Sava Gotul

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sava de la Buzău)
Sari la navigare Sari la căutare
Sfântul Sava de la Buzău (Sava Gotul)
Saba KB.jpg
Date personale
Născut334
teritoriul Daciei post-romane, zona Subcarpaților de Curbură, Regiunea Buzăului de azi
Decedat372
teritoriul Daciei post-romane, înecat în râul Mousaios (Buzău)
Cauza decesului execution by drowning[*][[execution by drowning |​]] Modificați la Wikidata
Etniegot
Religiecreștinism Modificați la Wikidata
Venerație
Venerat înBiserica Ortodoxă, Biserica Catolică
Sărbătoare12 aprilie
28 aprilie  Modificați la Wikidata
ApartenențaCatedrala ortodoxă română "Sfântul Sava de la Buzău"
Însemneun trunchi de copac
Gloriole.svg Sfinți

Sfântul Sava de la Buzău, cunoscut mai adesea cu numele de Sava Gotul, s-a născut în anul 334 (aproximativ), în regiunea Buzăului, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi), din părinți creștini, din neamul gotic al tervingilor, trăitori în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură.[1] Spre deosebire de majoritatea goților creștinați de Wulfila, Sava nu a fost arian, ci catolic.[2]

Prima mențiune documentară a râului Buzău (sub numele de Mousaios) este din secolul al IV-lea, într-o scrisoare din anul 376, trimisă de Iunnius Soranus, guvernatorul Scythiei Minor, arhiepiscopului din Cezareea Mazaca, se relatează martirizarea, la 12 aprilie 372, a misionarului creștin got, Sava, înecat de către confrații lui de confesiune ariană, în râul Buzău. Copii ale documentului Pătimirea Sfântului Sava se păstrează în Biblioteca Vaticanului și Biblioteca San Marco din Veneția. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în cadrul comunităților gotice din zona Subcarpaților de Curbură. Sinaxarele amintesc apropierile sufletești ale Sfântului Sava de la Buzău de doi preoți goți din sate învecinate, un anume Sansalas și un altul, Gutticas. Între anii 369 și 372, în timpul prigoanei creștinilor pornită de Atanaric, rege got, legenda vorbește despre o apariție, a unui „bărbat foarte mare și luminos”, care îi spune Sfântului Sava să se alăture preotului Sansalas în ceea ce avea să-i fie începutul martiriului. Astfel, la porunca lui Atharid, fiul unui dregător got — Rotheseu —, cei doi sunt legați, biciuiți și târâți prin păduri incendiate. Rănile de pe trupul martirului se vindecă însă peste noapte, ceea ce-i înfurie pe prigonitori, care îl răstignesc pe două osii. A doua zi, spre dimineață, este eliberat de către o femeie, dar Sfântul Sava refuză să fugă. Atharid îl silește apoi să mănânce, împreună cu preotul Sansalas, din carnea jertfită idolilor. La împotrivirea lui Sava și la mărturisirea credinței sale în Christos ca singur Dumnezeu, i se leagă un trunchi lemn de gât și este aruncat în Mousaios, găsindu-și sfârșitul astfel, „prin lemn și apă”, la vârsta de 38 de ani. Trupul i-a fost găsit de credincioși și înmormântat după tradiția creștină a acelor vremuri. În anul 374 Sfântul Vasile cel Mare, episcop al Cezareei, i-a scris o scrisoare episcopului Bretanion de Tomis, în care i-a cerut acestuia aducerea moaștelor Sfântului Sava Gotul în Capadocia, împreună cu o descriere a martiriului său.

Sfântul Martir Sava (Gotul) de la Buzău este sărbătorit în cultul român ortodox și greco-catolic pe 12 aprilie, iar în cel romano-catolic pe 28 aprilie.

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Herwig Wolfram, Geschichte der Goten. Von den Anfängen bis zur Mitte des sechsten Jahrhunderts, München, 1980, p. 86.
  2. ^ Herwig Wolfram, Geschichte der Goten, p. 92.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Hippolyte Delehaye, Passio sancti Sabae Gothi, în: Analecta Bollandiana 31, Paris, 1912;
  • Epifanie Norocel, „Sfântul Mucenic Sava”, în vol. Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 194.
  • „Martiriul Sf. Sava Gotul”, în: Actele martirice, București, 1982, p. 319 ș.u.

Legături externe[modificare | modificare sursă]