Scara timpului geologic

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Diagrama scării timpului geologic.

Scara timpului geologic (GTS, engleză Geologic time scale) este un sistem de clasificare cronologică utilizat în special de geologi, dar și de paleontologi și alți oameni de știință, pentru datarea evenimentelor survenite pe parcursul istoriei Pământului. Ea stabilește diviziuni și subdiviziuni ale rocilor în funcție de vârsta lor relativă și de timpul absolut petrecut de la formarea Pământului până în prezent, în două dimensiuni: stratigrafie (suprapunere de roci) și cronologică (în timp).

Aceste diviziuni se bazează în principal pe schimbările faunei observabile în înregistrarea fosilelor și au putut fi datate cu o anumită precizie prin metode radiometrice. Scara compilează și unifică rezultatele lucrărilor asupra geologiei istorice efectuate de-a lungul mai multor secole de naturaliști, geologi, paleontologi și mulți alți specialiști. Din anul 1974 elaborarea formală a scalei este efectuată de către Comisia Internațională de Stratigrafie a Uniunii Internaționale de Științe Geologice iar modificările, după mai mulți ani de studii și deliberări în subcomitetele specifice, trebuie să fie ratificat în congrese mondiale.[1]

Deși originea sa datează din secolul al XVIII-lea, ea preia o formă de datare precizată în 1913,[2], când Arthur Holmes, recunoscut astăzi ca fiind părintele scalei timpului geologic, a publicat-o prima dată.

Tabelul scării timpului geologic[modificare | modificare sursă]

Următorul tabel rezumă evenimentele majore și caracteristicile perioadei de timp care formează scala timpului geologic. Perioadele geologice cele mai recente apar în partea sus a tabelului, iar în partea de jos cele mei vechi. Înălțimea fiecărei intrări în tabel nu corespunde cu durata fiecărei subdiviziuni de timp.

Conținutul tabelului se bazează pe actuala scală geologică oficială a Comisiei Internaționale de Stratigrafie.[3]

Supereon Eon Eră Perioadă[a] Epocă Vârstă[b] Evenimente majore Start, milioane de ani în urmă[b]
n/a[c] Fanerozoic Cenozoic[d] Cuaternar Holocen Epoca de gheață cuaternară se retrage și începe actuala perioadă interglaciară. Sahara se formează din savană. Nașterea civilizației umane, începutul agriculturii. Culturile din Epoca de piatră, Epoca bronzului (3300 î.Hr.) și Epoca fierului (1200 î.Hr.), dau naștere la numeroase culturi preistorice în întreaga lume. Mica eră glaciară produce o răcire scurtă în emisfera nordică între 1400 și 1850. În urma Revoluției industriale, nivelurile atmosferice de CO2 cresc de la aproximativ 280 de părți per milion volum (ppmv) la nivelul actual de 400[6] ppmv.[7][e] 0.0117[f]
Pleistocen Târziu Înflorirea și apoi dispariția megafaunei pleistocene. Evoluția oamenilor moderni. Epoca de gheață cuaternară continuă cu glaciații și perioade interglaciare. Nivelul de CO2 din atmosferă fluctuează de la 100 la 300 ppmv.[7] Ultimul maxim glacial (acum 30000 de ani), ultima perioadă glaciară (acum 18000-15000 de ani). Supervulcanul Lacul Toba erupe acum 75.000 de ani în urmă, provocând o iarnă vulcanică care e posibil să fi împins omenirea la un pas de dispariție. Pleistocenul se termină cu evenimente climaterice reci care formează granița cu Holocenul. 0.126
