Scaunul Sebeșului (germanăStuhl Mühlbach, maghiarăSzászsebesszék) a fost o unitate administrativă a sașilor transilvăneni atestată documentar pentru prima oară în anul 1308, având din acest an sediul de reședință în localitatea Sebeș. Sebeșul este menționat încă din data de 22 februarie 1245 sub denumirea de Mühlbach, purtând ulterior denumirile de Szászsebes, Sebeșul Săsesc, Sebeș, Sebeș-Alba. Importanța localității cunoaște o creștere exponențială începand din anul 1308 ceea ce duce la acordarea statutului de oraș (Civitas Sebus) înainte de anul 1341[1], urmând ca din 1387 să primească din partea lui Sigismund de Luxemburg acordul de a se înconjura cu fortificații.[2]
Thomas Nägler, Așezarea sașilor în Transilvania, București, 1981.
D. D. Iacob, P. Niedermaier, J. Pál, Z. K. Pinter, M. S. Salontai, Städtegeschichteatlas Rumäniens - Mühlbach, Reihe C Transsylvanien, Band 3, Bukarest, 2004.
^Gheorghe Anghel, Fortificația orașului Sebeș, în Apulum, XIV, 1976, 147-148; Georg Eduard Müller, Stühle und Distrikte als Unterteilungen der Siebenbürgisch-Deutschen Nationsuniversität 1141-1876, Köln-Wien, 1985, p.24.
Localități care au aparținut până în 1876 de „Scaunul Sebeșului”, unitate administrativă componentă a organismului de autoadministrare al sașilor transilvăneni, numit „Șapte scaune” și care a fost înglobat din 1486 în „Universitatea Săsească”.
Date preluate de la Sursa 1. Sursa 2 — T.Nägler în „Așezarea sașilor în Transilvania” menționează doar 11 localități, exceptând Purcăreți, listă aparținând lui G.E.Müller.
