Sari la conținut

Sadomasochism

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
O femeie dominantă cu un bărbat supus la picioarele ei, din „Dresseuses d'Hommes” (1931) de artistul belgian Luc Lafnet

Sadism și masochism, cunoscute colectiv sub numele de sadomasochism sau S&M,[1] reprezintă derivarea plăcerii din acte de provocare, respectiv primire a durerii sau a umilinței⁠(d).[2] Termenul provine de la numele a doi autori: Marchizul de Sade, scriitor francez cunoscut pentru operele și stilul de viață violent și libertin, și Leopold von Sacher-Masoch, scriitor austriac care a descris tendințe masochiste în lucrările sale. Deși comportamentele și dorințele sadomasochiste nu trebuie neapărat asociate cu actul sexual, sadomasochismul reprezintă o componentă definitorie a relațiilor consensuale⁠(d) din cadrul BDSM.

Sadomasochismul a fost introdus în psihiatrie de Richard von Krafft-Ebing și ulterior dezvoltat de Sigmund Freud. Înțelegerea modernă distinge practicile consensuale din BDSM de violență sexuală non-consensuală. Atât DSM-5, cât și ICD-11⁠(d) recunosc sadomasochismul consensual ca fiind non-patologic. S&M poate implica niveluri variate de durere, dominație și supunere, fiind practicat de persoane de orice gen, adesea în roluri negociate de sadist, masochist sau „switch” (persoană care alternează rolurile). Clasificările medico-legale și criminalistice se concentrează pe consimțământ și pe nivelul de vătămare.

Etimologie și definiție

[modificare | modificare sursă]
Portretul Marchizului de Sade de Charles-Amédée-Philippe van Loo (1761)

Cuvântul sadomasochism este un cuvânt telescopat format din sadism și masochism.[3] Aceste concepte își au originea în numele a doi autori ale căror opere au explorat situații în care indivizii provocau sau experimentau durere ori umilire. Sadismul poartă numele Marchizului de Sade (1740–1814), ale cărui lucrări majore conțin descrieri grafice de acte sexuale violente, viol, tortură și crimă, personajele sale derivând adesea plăcere din provocarea durerii altora. Masochismul provine de la Leopold von Sacher-Masoch (1836–1895), ale cărui romane explorează fantasmele sale masochiste de primire a durerii și degradării,[4] în special romanul Venus im Pelz („Venus înveșmântată în blănuri⁠(d)”).

Portretul lui Sacher-Masoch, secolul al XIX-lea

Psihiatrul german Richard von Krafft-Ebing (1840–1902) a introdus termenii sadism și masochism în uzul clinic în lucrarea Neue Forschungen auf dem Gebiet der Psychopathia sexualis („Noi cercetări în domeniul psihopatologiei sexuale”) din 1890.[5]

În 1905, Sigmund Freud a descris sadismul și masochismul în Drei Abhandlungen zur Sexualtheorie („Trei eseuri asupra teoriei sexualității”) ca rezultând dintr-o dezvoltare psihologică aberantă din copilăria timpurie. Conceptele freudiene au fost influențate de Krafft-Ebing și de modelul său al isteriei.[6] Prima utilizare compusă a terminologiei sub forma „Sado-Masochism” („Sado-Masochismus” în germană) aparține psihanalistului vienez Isidor Isaak Sadger⁠(d) în lucrarea Über den sado-masochistischen Komplex („Despre complexul sadomasochist”) din 1913.[7][8]

Nomenclatura din edițiile anterioare ale DSM referitoare la psihopatologie sexuală a fost criticată pentru lipsa de credibilitate științifică.[9] DSM-5 distinge interesele sexuale „kinky” consensuale ale adulților (cum ar fi BDSM, fetișurile și travestismul⁠(d)) ca fiind „interese sexuale neobișnuite” non-patologice, rezervând diagnosticul de tulburări parafiliace doar pentru comportamentele non-consensuale sau dăunătoare.[10]

Autosadismul reprezintă provocarea durerii sau umilirii asupra propriei persoane. Imaginea o arată pe actrița porno Felicia Fox turnând ceară fierbinte peste ea însăși în fața unui public (SUA, 2005). Are, de asemenea, sfârcurile și organele genitale prinse în cleme.