de Mijloc (fost Ionian) 0.781
Calabrian 1.8*
Gelasian 2.588*
Neogen Pliocen Piacenzian Intensificarea condițiilor de gheață existente, începe epoca de gheață cuaternară acum aproximativ 2,58 milioane de ani în urmă; climă rece și uscată. Apar Australopithecinele, multe dintre genurile existente de mamifere și moluște recente. Apare Homo habilis. 3.6*
Zanclean 5.333*
Miocen Messinian Climat moderat punctat de perioade de gheață; Orogeneză în emisfera nordică. Familii de mamifere moderne și de păsări devin identificabile. Diverși cai și mastodonți. Iarba devine omniprezentă. Apar primele hominoidea. Orogeneza Kaikoura formează Alpii de Sud din Noua Zeelanda, care continuă și în prezent. Orogeneza Alpilor din Europa încetinește, dar continuă până în prezent. Orogeneza Carpațiană formează Munții Carpați în Europa Centrală și de Est. Orogeneza elenă în Grecia și Marea Egee încetinește, dar continuă până în prezent. Are loc Extincția din Miocenul de Mijloc. Pădurile se răspândesc încet folosind cantități imense de CO2, reducând astfel treptat nivelul de CO2 de la 650 ppmv la 100 ppmv.[7] 7.246*
Tortonian 11.62*
Serravallian 13.82*
Langhian 15.97
Burdigalian 20.44
Aquitanian 23.03*
Paleogen Oligocen Chattian Evoluția rapidă și diversificarea faunei, și în special a mamiferelor. Evoluția majoră și dispersarea tipurilor moderne de plante cu flori. 28.1
Rupelian 33.9*
Eocen Priabonian Climă moderată, răcire. Mamiferele arhaice (de exemplu, Creodonta, Condylarth, Uintatheriidae, etc.) prosperă și continuă să se dezvolte în timpul epocii. Apariția mai multor familii de mamifere "moderne". Balenele primitive se diversifică. Înghețarea Antarcticii și formarea calotei glaciare; Evenimentul Azolla declanșează o glaciație. Dezintegrarea algelor pe fundul mărilor duce la scăderea masivă a dioxidului de carbon din atmosferă[7] de la 3900 ppmv la 650 ppmv. Sfârșitul orogenezelor Laramide și Sevier care au format Munții Stâncoși din America de Nord. Începe orogeneza Alpilor din Europa. Începe orogeneza elenă în Grecia și Marea Egee. 38
Bartonian 41.3
Lutetian 47.8*
Ypresian 56*
Paleocen Thanetian Climă tropicală. Apar plantele moderne; Mamiferele se diversifică după dispariția dinozaurilor non-aviari. Apar primele mamifere mari (până la mărimea ursului sau a hipopotamului mic). Începe Orogeneza Alpină în Europa și Asia. Subcontinentul indian se ciocnește cu Asia acum 55 milioane de ani în urmă, Orogeneza Himalaya începe în intervalul 52-48 milioane de ani în urmă. 59.2*
Selandian 61.6*
Danian 66*
Mezozoic Cretacic Târziu Maastrichtian Plantele cu flori proliferează, împreună cu noi tipuri de insecte. Încep să apară mai mulți pești teleosteeni moderni. Ammonoidea, belemnoidea, bivalve, echinoide și spongieri devin obișnuite. Mai multe tipuri noi de dinozauri (de ex. Tyrannosauridae, Titanosauridae, Hadrosauridae și dinozauri cu coarne) se dezvoltă pe uscat, la fel ca și Eusuchia (crocodilii moderni); în mări apar Mosasauridae și rechinii moderni. Păsările primitive înlocuiesc treptat Pterozaurii. Apar mamiferele monotreme, marsupiale și eutheria. Despărțirea supercontinentului Gondwana. Începutul Orogenezelor Laramide și Sevier din Munții Stâncoși. CO2 din atmosferă este apropiat de nivelurile actuale. 72.1 ± 0.2*
