Sari la conținut

Schadenfreude

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
painting
Întoarcerea la mănăstire, de Eduardo Zamacois y Zabala, 1868. Pictura înfățișează un grup de călugări râzând de un altul care se chinuie cu un măgar.

Schadenfreude (pronunție în germană [ˈʃaːdn̩ˌfʁɔʏ̯də] ⓘ; lit. „bucurie de rău”) este un termen german care descrie bucuria de necazul, de eșecul, de suferința sau de umilința⁠(d) altuia. Schadenfreude a fost observat la copii de la vârsta de 2 ani și este posibil să fie o emoție socială importantă care ajută la stabilirea „aversiunii față de inechitate⁠(d)”.[1]

Etimologie

[modificare | modificare sursă]

Termenul a fost popularizat la nivel mondial de scrierile în limba engleză, și este împrumutat și acolo din limba germană, unde este compus din Schaden („stricăciune/rău”) și Freude („bucurie”). Este atestat în germană de prin deceniul anilor 1740,[2] iar în textele în engleză de prin 1852 și 1867, și mai detaliat în 1895.[3] Primele par a fi de la Christoph Starke, Synopsis bibliothecae exegeticae in Vetus Testamentum Leipzig, 1750.

Cauze psihologice

[modificare | modificare sursă]

Psihologii au constatat că există trei forțe motrice care duc la schadenfreude – agresivitatea⁠(d), rivalitatea⁠(d), și dreptatea.[4]

Stima de sine are o relație negativă cu frecvența și intensitatea sentimentelor de schadenfreude pe care le are un individ; persoanele cu stimă de sine redusă tind să se bucure mai des și mai intens de necazul altuia.[5]

Există o ipoteză cum că această relație inversă ar fi mediată de înclinația psihologică umană de a defini și de a-și proteja identitatea de grup intern⁠(d) sau concepția de sine.[5] Anume, cuiva cu stimă de sine mare, eșecul altuia poate să-i aducă un impuls mic (practic neglijabil) de încredere, pentru că nu consideră că cealaltă persoană îi amenință statutul sau identitatea. Întrucât acest individ care are încredere în sine nu crede că succesele sau eșecurile celeilalte persoane au vreun impact asupra propriului statut sau asupra propriei bunăstări, el nu câștigă sau pierde din rezultatul obținut de altul, indiferent dacă este pozitiv sau negativ.

Cineva cu stimă de sine redusă, în schimb, se simte grav amenințată în simțul de sine de o persoană care are mai mult succes, iar a vedea eșecul acelei persoane este o sursă de consolare, deoarece percep o ameliorare relativă a statutului lor intern sau de grup interior.[6]

Sinonime

[modificare | modificare sursă]

Termenul din germană schadenfreude are echivalenți în mai multe limbi (în neerlandeză leedvermaak, în suedeză skadeglädje, în daneză skadefro, în maghiară káröröm, în cehă škodolibost și în slovacă škodoradosť). În română nu există un cuvânt unic care să îl determine; expresia cea mai apropiată este „bucuria de necazul altuia”, dar conceptul acoperă mai multe sentimente asociate.

Se mai poate, astfel, asocia cu invidia față de persoanele cu statut mai ridicat, și acea „mâncătorie” prin care aceștia sunt trași în jos sau mânjiți cu noroi doar pentru că alții i-au considerat mai buni.

În poezia Pelerinajul lui Childe Harold, Byron folosește metafora sărbătorii romane când un gladiator din Roma antică se așteaptă să fie „măcelărit să se facă o sărbătoare romană” în timp ce publicul se bucură de suferința lui. Termenul sugerează asocierea bucuriei sadice cu hedonismul și dezordinea.[7]

Termenul din latină delectatio morosa, definit ca „obiceiul de a gândi cu bucurie gânduri rele”,[8] era considerat de biserica medieavală a fi un păcat.[9][10] Autorul francez Pierre Klossowski afirma că apelul la sadism⁠(d) este delectatio morosa.[11][12]

În limba română, există expresii apropiate de acest concept, care descriu părți ale lui: una este „a răsuci cuțitul în rană”, care înseamnă adăugarea intenționată de ironii și afirmații suplimentare de natură să sporească suferința cuiva deja necăjit; și alta este „să moară și capra vecinului”, care denotă dorința unei persoane ca și altcineva să aibă un necaz similar cu cel experimentat de ea.

