Sari la conținut

Securitatea alimentară

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

A nu se confunda cu siguranța alimentară.

Femei care vând produse la o piață din Lilongwe, Malawi

Securitatea alimentară este situația în care o persoană are acces la o cantitate suficientă de alimente sănătoase și accesibile ca preț. Disponibilitatea alimentelor pentru persoanele de orice clasă socială, sex, etnie sau religie este un alt element al protecției alimentelor. De exemplu, se consideră că există securitate alimentară a gospodăriilor atunci când toți membrii unei familii au acces constant la suficiente alimente pentru o viață activă și sănătoasă[1]. Persoanele cu securitate alimentară nu trăiesc în foame sau în teama de a muri de foame[2]. Securitatea alimentară include rezistența la viitoarele întreruperi ale aprovizionării cu alimente. O astfel de întrerupere ar putea apărea din cauza diverșilor factori de risc, cum ar fi secetele și inundațiile, întreruperile transportului maritim, penuria de combustibil, instabilitatea economică și războaiele[3]. Insecuritatea alimentară este opusul securității alimentare: o stare în care există doar o disponibilitate limitată sau incertă a unor alimente adecvate.

Conceptul de securitate alimentară a evoluat în timp. Cei patru piloni ai securității alimentare includ disponibilitatea, accesul, utilizarea și stabilitatea[4]. În plus, există încă două dimensiuni importante: agenția și sustenabilitatea. Aceste șase dimensiuni ale securității alimentare sunt consolidate în înțelegerile conceptuale și juridice ale dreptului la hrană.[5][6] Summitul Mondial al Alimentației din 1996 a declarat că „alimentele nu ar trebui folosite ca instrument de presiune politică și economică”"[7][8].

Există numeroase cauze ale insecurității alimentare. Cele mai importante sunt prețurile ridicate la alimente și perturbările aprovizionării cu alimente la nivel mondial, de exemplu din cauza războiului. Există, de asemenea, schimbările climatice, deficitul de apă, degradarea terenurilor, bolile agricole, pandemiile și focarele de boli, care pot duce la insecuritate alimentară. În plus, insecuritatea alimentară afectează persoanele cu statut socioeconomic scăzut , afectează sănătatea unei populații la nivel individual și provoacă diviziuni în relațiile interpersonale. Insecuritatea alimentară cauzată de șomaj provoacă o rată mai mare a sărăciei[9].

Definiție

[modificare | modificare sursă]

Securitatea alimentară, așa cum a fost definită de Summitul Mondial al Alimentației din 1996, este „atunci când toți oamenii, în orice moment, au acces fizic și economic la «alimente suficiente, sigure și nutritive care să le satisfacă nevoile alimentare și preferințele alimentare pentru o viață activă și sănătoasă»[10][11].

Prevalența insecurității alimentare

[modificare | modificare sursă]

Concentrarea și distribuția insecurității alimentare în 2023, în funcție de severitate, diferă foarte mult între regiunile lumii.

The concentration and distribution of food insecurity in 2023 by severity differ greatly across the regions of the world.
The concentration and distribution of food insecurity in 2023 by severity differ greatly across the regions of the world.
Numărul de persoane afectate de subnutriție în perioada 2010–2012 (pe regiuni, în milioane)[12]
Numărul de persoane afectate de insecuritate alimentară severă pe regiuni (2014–2018)
Nivelurile de insecuritate alimentară pe regiuni și sexe (2022)

Aproape 12% din populația lumii se afla în insecuritate alimentară severă în 2020, reprezentând 928 de milioane de persoane - cu 148 de milioane mai mult decât în 2019[5]. În 2023, prevalența insecurității alimentare moderate sau severe în Africa (58,0%) este aproape dublă față de media globală[13]. O varietate de motive stau la baza creșterii foametei în ultimii ani. Încetinirile și recesiunile de la criza financiară din 2008-2009 au contribuit la degradarea condițiilor sociale, făcând ca subnutriția să fie mai răspândită. Dezechilibrele structurale și lipsa politicilor incluzive s-au combinat cu fenomene meteorologice extreme, condiții de mediu alterate și răspândirea dăunătorilor și bolilor, cum ar fi pandemia de COVID-19 , declanșând cicluri persistente de sărăcie și foamete.

Ediția din 2021 a raportului FAO privind starea alimentară și agricolă (SOFA) estimează în continuare că încă 1 miliard de oameni (în mare parte din țările cu venituri mici și medii-superioare) riscă să nu își permită o dietă sănătoasă dacă un șoc le-ar reduce veniturile cu o treime[14].