Campanian 83.6 ± 0.2
Santonian 86.3 ± 0.5*
Coniacian 89.8 ± 0.3
Turonian 93.9*
Cenomanian 100.5*
Timpuriu Albian ~113
Aptian ~125
Barremian ~129.4
Hauterivian ~132.8
Valanginian ~139.8
Berriasian ~145
Jurasic Târziu Tithonian Gimnospermele (în special coniferele, bennettitales și cycadophyta sunt comune. Multe tipuri de dinozauri, cum ar fi sauropodele, carnosauria și stegosauria. Mamiferele sunt comune însă au dimensiuni mici. Primele păsări cu pene și șopârle. Diverși ihtiozauri și plesiosauri. Abundă bivalve, ammonoidea și belemnoidea. Echinoidele sunt foarte comune, împreună cu crinoidele, stelele de mare, bureții, terebratulida, rhynchonellida și brachiopoda. Despărțire supercontinentului Pangaea în Gondwana și Laurasia. Se încheie Orogenezele Rangitata și Cimmerian. CO2 din atmosferă este de 1200–1500 ppmv, comparativ cu nivelul din zilele noastre de 400 ppmv[7]. 152.1 ± 0.9
Kimmeridgian 157.3 ± 1.0
Oxfordian 163.5 ± 1.0
Mijlociu Callovian 166.1 ± 1.2
Bathonian 168.3 ± 1.3*
Bajocian 170.3 ± 1.4*
Aalenian 174.1 ± 1.0*
Timpuriu Toarcian 182.7 ± 0.7*
Pliensbachian 190.8 ± 1.0*
Sinemurian 199.3 ± 0.3*
Hettangian 201.3 ± 0.2*
Triasic Târziu Rhaetian Pe uscat domină dinozaurii, în oceane ihtiozaurii și nothosaurii, iar în aer pterozaurii. Cynodonții devin mai mici și mai asemănătoare mamiferelor, în timp ce apar primele mamifere și crocodilii. Pe uscat e foarte comună flora dicroidium. Mulți amfibieni temnospondyli. Ammonoidea este extrem de comună. Apar coralii moderni și peștii teleosteeni, precum și multe insecte moderne. Orogeneza Anzilor Cordilieri în America de Sud. Orogneza Cimmerian în Asia. Începe Orogeneza Rangitata în Noua Zeelandă. Se sfârșesc orogenezele din nordul Australiei și din Noul Wales de Sud (c.260–225 milioane de ani în urmă) ~208.5
Norian ~228
Carnian ~235*
Mijlociu Ladinian ~242*
Anisian 247.2
Timpuriu Olenekian 251.2
Induan 252.2 ± 0.06*
Paleozoic Permian Lopingian Changhsingian Mase de pământ se unesc în supercontinentul Pangaea, creând Munții Apalași. Sfârșitul glaciațiunii permo-carbonifero. Reptile Synapsida (pelicozaur și therapside) devin abundente, în timp ce parareptilia și amfibienii temnospondyli rămân obișnuiți. În mijlocul Permianului, flora existentă este înlocuită de primele plante de semințe adevărate și primii mușchi. Coleopterele și Dipterele se dezvoltă. Viața marină prosperă în recife calde; brachiopodele productida și spiriferida, bivalvele, foraminiferele și orthoceridele abundă. Are loc Extincția Permian-Triasic acum 251 de milioane de ani, când 95% din viața de pe Pământ dispare, inclusiv toate trilobitele, graptolitele și blastoizii. Orogenezele Ouachita și Innuitian în America de Nord. Se încheie Orogeneza Uraliană în Eururop/Asia. Orogeneza munților Altai în Asia. Începe orogenza pe continentul australian (c. 260-225 milioane de ani în urmă), care va forma munții MacDonnell. 254.2 ± 0.07*
Wuchiapingian 259.9 ± 0.4*
Guadalupian Capitanian 265.1 ± 0.4*
Wordian 268.8 ± 0.5*