Emoții și concepte asociate

[modificare | modificare sursă]

Sentimentul opus, de bucurie cauzată de bucuria altcuiva (bucurie empatică) nu are un termen fixat, dar sunt asociate verbe ca „a felicita”, „a celebra”, „a aplauda” sau cuvântul preluat din engleză „kudos”. În limba engleză s-a inventat termenul pseudogerman freudenfreude (care însă nu există în germană).[13][14][15][16] În ebraică, există termenul popular firgun, pentru bucuria cauzată de realizările altcuiva.[17]

Sadismul este plăcere cauzată de producerea durerii, în vreme ce schadenfreude derivă din observarea nefericirii care are alte cauze, în special când acea nefericire este produsă din vina celui care suferă.[18]

Utilizarea literară și analiza filosofică

[modificare | modificare sursă]

Pildele lui Solomon din Biblie fac referire la o emoție similară cu schadenfreude: „Nu te bucura când cade vrăjmașul tău și, când se poticnește, să nu se veselească inima ta, ca nu cumva să vadă Domnul și să fie neplăcut în ochii Lui și să nu întoarcă mânia Sa de la el” (Pilde 24:17–18).

În Asia Orientală, sentimentul de bucurie cauzat de greutățile altora a fost descris încă de pe la sfârșitul secolului al IV-lea î.e.n. Fraza Xing zai le huo (în chineză 幸災樂禍) a apărut mai întâi separat ca xing zai (幸災), adică sentimentul de bucurie cauzat de vederea greutăților altora,[19] și le huo (樂禍), adică bucuria cauzată de situația nefericită a altora,[20] în textul chinezesc antic Zuo zhuan⁠(d) (左傳⁠(zh)[traduceți]). Chengyu⁠(d)-ul xing zai le huo (幸災樂禍) încă mai este folosit în rândul vorbitorilor de chineză.[19]

În japoneză, zicala hito no fukō wa mitsu no aji (人の不幸は蜜の味? lit. 'nefericirea altuia e dulce ca mierea') este un exemplu al conceptului de schadenfreude.[21]

În Etica Nicomahică, Aristotel a inclus epikhairekakia (în greacă modernă ἐπιχαιρεκακία) în cadrul unei triade de termeni, în care epikhairekakia este opusul lui phthonos (φθόνος), iar nemesis⁠(d) (νέμεσις) reprezintă media între ele. Nemesis este „răspunsul dureros la fericirea nemeritată a altuia”, în vreme ce phthonos este un răspuns dureros la orice fericire a altuia, indiferent dacă este meritată sau nu. Epikhairekakos (ἐπιχαιρέκακος) este un om care se bucură de nefericirea altuia.[22][23]

Lucretius caracteriza emoția ca ceva similar în De rerum natura⁠(d): Suave, mari magno turbantibus aequora ventis, e terra magnum alterius spectare laborem, adică „este plăcută să privești de pe uscat marea muncă a altcuiva în marea agitată de vânturi turbulente.” Expresia este abreviată prin locuțiunea latinească suave mare magno prin care cunoscătorii scrierilor clasicilor latini fac referire la concept.

Caesarius din Heisterbach⁠(d) consideră în al său Dialog despre miracole că „bucuria de adversitatea aproapelui” este una dintre „fiicele invidiei... care urmează din furie”.[24]

În secolul al XVII-lea, Robert Burton⁠(d) scria:  

Una din acestea două [puterile concupiscentă și irascibilă] rezultă din afectările și pasiunile amestecate ale furiei, anume din dorința de răzbunare; din ură, care este furie înveterată; din râvna celui jignit de răul cauzat celui iubit; și de ἐπιχαιρεκακία, o afectare complexă de bucurie și ură, când ne bucurăm de răul altuia, și suntem întristați de prosperitatea altuia; mândrie⁠(d), iubire de sine⁠(d), emulație, invidie, rușine...

