Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Hozeva cu moaștele Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva

Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva (n. 23 iulie 1913, Păltiniș, Botoșani5 august 1960), este un sfânt în Biserica Ortodoxă Română. A intrat în Mănăstirea Neamț în 1936.[1] Dorind viață ascetică, monahul Ioan a plecat în Țara Sfântă, unde a trăit doi ani într-o peștera din pustia Iordanului, apoi opt ani în lavra Sfântul Sava de pe Valea Hebronului.[1] Având bune cunostințe medicale, îngrijea călugării bolnavi, fiind în același timp bibliotecar și ghid.[1]

La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), l-a tuns în monahism, primind potrivit pravilei calugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții calugări moldoveni cu viața îmbunătățită.

Familia[modificare | modificare sursă]

Pe nume real Ilie Iacob, a fost fiul lui Maxim și al Ecaterinei, așa cum a fost trecut în registrele bisericii din Păltiniș la botez, și a fost singur la părinți.[2]A ramas orfan de mic de amândoi parinți și a fost crescut de bunica. A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) si liceul la Cozmeni-Cernăuți.

Viața Sfântului Ioan Iacob Românul de la Hozeva - Sihastru din Țara Sfântă[modificare | modificare sursă]

Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936, tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Țara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mănăstirea "Sfântul Sava”, unde slujește timp de opt ani. In anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul "Sfântul Ioan Botezatorul“, din Valea Iordanului, pe care l-a condus până în anul 1952.

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retrage într-o peșteră, numită Chilia Sfânta Ana, care ținea de Mănăstirea "Sf. Gheorghe Hozevitul“. Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră. El mânca numai posmagi sau pâine cu apă, ce le aducea fratele Constantin care era brutarul Patriarhiei din Ierusalim.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a decedat pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viață.


Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b c Lumina Taborului, 1 august 2005, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național, accesat la 29 iunie 2012
  2. ^ Cel mai nou sfânt român: Ioan Iacob Hozevitul, pustnicul crescut în durere și suferință, a profețit sfârșitul lumii, 4 iunie 2016, Cosmin Zamfirache, Adevărul, accesat la 5 iunie 2016

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Wikisursă
La Wikisursă există texte originale legate de Sfântul Ioan Iacob Românul de la Hozeva