Roadian 272.3 ± 0.5*
Cisuralian Kungurian 279.3 ± 0.6
Artinskian 290.1 ± 0.26
Sakmarian 295.5 ± 0.18
Asselian 298.9 ± 0.15*
Carbon-
ifer
[g]
Pennsylvanian Gzhelian Insectele cu aripi se răspândesc brusc; unele (în special Protodonata și Palaeodictyoptera) sunt în număr mare. Diverși amfibieni comuni. Primele reptile și păduri de cărbune (arbori cu tulpini columnare, ferigi, sigillaria, cordaites, etc). Cel mai ridicat nivel de oxigen din atmosferă. Goniatite, brachiopodii, bivalvele și coralii abundă în mări și oceane. Foraminiferele proliferează. Orogeneza Uraliană în Europa și Asia. 303.7 ± 0.1
Kasimovian 307 ± 0.1
Moscovian 315.2 ± 0.2
Bashkirian 323.2 ± 0.4*
Mississippian Serpukhovian Arborii primitivi mari, primele vertebrate de pe uscat, si scorpionii marini amfibieni locuiesc pe mlaștini de coastă formând cărbuni. Rizodontele sunt prădători mari de apă dulce. În oceane, rechinii timpurii sunt comuni și destul de diverși; echinodermele (în special crinoidele și blastoizii) sunt abundente. Coralii, bryozoa, goniatitele și brachiopodii (Productida, Spiriferida, etc.) sunt foarte frecvente, însă trilobitele și nautiloidele scad. Glaciație în Gondwana de Est. Orogeneza Tuhua din Noua Zeelandă se sfârșește. 330.9 ± 0.2
Viséan 346.7 ± 0.4*
Tournaisian 358.9 ± 0.4*
Devonian Târziu Famennian Apar primele Lycopodiopsida, Equisetatae și ferigi la fel ca și primele plante cu semințe (progimnosperme), primii copaci (Archaeopteris) și primele insecte (fără aripi). Brachiopodii strofomenidici și atripici, coralii rugosi și tabulați, și crinoidele sunt abundente în oceane. Amonoidele sunt abundente, în timp ce apar coleoidele asemănătoare calmarului. Trilobiții și agnatele blindate scad, în timp ce peștii osoși (placodermi, sarcopterigieni, osteichthyes și rechinii timpurii) guvernează mările. Primii amfibieni încă acvatici. Supercontinentul Euramerica. Începutul Orogenezei Arcadiene pentru Munții Atlas din Africa de Nord și Munții Apalași din America de Nord. 372.2 ± 1.6*
Frasnian 382.7 ± 1.6*
Mijlociu Givetian 387.7 ± 0.8*
Eifelian 393.3 ± 1.2*
Timpuriu Emsian 407.6 ± 2.6*
Pragian 410.8 ± 2.8*
Lochkovian 419.2 ± 3.2*
Silurian Pridoli Primele plante vasculare (riniofitele și rudele lor), primele diplopode și arthropleuride pe uscat. Primii pești cu maxilar, precum și mulți pești cu solzi populează mările. Scorpionii de mare ating dimensiuni mari. Coralii, brachiopodii (pentamerida, rhynchonellida, etc.) și crinoidele sunt abundente. Trilobiți și moluște diverse; graptolitii nu sunt la fel de variați. Începutul Orogenezei Caledoniene pentru dealurile din Anglia, Irlanda, Țara Galilor, Scoția și Munții Scandinavi. 423 ± 2.3*
Ludlow Ludfordian 425.6 ± 0.9*
Gorstian 427.4 ± 0.5*
Wenlock Homerian 430.5 ± 0.7*
Sheinwoodian 433.4 ± 0.8*
Llandovery Telychian 438.5 ± 1.1*
Aeronian 440.8 ± 1.2*
Rhuddanian 443.4 ± 1.5*
Ordovician Târziu Hirnantian Nevertebratele se diversifică în numeroase tipuri noi (de exemplu, cefalopode lungi cu coajă lemnoasă). Corali timpurii, brachiopode articulate (Orthida, Strophomenida etc.), bivalve, nautiloide, trilobite, ostracoduri, bryozoa, multe tipuri de echinoderme (crinoide, cistoide, stelute etc.), graptolite ramificate. Apar condonturi (vertebrate planctonice timpurii). Primele plante verzi și ciuperci pe uscat. Epocă de gheață la sfârșitul perioadei. 445.2 ± 1.4*