— The Anatomy of Melancholy⁠(d)[25]

Filosoful Arthur Schopenhauer menționează schadenfreude drept cel mai mare păcat al sentimentului uman, parafrazând o afirmație celebră: „A simți invidie este omenesc, a de bucura de schadenfreude este diabolic.”[26][27]

Cântecul „Schadenfreude” din teatrul muzical Avenue Q⁠(d), este o explorare comică a relației publicului general cu acest sentiment.[28]

În cartea When Bad Things Happen to Good People⁠(d), rabinul Harold S. Kushner⁠(d) descrie schadenfreude ca o reacție universală ce nu poate fi împiedicată. „Există un termen psihologic german, Schadenfreude, care se referă la jenanta reacție de ușurare pe care o simțim când se întâmplă ceva rău altuia și nu nouă.” El dă exemple și scrie că oamenii „nu le doresc răul prietenilor lor, dar nu pot să nu simtă un jenant spasm de recunoștință când lucrurile rele se întâmplă altora și nu lor.”[29]

Filosoful și sociologul Theodor Adorno definea schadenfreude ca „... încântarea în mare parte neanticipată cauzată de suferința altuia, conștientizată ca fiind trivială și/sau adecvată.”[30]

Schadenfreude este un cuvânt cu o popularitate în creștere, conform lui Google.[31]

Studii științifice

[modificare | modificare sursă]

Un articol publicat în New York Times în 2002 face referire la mai multe studii științifice despre schadenfreude, pe care l-a definit ca „bucuria de nefericirea altora”. Multe astfel de studii se bazează pe teoria comparației sociale⁠(d), ideea că, atunci când oamenii din jurul nostru au ghinion, avem mai multă grijă de noi înșine. Alți cercetători au constatat că persoanele cu stimă de sine mică au probabilitate mai mare să simtă schadenfreude decât cele cu stimă de sine mare.[32]

Un studiu din 2003 a analizat schadenfreude între grupuri în context sportiv, anume la o competiție internațională de fotbal. Studiul s-a concentrat pe echipele de fotbal din Germania și Țările de Jos, și pe fanii acestora. Rezultatele acestui studiu au indicat că emoția schadenfreude este foarte sensibilă la circumnstanțele care legitimează mai mult sau mai puțin astfel de plăcere malițioasă față de o echipă rivală.[33]

În 2011, un studiu efectuat de Cikara și colegii folosind RMN funcțional⁠(d) a examinat schadenfreude în rândul fanilor echipelor Boston Red Sox și New York Yankees, și a constatat că aceștia prezintă o activare sporită în zonele de creier asociate plăcerii autoraportate (striatumul ventral⁠(d)) când observă un rezultat negativ al unei echipe rivale.[34] Când vedeau un rezultat negativ al echipei lor, ei prezentau activarea cortexului cingular anterior⁠(d) și insulei anterioare.

Un experiment efectuat în 2006, despre „dreptatea împlinită” sugerează că bărbaților, și mai puțin femeilor, le place să vadă „oamenii răi” suferind. Studiul a fost efectuat cu scopul de a măsura empatia urmărind care centri ai creierului sunt stimulați atunci când subiecții observați la RMN funcțional văd pe cineva suferind durere fizică. Cercetătorii se așteptau ca centrul empatiei din creierul subiecților să fie mai stimulat atunci când îi văd pe „cei buni” primind un șoc electric, decât atunci când îi văd pe „cei răi” suferind același lucru. Așteptarea a fost confirmată, dar la bărbați s-a observat și activarea centrilor plăcerii atunci când subiectul credea că cel curentat „a meritat”.[35]

Studiile cu scanarea creierului au arătat că schadenfreude este corelat cu invidia. Sentimentele puternice de invidie activau nodulii de durere fizică din cortexul cingular anterior dorsal al creierului; centrii de recompensă ai creierului, cum ar fi striatumul ventral, erau activați la vestea că alți oameni invidiați avuseseră de suferit. Amplitudinea răspunsului de schadenfreude al creierului putea fi chiar anticipată din observația răspunsului de invidie din faza anterioară.[36][37]

În 2009, un alt studiu a furnizat dovezi ale capacității oamenilor de a simți schadenfreude ca răspuns la evenimente negative din politică.[38] Studiul urmărea să determine dacă este posibil ca evenimentele negative obiective pot produce schadenfreude. Studiul a concluzionat că probabilitatea sentimentelor de schadenfreude depinde de care partid a avut de pierdut: cel propriu sau cel advers. Acest studiu sugerează că domeniul politicii este un teritoriu important de schadenfreude, mai ales pentru cei care se identifică puternic cu câte un partid.

