept „un melodramă vizualizată cu precizie, extrem de emoționantă, care va stârni multe dezbateri” și „o operă foarte înduioșătoare”.[22]
Roger Ebert de la Chicago Sun-Times a acordat filmului patru stele, și a comentat: „Este puțin uimitor că vedete consacrate de cinema precum Streep, Russell și Cher au putut să se integreze atât de complet în viața de zi cu zi a acestor personaje”.[23]
David Sterritt de la The Christian Science Monitor a descris filmul drept „un exemplu elocvent al atitudinii de iubire-ură a Hollywoodului față de subiectele controversate și de actualitate”. El a continuat: „Filmul ia partea personajului Silkwood, punându-i în valoare curajul și tăria de caracter, în timp ce aruncă priviri ironice asupra defectelor sale... Meryl Streep oferă cea mai uimitoare interpretare feminină a anului, adăugând vigoare și complexitate aproape fiecărei scene prin portretizarea sa infinit de inventivă a eroinei excentrice. Actorii secundari îi urmează cu pricepere exemplul”.[24]
Filmul are un rating de 77% pe Rotten Tomatoes, pe baza a 39 de recenzii, cu o notă medie de 7,60/10. Consensul este următorul: „Silkwood clocotește de furie inspirată din viața reală, dar o susține cu personaje captivante și observații incisive”.[25] De asemenea, are un scor de 64 din 100 pe Metacritic, pe baza a zece recenzii.[26]
Note
[modificare | modificare sursă]- 1 2 „Silkwood (film)” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 „Silkwood (film)” (în portugheză). AdoroCinema[*]. Wikidata Q9583664. Accesat în .
- 1 2 3 4 http://www.fotogramas.es/Peliculas/Silkwood. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 http://www.interfilmes.com/filme_21533_Silkwood.O.Retrato.de.uma.Coragem-(Silkwood).html. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 Jean-David Blanc. „Silkwood (film)” (în franceză). AlloCiné. Wikidata Q31165. Accesat în .
- 1 2 3 4 5 6 7 8 http://www.criticalia.com/pelicula/silkwood. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 http://www.imdb.com/title/tt0086312/fullcredits. Accesat în . Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ↑ https://www.zweitausendeins.de/filmlexikon/?sucheNach=titel&wert=39871. Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - 1 2 3 „Silkwood (film)” (în engleză). Internet Movie Database. Wikidata Q37312. Accesat în .
- 1 2 „Silkwood (film)”. Australian Classification database[*].
- ↑ Windell, James O. (). Looking Back in Crime: What Happened on This Date in Criminal Justice History?. Boca Raton, Florida: CRC Press. ISBN 978-1-4987-0414-4.
- ↑ „AFI's 100 Years...1000 Cheers”. American Film Institute.
- ↑ „AFI's 100 Years...100 Heroes and Villains”. American Film Institute.
- 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 „Silkwood”. AFI Catalog of Feature Films. American Film Institute. Accesat în .
- ↑ Borda, Jennifer L. (). Women Labor Activists in the Movies: Nine Depictions of Workplace Organizers, 1954-2005. Jefferson, North Carolina: McFarland. ISBN 978-1-476-60683-5.
- ↑ The Morning Call Staff (). „Cher: The Beat Goes On — She's Well on Her Way with Her Movie Career”. The Morning Call.
- ↑ Maslin, Janet (). „Cher Hoping 'Silkwood' is Her Turning Point”. The New York Times.
- ↑ Rosenberg, Shari (). „December 14, 1983: "Silkwood" Premiered in Movie Theaters”. Lifetime. Arhivat din original la .
- ↑ „Silkwood”. Box Office Mojo. Accesat în .
- ↑ Tim Dirks. „100 Greatest Movie Performances of All Time (Part 2)”. Filmsite.org. Accesat în .
- ↑ „Best Meryl Streep Movies Ranked: Sophie's Choice”. GoldDerby (în engleză). Accesat în .
- ↑ Canby, Vincent (). „Film: Karen Silkwood's Story”. The New York Times.
- ↑ Ebert, Roger (). „Silkwood”. Chicago Sun-Times – via RogerEbert.com.
- ↑ Sterritt, David (). „'Silkwood': good intentions are fogged in by ambiguity”. The Christian Science Monitor.
- ↑ „Silkwood”. Rotten Tomatoes. Accesat în .
- ↑ „Silkwood Reviews”. Metacritic. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]- Erin Brockovich (2000) – film cu teme similare
- Norma Rae (1979) – film cu teme similare
- Ciclul combustibilului nuclear
- Contaminare radioactivă