Katian 453 ± 0.7*
Sandbian 458.4 ± 0.9*
Mijlociu Darriwilian 467.3 ± 1.1*
Dapingian 470 ± 1.4*
Early Floian 477.7 ± 1.4*
Tremadocian 485.4 ± 1.9*
Cambrian Furongian Stage 10 Diversificarea majoră a vieții în Explozia Cambriană. Apar primele cordate. Archaeocyatha abundă, apoi dispare. Trilobiți, viermi priapulidici, bureți, brachiopodi inarticulați și numeroase alte animale. Anomalocaridele sunt predători giganți în timp ce multe faune Ediacaran mor. Procariotele, protistele (ex. foraminifera), fungi și alge continuă până în ziua de astăzi. Apare supercontinentul Gondwana. Se sfârșește Orogeneza Petermann în Australia (cu 550–535 milioane de ani în urmă). Orogeneza Ross în Antarctica. Nivelul de CO2 din atmosferă este de aproximativ 15 ori mai mare decât nivelul prezent (Holocen), 6000 ppmv comparativ cu 400 ppmv de astăzi.[7] ~489.5
Jiangshanian ~494*
Paibian ~497*
Series 3 Guzhangian ~500.5*
Drumian ~504.5*
Stadiu 5 ~509
Series 2 Stadiu 4 ~514
Stadiu 3 ~521
Terreneuvian Stadiu 2 ~529
Fortunian ~541 ± 1.0*
Precambrian[h] Proterozoic[i] Neoproterozoic[i] Ediacaran Fosile ale primelor animale cu mai multe celule. Fauna din Ediacaran prosperă în întreaga lume în mări. Urme de fosile ale unor posibili viermi ca Trichophycus, etc. Primii bureți și trilobitomorfe. Forme enigmatice includ numeroase creaturi moi-geluite, în formă de saci sau discuri (cum ar fi Dickinsonia). Orogeneza Taconic în America de Nord. Orogeneza Aravalli în subcontinentul indian. Începutul Orogenezei Petermann în continentul australian. Orogeneza Beardmore în Antarctica, cu 633-620 milioane de ani în urmă. ~635*
Criogenian Posibila perioadă "Pământ de zăpadă". Fosilele sunt încă rare. Supercontinentul Rodinia începe să se despartă. ~850[j]
Tonian Supercontinentul Rodinia persistă. Se termină Orogeneza Sveconorwegian. Urme de fosile de eucariote. Orogeneza Grenville în America de Nord. Orogeneza Pan-African în Africa. Orogeneza Nimrod în Antarctica (acum 1.000 ± 150 milioane de ani în urmă) 1000[j]
Mesoproterozoic[i] Stenian Formarea supercontinentului Rodinia. Începe Orogeneza Sveconorwegian. 1200[j]
Ectasian Acoperirea platformelor continuă să se extindă. Colonii de alge verzi în mări. Orogeneza Grenville în America de Nord. 1400[j]
Calymmian Platforma se extinde. Orogeneza Barramundi, Bazinul McArthur, Australia de Nord și Orogeneza Isan, c.1600 milioane de ani în urmă, Queensland 1600[j]
Paleoproterozoic[i] Statherian Primele eucariote. Supercontinentul Columbia este supercontinentul primordial. Orogeneza Kimban pe continentul australian se încheie. Orogeneza Mangaroon (1.680–1.620 milione de ani în urmă) în vestul Australiei. Orogeneza Kararan (1.600 milione de ani în urmă) în sudul Australiei. 1800[j]
Orosirian Atmosfera devine oxigenată. Impacte cu asteroizi (craterul Vredefort și bazinul Sudbury). Multe orogeneze. 2050[j]
Rhyacian Se formează complexul Bushveld. Glaciațiunea Huroniană. 2300[j]