În 2014, cercetările sub formă de sondaj online au analizat relația între schadenfreude și trăsăturile triadei sumbre (narcisism, machiavelism⁠(d) și psihopatie). Ele au relevat că respondenții cu niveluri mari ale trăsăturilor triadei sumbre au și niveluri ridicate de schadenfreude, se implicau în activități antisociale mai ample, și erau mai interesați de senzaționalism⁠(d).[39]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Shamay-Tsoory SG, Ahronberg-Kirschenbaum D, Bauminger-Zviely N (). „There is no joy like malicious joy: schadenfreude in young children”. PLOS ONE⁠(d). 9 (7). Bibcode:2014PLoSO...9j0233S. doi:10.1371/journal.pone.0100233 Accesibil gratuit. PMC 4079297 Accesibil gratuit. PMID 24988446. Parametru necunoscut |article-number= ignorat (ajutor)
  2. ↑ Google Books (datările din 1659 și 1700 sunt incorecte)
  3. ↑ Oxford English Dictionary, 1982, s.v.
  4. ↑ Wang, Shensheng; Lilienfeld, Scott O.; Rochat, Philippe (). „Schadenfreude deconstructed and reconstructed: A tripartite motivational model”Necesită abonament cu plată. New Ideas in Psychology (în engleză). 52: 1–11. doi:10.1016/j.newideapsych.2018.09.002. ISSN 0732-118X.
  5. 1 2 van Dijk, Wilco W.; van Koningsbruggen, Guido M.; Ouwerkerk, Jaap W.; Wesseling, Yoka M. (). „Self-esteem, self-affirmation, and schadenfreude”. Emotion. 11 (6): 1445–1449. doi:10.1037/a0026331. ISSN 1931-1516. PMID 22142213.
  6. ↑ Hendricks, Scotty (). „3 types of Schadenfreude and when you feel them”. Big Think.
  7. ↑ „Roman holiday – Definition from the Merriam-Webster Online Dictionary”. Merriam-webster.com. . Accesat în .
  8. ↑ definition of morose delectation Arhivat în , la Wayback Machine., Oxford English Dictionary
  9. ↑ Prima Secundae Partis, Q. 74 Arhivat în , la Wayback Machine., Summa Theologica a Sfântului Toma d'Aquino, Second and Revised Edition, 1920; Literally translated by Fathers of the English Dominican Province, Online Edition Copyright © 2006 by Kevin Knight.
  10. ↑ Chapter 6 Proposing the Story of the World, p. 139, pe Google Books „copie arhivă”. Arhivat din original în . Accesat în ., Richard John Neuhaus, Catholic Matters: Confusion, Controversy, and the Splendor of Truth, Basic Books, 2006.
  11. ↑ Heterodox Religion and Post-Atheism: Bataille / Klossowski/ Foucault Arhivat în , la Wayback Machine., Jones Irwin, ISSN 1393-614X Minerva – An Internet Journal of Philosophy Vol. 10 2006.
  12. ↑ Klossowski, Pierre. 1991. Sade, My Neighbour, translated by Alphonso Lingis. Illinois. Northwestern University Press.
  13. ↑ Thayer, Nancy (). The Hot Flash Club Strikes Again (în engleză). Random House Publishing Group. p. 264. ISBN 978-0-345-46918-2.
  14. ↑ Portmann, John (). When Bad Things Happen to Other People (în engleză). Routledge. p. 187. ISBN 978-1-134-00172-9.
  15. ↑ Chambliss, Catherine; Hartl, Amy (). Empathy Rules: Depression, Schadenfreude and Freudenfreude Research on Depression Risk Factors and Treatment (în engleză). Nova Science Publishers, Incorporated. ISBN 978-1-5361-0000-6.
  16. ↑ Fraga, Juli (). „The Opposite of Schadenfreude Is Freudenfreude. Here's How to Cultivate It”. The New York Times (în engleză). ISSN 0362-4331. Accesat în .
  17. ↑ Hendricks, Scotty (). „3 types of Schadenfreude and when you feel them”. Big Think.
  18. ↑ Kordova, Shoshana (). „Word of the Day / Firgun: The Art of Tooting Someone Else's Horn”. Haaretz.
  19. 1 2 中華民國教育部. „幸災樂禍”. dict.revised.moe.edu.tw/cbdic/search.htm (în chineză). Accesat în .
  20. ↑ 中華民國教育部. „樂禍”. dict.revised.moe.edu.tw/cbdic/search.htm (în chineză). Accesat în .
  21. ↑ „他人の不幸を喜ぶ感情「シャーデンフロイデ」度の測り方 | Forbes JAPAN 公式サイト（フォーブス ジャパン）”.