Origini istorice

[modificare | modificare sursă]

Sadomasochismul a fost practicat încă din antichitate, unii cercetători considerând că face parte integrantă din cultura umană.[2] Una dintre cele mai vechi narațiuni care menționează practica sa este un cântec de dragoste egiptean, în care un bărbat își exprimă dorința de a fi supus de o femeie, pentru a experimenta plăcere tratat fiind ca un sclav.[2] Istoricul roman Juvenal a descris cazul unei femei care s-a supus biciuirii și bătăilor adepților zeului Pan.[11]

Perspective psihanalitice

[modificare | modificare sursă]

Psihanaliza timpurie

[modificare | modificare sursă]

Mișcarea libertină

[modificare | modificare sursă]

Scriitori libertini timpurii, precum John Wilmot, al 2-lea conte de Rochester⁠(d), au promovat idealuri asociate în epoca modernă cu sadomasochismul.[12]

Krafft-Ebing și Freud

[modificare | modificare sursă]

Conceptualizarea modernă a sadomasochismului a fost introdusă în domeniul medical de psihiatrul german Richard von Krafft-Ebing în compilația sa de studii de caz din 1886, Psychopathia Sexualis. Durerea și violența fizică nu sunt esențiale în concepția sa; el a definit „masochismul” (germană Masochismus) exclusiv în termeni de control.[13]

Sigmund Freud, psihanalist contemporan cu Krafft-Ebing, a observat că cele două tendințe apar adesea la aceeași persoană și le-a combinat într-o entitate unică, dihotomă, numită „sadomasochism”. Filosoful francez Gilles Deleuze a argumentat că suprapunerea sadismului și masochismului propusă de modelul freudian rezultă dintr-un „raționament neglijent” și nu trebuie luată ca atare.[14]

Freud a introdus distincția între masochismul „primar” și „secundar”. În masochismul primar, masochistul experimentează o respingere completă (nu parțială) din partea obiectului dorit (sau a sadistului), ceea ce poate implica luarea unui rival ca partener preferat. Această respingere completă este legată de pulsiunea morții (Todestrieb) în psihanaliza freudiană. În masochismul secundar, respingerea și pedeapsa sunt mai puțin grave și mai simulate.

Atât Krafft-Ebing, cât și Freud au presupus că sadismul la bărbați rezultă din distorsionarea componentei agresive a instinctului sexual masculin. Masochismul la bărbați era considerat o abatere mai semnificativă, contrară naturii sexualității masculine. Freud se îndoia că masochismul la bărbați ar fi o tendință primară și specula că ar putea exista doar ca o transformare a sadismului. Sadomasochismul la femei a primit o atenție comparativ redusă, fiind considerat că apare în principal la bărbați. Krafft-Ebing și Freud presupuneau, de asemenea, că masochismul este atât de inerent sexualității feminine încât ar fi dificil de distins ca o înclinație separată.[15]

O femeie supusă⁠(d) legată de o Cruce Sf. Andrei este biciuită la Folsom Street Fair. Semnele roșii de pe corp sunt rezultatul biciuirii.

Havelock Ellis

[modificare | modificare sursă]

Havelock Ellis⁠(d), în Studies in the Psychology of Sex, a argumentat că nu există o distincție clară între aspectele sadismului și masochismului și că acestea pot fi considerate stări emoționale complementare. El susține că sadomasochismul se referă doar la durere în contextul plăcerii sexuale, nu la cruzime, așa cum sugerase Freud. El credea că sadomasochistul dorește în general ca durerea și violența să fie provocate sau primite în context de dragoste, nu de abuz, pentru plăcerea unuia sau a ambilor participanți. Această plăcere reciprocă poate fi esențială pentru satisfacția celor implicați.[16]

Jean-Paul Sartre

[modificare | modificare sursă]

Jean-Paul Sartre a legat plăcerea sau puterea experimentată de un sadist în aprecierea victimei masochiste de filozofia sa despre „Privirea Celuilalt”. El a argumentat că masochismul reprezintă o încercare a „Pentru-sinelui” (conștiința) de a se reduce la nimic, devenind un obiect copleșit de „abisul subiectivității Celuilalt”.[17]

Gilles Deleuze

[modificare | modificare sursă]

În Coldness and Cruelty, Deleuze critică sadomasochismul ca concept clinic și, inspirându-se din Henri Bergson, contestă încadrarea freudiană oedipiană a perversiunii, considerând că aceasta confundă domenii fundamental distincte ale perversiunii și nevrozei.[18]

René Girard

[modificare | modificare sursă]

În Lucruri ascunse de la întemeierea lumii⁠(d) (1978), René Girard discută masochismul în cadrul teoriei sale despre dorința mimetică⁠(d) și revizitează distincția freudiană între masochismul primar și secundar în relație cu rivalitatea în jurul obiectului dragostei.[19]

S&M poate implica acte dureroase precum tortura penisului și testiculelor. Imaginea arată o femeie dominantă ținând penisul unui bărbat legat și aplicând electricitate pe testiculele sale la Folsom Street Fair.