Siderian Catastrofa oxigenului: se formează benzile din fier. Orogeneza Sleaford pe continentul Australia, 2.440–2.420 milione de ani în urmă. 2500[j]
Archean[i] Neoarchean[i] Stabilizarea celor mai noi cratoane. Orogeneza Insell 2.650 ± 150 milioane de ani în urmă. 2800[j]
Mesoarchean[i] Primii stromatoliți (probabil colonii de cianobacterii). Cele mai vechi macrofosile. Orogeneza Humboldt în Antarctica. 3200[j]
Paleoarchean[i] Primele bacterii cunoscute ca producătoare de oxigen. Cele mai vechi microfosile definitive. Cei mai vechi cratoni de pe Pământ s-au format în această perioadă. Orogeneza Rayner în Antarctica. 3600[j]
Eoarchean[i] Forme de viață simple unicelulare (probabil bacteria și archaea). Cele mai vechi microfosile probabile. Primele forme de viață și moleculele de ARN cu auto-replicare se dezvoltă cu 4.000 de milioane de ani în urmă, după ce se termină Marele bombardament târziu pe Pământ. Orogeneză în Antarctica, 4.000 ± 200 milioane de ani în urmă. ~4000
Hadean[i][k] Imbrian Timpuriu (Neohadean) (neoficial)[i][l] Indicii de fotosinteză indirectă (de exemplu, kerogen) în viața primordială. Această eră se suprapune cu începutul Marelui bombardament târziu al sistemului solar interior, produs probabil de migrația planetară a lui Neptun în centura Kuiper ca rezultat al rezonanțelor orbitale dintre Jupiter și Saturn. Cea mai veche rocă cunoscută (4.031 până la 3.580 milioane de ani în urmă).[9] 4130[10]
Nectarian (Mesohadean) (neoficial)[i][l] Prima apariție posibilă a tectonicii plăcilor. Această unitate își are originea numelui din calendarul geologic lunar atunci când Bazinul Nectaris și alte bazine lunare mai mari se formează prin evenimente mari de impact. Cea mai timpurie dovadă a vieții bazată pe cantități neobișnuit de mari de izotopi ușori de carbon, un semn obișnuit al vieții. 4280[10]
Basin Groups (Paleohadean) (neoficial)[i][l] Sfârșitul fazei de bombardament timpuriu. Cele mai vechi minerale cunoscute (zircon, 4.404 ± 8 milioane de ani în urmă). Asteroizii și cometele aduc apă pe Pământ.[11] 4533[10]
Cryptic (Eohadean) (neoficial)[i][l] Formarea Lunii (4.533-4.527 milioane de ani în urmă), probabil în urma unui impact imens la sfârșitul acestei ere. Formarea Pământului (4.570-4.567,17 milioane de ani în urmă), începe faza bombardamentului timpuriu. Formarea Soarelui (4.680-4.630 milioane de ani în urmă) 4567.17

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Gradstein, F. M.; Ogg, J. G.; Smith, A. G.; Bleeker, W. y Lourens, L. J. (). „A new Geologic Time Scale, with special reference to Precambrian and Neogene”. 27 (2). Episodes: 83–100. 
  2. ^ „Arthur Holmes: Harnessing the Mechanics of Mantle Convection to the Theory of Continental Drift” (Press release) (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „International Stratigraphic Chart”. International Commission on Stratigraphy. Arhivat din original la . 
  4. ^ „The Paleobiology Database”. Arhivat din original la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  5. ^ „Archived copy” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .  Parametru necunoscut |df= ignorat (ajutor)
  6. ^ „NASA Scientists React to 400 ppm Carbon Milestone”. NASA. Accesat în . 
