Saint-Sébastien-sur-Loire

— Oraș —

Stemă

Saint-Sébastien-sur-Loire (Franța)

Poziția geografică în Franța

Coordonate: 47°12′26″N 1°30′09″W / 47.207222222222°N 1.5025°V

Numit după

Guvernare

- Primar

Joël Guerriau

Suprafață^[1]

- Total

11,66 km²

Altitudine

24 m.d.m.

Populație (1999)

- Total

25,223 locuitori

- Densitate

2,163 loc./km²

Fus orar

UTC+1

Cod poștal

44230^[2]

Localități înfrățite

- Cernavodă

România

- Kaposvár

Ungaria

Prezență online

Sit Oficial
OpenStreetMap relation

Poziția orașului

Saint-Sébastien-sur-Loire (Bretonă: Sant-Sebastian-an-Enk) este un oraș în Franța, în departamentul Loire-Atlantique din regiunea Pays de la Loire. Face parte din aglomerația orașului Nantes.

Satul Aigne preia numele patronului parohiei și devine Saint-Sébastien-d'Aigne în secolul al XV-lea. Numele actual datează din 1919. Saint-Sébastien-sur-Loire se întinde pe un platou de mică altitudine care se termină printr-un abrupt côte Saint-Sébastien. Platoul este parcurs de cateva pârâuri: Douet, Ouche Colin, Douettée si Patouillère.

Edificii[modificare | modificare sursă]

Castelul La Grande Jaunaie, situat pe strada rue de la Jaunaie, a fost construit în secolul al XVIII-lea, fiind un simbol istoric dintre republicani și vendeeni.A fost ridicat în 1774 de către Charles Monti de la Jaunaie.La intrare, o placă comemorativă ne informează că un tratat de pace a fost semnat în 1795, punând capăt a doi ani de teroare, între generalul Jean Baptiste Camille de Canclaux și François-Athanase de Charette de La Contrie. Astăzi castelul adăpostește o casa de copii.

După secolul al XV-lea, dar mai ales al XVII-lea, clădirile nobile sau burgheze au fost construite în numar mare în Saint-Sébastien (în vechile limite parohiale), unele dintre ele izolate, iar cea mai mare parte în locuri privilegiate. Unele dintre ele au dispărut, dar lăsând totuși unele urme.

Castelul Baugerie (secolul al XVIII-lea), actualmente este o parte a liceului profesional Baugerie. În acest castel și-a trăit ultima parte a vietii Pierre Cambronne, dupa căsătoria sa din 1820 cu Marie Osburn.

Conacul La Savanière (secolul al XVI-lea), reședință privată. Construit în stilul italienesc al lui Clisson în 1830, a fost proprietatea succesiva a familiilor Savary, Boisguéhéneuc, Viau și Louis de Monty în 1774.Anexele conacului sunt mai vechi și datează din secolele XVI-XVII.Capela din secolul al XVIII-lea este clasată Monument Istoric pentru remarcabilul său plafon pictat

Conacul La Gibraye sau Gibraie (secolul al XVIII-lea), reședință privată. Acest conac a fost construit pentru Jean Baptiste Mérot în secolul al XVIII-lea, consilier în Parlamentul Bretaniei, cu ajutorul arhitectului Ceineray. Domeniul a aparținut lui André de La Tullaye în 1588, apoi lui Jean Imbert în 1688, Hervé de Lyrot în 1774.Capela este construită în stilul neo-clasic.

Conacul Cour Neuve, resedință privată. Este format dintr-un mic domeniu de vânătoare din secolul al XVII-lea, prelungit cu o clădire cu două turnuri din secolul al XIX-lea.Pe o latură a conacului se gasește o fermă, care în prezent este restaurată și adăpostește camere de oaspeți.

Conacul La Tullaye (secolul al XVIII-lea), clădire comunală. Personalitatea care a locuit în această casă este Pierre Jacques Etienne Cambronne (1770-1842), general francez al perioadei revoluționare și napoleoniene.