Sari la conținut

Serafim Ciceagov

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Serafim Ciceagov
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Sankt Petersburg, Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani) Modificați la Wikidata
poligonul Butovo⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Înmormântatpoligonul Butovo[*] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluiplagă împușcată[*] Modificați la Wikidata
PărințiMihail Nikiforovici Ciceagov[*][[Mihail Nikiforovici Ciceagov |​]]
Maria Nikolaevna Ciceagova[*][[Maria Nikolaevna Ciceagova (Russian writer, journalist and musician (1819-1894))|​]] Modificați la Wikidata
CopiiLeonida Chichagova[*][[Leonida Chichagova |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Sovietică
 Imperiul Rus Modificați la Wikidata
Religiecreștinism ortodox[*] Modificați la Wikidata
Ocupațieofițer militar
compozitor
preot ortodox[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba rusă[1] Modificați la Wikidata
Semnătură
Sfinți

Serafim Ciceagov (în rusă Серафи́м Чичагов, născut Leonid Mihailovici Ciceagov; n. , Sankt Petersburg, Imperiul Rus – d. , poligonul Butovo⁠(d), RSFS Rusă, URSS) a fost un cleric al Bisericii Ortodoxe Ruse, victimă a regimului sovietic, care a fost canonizat în 1997.

Tinerețea și cariera militară

[modificare | modificare sursă]
Stema familiei Ciceagov

Leonid Ciceagov s-a născut într-o familie nobiliară cu tradiție militară. A urmat Academia Militară de Artilerie și a participat la Războiul Ruso-Turc din 1877–1878, unde s-a distins prin curaj și a fost decorat cu Crucea Sfântului Gheorghe.

Ciceagov ca militar

Convertirea și preoția

[modificare | modificare sursă]

După război, influențat de întâlnirea cu Ioan de Kronstadt, a renunțat la cariera militară și a devenit preot. În 1898, după decesul soției sale, a fost tuns în monahism sub numele de Serafim și a fost hirotonit episcop.[2]

Activitatea în Basarabia

[modificare | modificare sursă]
Ciceagov în 1912, ca episcop de Chișinău și Hotin

În perioada 1908–1914, Serafim Ciceagov a fost episcop al Chișinăului și al Hotinului. În acest interval, a inițiat mai multe proiecte de construcție a bisericilor și a promovat educația religioasă.

Activitatea sa în Basarabia a fost marcată însă și de controverse legate de politica de rusificare promovată de autoritățile țariste. De la bun început, a trecut la măsuri represive de diminuare a manifestărilor românești, prin arderea demonstrativă în curtea Palatului eparhial a bibliotecii ieromonahului Gurie Grosu, care conducea revista Luminătorul.[3] El a interzis oficierea de slujbe în limba română, a destituit preoții de etnie română sau i-a transferat în afara Guberniei Basarabia.[4] El a mai promovat ideea că moldovenii sunt un popor diferit de români.[5][6]

Aceste politici au avut consecințe negative asupra identității naționale a românilor basarabeni, efecte resimțite și în prezent.

El a fost sprijinit de filiala basarabeană a Sotniilor negre.[7] În 1909 a fost ales președinte de onoare a filialei din ținutul Akkerman a Uniunii poporului rus.[8]

Ultimii ani și moartea

[modificare | modificare sursă]
Ciceagov cu puțin timp înainte de a fi executat

În 1928 a devenit mitropolit de Petrograd. În 1933, din cauza vârstei înaintate și a problemelor de sănătate, s-a retras din funcțiile ecleziastice. În 1937 a fost arestat sub acuzația de propagandă monarhistă și executat prin împușcare la 11 decembrie 1937, la poligonul Butovo din Moscova. În 1997 a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă ca nou martir.