  7. ^ a b c d e f Royer, Dana L. (). „CO2-forced climate thresholds during the Phanerozoic” (PDF). Geochimica et Cosmochimica Acta. 70 (23): 5665–75. Bibcode:2006GeCoA..70.5665R. doi:10.1016/j.gca.2005.11.031. 
  8. ^ Ogg, J.G.; Ogg, G.; Gradstein, F.M. (). A Concise Geologic Time Scale: 2016. Elsevier. p. 20. ISBN 978-0-444-63771-0. 
  9. ^ Bowring, Samuel A.; Williams, Ian S. (). „Priscoan (4.00–4.03 Ga) orthogneisses from northwestern Canada”. Contributions to Mineralogy and Petrology. 134 (1): 3. Bibcode:1999CoMP..134....3B. doi:10.1007/s004100050465.  The oldest rock on Earth is the Acasta Gneiss, and it dates to 4.03 Ga, located in the Northwest Territories of Canada.
  10. ^ a b c „The Eons of Chaos and Hades” (PDF). Solid Earth. . 
  11. ^ „Geology.wisc.edu” (PDF). 
  1. ^ Paleontologists often refer to faunal stages rather than geologic (geological) periods. The stage nomenclature is quite complex. For a time-ordered list of faunal stages, see [4].
  2. ^ a b Dates are slightly uncertain with differences of a few percent between various sources being common. This is largely due to uncertainties in radiometric dating and the problem that deposits suitable for radiometric dating seldom occur exactly at the places in the geologic column where they would be most useful. The dates and errors quoted above are according to the International Commission on Stratigraphy 2015 time scale except the Hadean eon. Where errors are not quoted, errors are less than the precision of the age given.

    * indicates boundaries where a Global Boundary Stratotype Section and Point has been internationally agreed upon.
  3. ^ References to the "Post-Cambrian Supereon" are not universally accepted, and therefore must be considered unofficial.
  4. ^ Historically, the Cenozoic has been divided up into the Quaternary and Tertiary sub-eras, as well as the Neogene and Paleogene periods. The 2009 version of the ICS time chart[5] recognizes a slightly extended Quaternary as well as the Paleogene and a truncated Neogene, the Tertiary having been demoted to informal status.
  5. ^ For more information on this, see Atmosphere of Earth#Evolution of Earth's atmosphere, Carbon dioxide in the Earth's atmosphere, and Climate change. Specific graphs of reconstructed CO2 levels over the past ~550, 65, and 5 million years can be seen at File:Phanerozoic Carbon Dioxide.png, File:65 Myr Climate Change.png, File:Five Myr Climate Change.png, respectively.
  6. ^ Timpul de început al epocii Holocen este dat aici acum 11.700 de ani. Pentru discuții ulterioare a datării acestei epoci, a se vedea Holocenul.
  7. ^ În America de Nord, Carboniferul este împărțit în perioadele Mississippian și Pennsylvanian.
  8. ^ Precambrianul este de asemenea cunoscut ca Criptozoic.
  9. ^ a b c d e f g h i j k l m n Proterozoic, Arhaic și Hadean sunt adesea în mod colectiv referite ca Precambrian, sau, uneori, ca Criptozoic.
  10. ^ a b c d e f g h i j k l Definit de vârsta absolută (Global Standard Stratigraphic Age).
  11. ^ Though commonly used, the Hadean is not a formal eon[8] and no lower bound for the Archean and Eoarchean have been agreed upon. The Hadean has also sometimes been called the Priscoan or the Azoic. Sometimes, the Hadean can be found to be subdivided according to the lunar geologic timescale. These eras include the Cryptic and Basin Groups (which are subdivisions of the Pre-Nectarian era), Nectarian, and Early Imbrian units.
  12. ^ a b c d These unit names were taken from the lunar geologic timescale and refer to geologic events that did not occur on Earth. Their use for Earth geology is unofficial. Note that their start times do not dovetail perfectly with the later, terrestrially defined boundaries.

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Scara timpului geologic