Ediția din 2021 a raportului SOFI a estimat excesul de foamete legat de pandemia de COVID-19 la 30 de milioane de persoane până la sfârșitul deceniului[5] – FAO avertizase anterior că, chiar și fără pandemie, lumea era în detrimentul atingerii obiectivului Zero Foamete sau a Obiectivul 2 al Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă – a constatat, de asemenea, că deja în primul an al pandemiei, prevalența subnutriției (PoU) crescuse cu 1,5 puncte procentuale, ajungând la un nivel de aproximativ 9,9%.

Numărul a crescut cu aproximativ 446 de milioane în Africa , 57 de milioane în Asia și aproximativ 14 milioane în America Latină și Caraibe[5].

Grupurile vulnerabile sunt cele mai afectate

[modificare | modificare sursă]

Copii

[modificare | modificare sursă]

Insecuritatea alimentară la copii poate duce la deficiențe de dezvoltare și consecințe pe termen lung, cum ar fi slăbirea dezvoltării fizice, intelectuale și emoționale[15].

Prin comparație, într-una dintre cele mai mari țări producătoare de alimente din lume, Statele Unite, aproximativ una din șase persoane se confruntă cu „insecuritate alimentară”, inclusiv 17 milioane de copii, potrivit Departamentului Agriculturii din SUA în 2009[16].

Femei

[modificare | modificare sursă]

Inegalitatea de gen duce la insecuritatea alimentară și este atât un rezultat al acesteia. Conform estimărilor, fetele și femeile reprezintă 60% din populația mondială care suferă de foame cronică și s-au înregistrat puține progrese în asigurarea dreptului egal la hrană pentru femei, consacrat în Convenția privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor[17][18].

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ „Food Security in the United States: Measuring Household Food Security”. USDA. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Food Security”. FAO Agricultural and Development Economics Division. iunie 2006. Arhivat din original la . Accesat în . [sursa nu confirmă]
  3. ^ „The State of Food Insecurity in the World 2013. The multiple dimensions of food security” (PDF). FAO. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  4. ^ FAO (). Declaration of the World Food Summit on Food Security (PDF). Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  5. ^ a b c d The State of Food Security and Nutrition in the World 2021: Transforming food systems for food security, improved nutrition and affordable healthy diets for all. In brief (în English) (ed. 2021). Rome: Food and Agriculture Organization of the United Nations. . p. 5. doi:10.4060/cb5409en. ISBN 978-92-5-134634-1. 
  6. ^ Eroare la citare: Etichetă <ref> invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite HLPE 2020
  7. ^ Food and Agriculture Organization (noiembrie 1996). „Rome Declaration on Food Security and World Food Summit Plan of Action”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „1996 Summit on World Food Security Report”. 1996 Summit on World Food Security Report. 
  9. ^ „Food Insecurity - Healthy People 2030 | odphp.health.gov”. odphp.health.gov (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ „Chapter 2. Food security: concepts and measurement”. www.fao.org. Food and Agriculture Organization. Accesat în . 
  11. ^ „Food Security”. ifpri.org. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „FAO” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  13. ^ FAO; IFAD; UNICEF; WFP; WHO (). The State of Food Security and Nutrition in the World 2024 (în English). FAO; IFAD; UNICEF; WFP; WHO. doi:10.4060/cd1254en. ISBN 978-92-5-138882-2. 
  14. ^ The State of Food and Agriculture 2021. Making agrifood systems more resilient to shocks and stresses, In brief. Rome: FAO. . doi:10.4060/cb7351en. ISBN 978-92-5-135208-3. 
  15. ^ Cook, John. „Child Food Insecurity: The Economic Impact on our Nation” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  16. ^ „The Washington Post, November 17, 2009. "America's Economic Pain Brings Hunger Pangs: USDA Report on Access to Food 'Unsettling,' Obama Says"”. The Washington Post. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ „Individual, Family and Neighborhood Characteristics and Children's Food Insecurity”. Arhivat din original la . Accesat în .  JournalistsResource.org. Retrieved April 13, 2012
  18. ^ Kimbro, Rachel T.; Denney, Justin T.; Panchang, Sarita (). „Individual, Family and Neighborhood Characteristics and Children's Food Insecurity”. Journal of Applied Research on Children. 3. Arhivat din original la . Accesat în . 

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]
  • This article incorporates text from a free content work. Licensed under CC BY 4.0. Text taken from The State of Food Security and Nutrition in the World 2024​, FAO, IFAD, UNICEF, WFP and WHO, FAO.

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Securitatea_alimentară&oldid=17109785