Sava Gotul
 | Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
| Sfântul Sava de la Buzău (Sava Gotul) | |
 Sava Gotul | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | 334 Dacia, zona Subcarpaților de Curbură, Regiunea Buzăului de azi |
| Decedat | 372 Dacia, înecat în râul Mousaios (Buzău) |
| Etnie | got, sau posibil daco-roman |
| Venerație | |
| Venerat în | Bisericile ortodoxe, Biserica Catolică |
| Beatificat | 374, Cezareea Capadociei,, Sfântul Vasile cel Mare |
| Canonizat | 1992 |
| Sărbătoare | 12 aprilie |
| Apartenența | Catedrala Episcopală Sfântul Sava de la Buzău |
| Însemne | un trunchi de copac |
 Sfinți | |
Modifică text  | |
Sfântul Sava de la Buzău, cunoscut mai adesea drept Sava Gotul s-a născut în anul 334 (aproximativ), în regiunea Buzăului, în apropiere de râul Mousaios (Buzăul de azi), din părinți creștini și a trăit în zona deluroasă a Subcarpaților de Curbură. Actul său de martirizare precizează că ar fi fost cantor sau dascăl în interiorul comunităților religioase de acolo.
Sinaxarele amintesc apropierile sufletești ale Sfântului Sava de la Buzău de doi preoți din sate învecinate, un anume Sansalas și un altul, Gutticas. Între anii 369 și 372, în timpul prigoanei creștinilor pornită de Atanaric, rege got, legenda vorbește despre o apariție, a unui „bărbat foarte mare și luminos”, care îi spune Sfântului Sava să se alăture preotului Sansalas în ceea ce avea să-i fie începutul martiriului. Astfel, la porunca lui Atharid, fiul unui dregător got — Rotheseu —, sunt legați, biciuiți și târâți prin păduri incendiate. Rănile de pe trupul mucenicului se vindecă însă peste noapte, ceea ce-i înfurie pe prigonitori, care îl răstignesc pe două osii. A doua zi, spre dimineață, este eliberat de către o femeie, dar Sfântul Sava refuză să fugă. Atharid îl silește apoi să mănânce, împreună cu preotul Sansalas, din carnea jertfită idolilor. La împotrivirea mucenicului și la mărturisirea credinței sale în Hristos ca singur Dumnezeu, i se leagă un lemn de gât și este aruncat în Mousaios, găsindu-și sfârșitul astfel, „prin lemn și apă”, la vârsta de 38 de ani. Trupul i-a fost găsit de credincioșii creștini și îngropat conform tradițiilor.
În anul 374, Sfântul Vasile cel Mare dispune aducerea moaștelor, împreună cu descrierea martiriului Sfântului Mucenic Sava, într-o scrisoare a lui Bretanion, episcopul Tomisului de atunci, în Capadocia.
Sfântul Mucenic Sava de la Buzău este celebrat, în cultul român ortodox, la 12 aprilie (deși apare alteori în dreptul zilei de 18 aprilie), iar conform calendarului romano-catolic, pe 28 aprilie.
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Epifanie, „Sfântul Mucenic Sava”, în vol. Sfinți români și apărători ai Legii strămoșești, E.I.B.M.B.O.R., București, 1987, p. 194.
- „Martiriul Sf. Sava Gotul” în Actele martirice, București, 1982, p. 319 ș.u.
Legături externe[modificare | modificare sursă]
- Sf. Mucenic Sava de la Buzău, Sinaxar Ortodox cf. Universității Ovidius
- Viețile Sfinților, 12 volume, Editura Episcopiei Romanului și Hușilor, 1991–1998
- Site dedicat Sfântului Sava de la Buzău (biografie, acatist, discuții)
- Sfantul Sava de la Buzau, tanarul care a sfintit apele Buzaului, 24 mai 2012, CrestinOrtodox.ro
- Martiriul Sf. Sava, 17 iulie 2006, Catalin Pruteanu, Jurnalul Național
- Râul Buzău, singura apă curgătoare din România în care a fost martirizat un creștin. Povestea Sfântului Sava Gotul, 13 aprilie 2013, Iulian Bunila, Adevărul