  22. ↑ Pedrick, Victoria; Oberhelman, Steven M. (). The Soul of Tragedy: Essays on Athenian DramaNecesită înregistrare gratuită. Chicago, IL: University of Chicago Press. ISBN 978-0-226-65306-8.
  23. ↑ Etica Nicomahică, 2.7.1108b1-10
  24. ↑ Dialogus miraculorum, IV, 23.
  25. ↑ Robert Burton (). The Anatomy of Melancholy. t. 1, sect. 1, memb. 2, subsect. 8.
  26. ↑ Arthur Schopenhauer (). Grudlage der Moral. Brockhaus. p. 200.
  27. ↑ Rudolf Lüthe (). Heitere Aufklärung: Philosophische Untersuchungen zum Verhältnis von Komik, Skepsis und Humor. LIT Verlag Münster. pp. 38–39. ISBN 978-3-643-13895-8.
  28. ↑ „Natalie Venetia Belcon & Rick Lyon – Schadenfreude” – via genius.com.
  29. ↑ Kushner, Harold S. (). „There is a German psychological term, Schadenfreude”. When Bad Things Happen to Good People. Anchor Books. p. 44. ISBN 978-1-4000-3472-7.
  30. ↑ Citat în Portmann, John (). When bad things happen to other peopleNecesită înregistrare gratuită. New York: Routledge. ISBN 978-0-415-92335-4.
  31. ↑ Schadenfreude, Word Genius
  32. ↑ St. John, Warren (). „Sorrow So Sweet: A Guilty Pleasure in Another's Woe”. The New York Times.
  33. ↑ Leach, Colin Wayne; Spears, Russell; Branscombe, Nyla R.; Doosje, Bertjan (). „Malicious pleasure: Schadenfreude at the suffering of another group”. Journal of Personality and Social Psychology. 84 (5): 932–943. doi:10.1037/0022-3514.84.5.932. hdl:1808/248 Accesibil gratuit. ISSN 1939-1315. PMID 12757139.
  34. ↑ Cikara, Mina; Botvinick, Matthew M.; Fiske, Susan T. (). „Us Versus Them”. Psychological Science. 22 (3): 306–313. doi:10.1177/0956797610397667. ISSN 0956-7976. PMC 3833634 Accesibil gratuit. PMID 21270447.
  35. ↑ Singer, Tania; Seymour, Ben; O'Doherty, John P.; Stephan, Klaas E.; Dolan, Raymond J.; Frith, Chris D. (). „Empathic neural responses are modulated by the perceived fairness of others”. Nature. 439 (7075): 466–469. Bibcode:2006Natur.439..466S. doi:10.1038/nature04271. ISSN 0028-0836. PMC 2636868 Accesibil gratuit. PMID 16421576. Pentru un sumar dedicat neprofesioniștilor, vezi „When Bad People Are Punished, Men Smile (but Women Don't)”. The New York Times. .
  36. ↑ Takahashi, H.; Kato, M.; Matsuura, M.; Mobbs, D.; Suhara, T.; Okubo, Y. (). „When Your Gain Is My Pain and Your Pain Is My Gain: Neural Correlates of Envy and Schadenfreude”. Science. 323 (5916): 937–9. Bibcode:2009Sci...323..937T. doi:10.1126/science.1165604. ISSN 0036-8075. PMID 19213918.
  37. ↑ Angier, Natalie (). „In Pain and Joy of Envy, the Brain May Play a Role”. The New York Times.
  38. ↑ Combs, David J.Y.; Powell, Caitlin A.J.; Schurtz, David Ryan; Smith, Richard H. (iulie 2009). „Politics, schadenfreude, and ingroup identification: The sometimes happy thing about a poor economy and death”. Journal of Experimental Social Psychology. 45 (4): 635–646. doi:10.1016/j.jesp.2009.02.009. ISSN 0022-1031.
  39. ↑ James, Samantha; Kavanagh, Phillip S.; Jonason, Peter K.; Chonody, Jill M.; Scrutton, Hayley E. (). „The Dark Triad, schadenfreude, and sensational interests: Dark personalities, dark emotions, and dark behaviors”Necesită abonament cu plată. Personality and Individual Differences (în engleză). 68: 211–216. doi:10.1016/j.paid.2014.04.020. ISSN 0191-8869.

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]
  • Smith, Richard H. (). The Joy of Pain: Schadenfreude and the Dark Side of Human Nature. Oxford University Press. ISBN 978-0-19-973454-2. 
  • Smith, Tiffany Watt (). Schadenfreude: The Joy of Another's Misfortune. Little, Brown Spark. ISBN 978-0-316-47030-8. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Schadenfreude&oldid=17576421