Înțelegerea modernă

[modificare | modificare sursă]

Dorințele sexuale sadomasochiste pot apărea la orice vârstă. Unii indivizi raportează că le-au avut înainte de pubertate, în timp ce alții le descoperă abia în viața adultă. Conform unui studiu din 1985, majoritatea bărbaților sadomasochiști (53 %) și-au dezvoltat interesul înainte de 15 ani, în timp ce majoritatea femeilor (78 %) l-au dezvoltat ulterior.[20] Prevalența sadomasochismului în populația generală este necunoscută. Deși femeile sadiste sunt mai puțin vizibile decât bărbații, unele sondaje au arătat cantități comparabile de fantasme sadice la femei și bărbați.[21] Rezultatele indică faptul că sexul biologic nu este neapărat factorul determinant pentru preferința către sadism.[22]

În contrast cu abordările psihologice, psihanalitice, medicale sau criminalistice care încearcă să explice și să clasifice comportamentele și dorințele sadomasochiste, Romana Byrne sugerează că, în contextul comportamentelor sexuale, acestea pot fi văzute ca exemple de „sexualitate estetică”, în care impulsul fiziologic sau psihologic fondator este irelevant. Mai degrabă, sadismul și masochismul pot fi practicate prin alegere și deliberare, motivate de anumite obiective estetice legate de stil, plăcere și identitate, care, în anumite circumstanțe, pot fi comparate cu crearea de artă.[23]

Sondajele din anii 2000 privind răspândirea fantasmelor și practicilor sadomasochiste arată variații mari în rezultate. Cu toate acestea, cercetătorii estimează că 5–25 % din populație practică comportamente sexuale legate de durere, dominație sau supunere. Populația cu fantasme asociate este considerată și mai numeroasă.[24]

Clasificare medicală și criminalistică

[modificare | modificare sursă]

În 1995, Danemarca a devenit prima țară din Uniunea Europeană care a eliminat complet sadomasochismul din clasificarea națională a bolilor. Au urmat Suedia în 2009, Norvegia în 2010, Finlanda în 2011 și Islanda în 2015.[25][26][27][28]

DSM

[modificare | modificare sursă]

Opinia medicală privind activitățile sadomasochiste s-a schimbat de-a lungul timpului. Clasificarea sadismului și masochismului în Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale (DSM) a fost întotdeauna separată: sadismul a fost inclus în DSM-I în 1952,[29] iar masochismul a fost adăugat în DSM-II în 1968.[30]

Versiunea actuală a manualului Asociației Americane de Psihiatrie⁠(d), DSM-5, exclude BDSM consensual din diagnostic ca tulburare atunci când interesele sexuale nu cauzează vătămare sau suferință. Totuși, tulburarea de sadism sexual inclusă în DSM-5 nu distinge între modele de excitație care implică persoane consimțitoare și non-consimțitoare.[31]

ICD

[modificare | modificare sursă]

La 18 iunie 2018, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) a publicat ICD-11⁠(d), în care sadomasochismul, împreună cu fetișismul și travestismul fetișist (travestism⁠(d) pentru plăcere sexuală) au fost eliminate ca diagnostice psihiatrice. Mai mult, discriminarea împotriva persoanelor cu fetișuri și a celor care practică BDSM este considerată incompatibilă cu principiile drepturilor omului susținute de Națiunile Unite și de OMS.[32]

Clasificările tulburărilor sexuale reflectă normele sexuale contemporane și au evoluat de la un model de patologizare sau criminalizare a comportamentelor sexuale non-reproductive către un model care reflectă bunăstarea sexuală și patologizează absența sau limitarea consimțământului în relațiile sexuale.[33][34]

Spre deosebire de ICD-10 și DSM-5, ICD-11 distinge clar comportamentele sadomasochiste consensuale (BDSM) care nu implică vătămare inerentă de sine sau a altora de violența dăunătoare asupra persoanelor non-consimțitoare (tulburarea de sadism sexual coercitiv).[33][31]

În Europa, organizația ReviseF65 a militat pentru eliminarea sadomasochismului din ICD.[35] La cererea Grupului de Lucru al OMS pentru Tulburări Sexuale și Sănătate Sexuală, ReviseF65 a prezentat în 2009 și 2011 rapoarte care documentau că sadomasochismul și violența sexuală sunt două fenomene distincte. Raportul concluziona că diagnosticul de sadomasochism era învechit, neștiințific și stigmatizant.[36][37]

ICD-11 consideră sadomasochismul o variantă a excitației sexuale și a comportamentului privat, fără impact semnificativ asupra sănătății publice și pentru care tratamentul nu este indicat sau solicitat.[33] Mai mult, ghidurile ICD-11 „respectă drepturile persoanelor al căror comportament sexual atipic este consensual și nedăunător”.[33]

Clasificare criminalistică

[modificare | modificare sursă]

Conform lui Anil Aggrawal⁠(d), în criminalistică⁠(d), nivelurile de sadism și masochism sexual sunt clasificate astfel:

Masochiști sexuali:

  • Clasa I: Deranjați de fantasme, dar nu le caută. Pot fi predominant sadici cu tendințe masochiste minime sau non-sadomasochiști cu tendințe masochiste minime.
  • Clasa II: Amestec egal de tendințe sadice și masochiste. Le place să primească durere, dar și să fie partener dominant (în acest caz, sadici). Orgasmul sexual se obține fără durere sau umilire.
  • Clasa III: Masochiști cu tendințe sadice minime sau nule. Preferă durerea sau umilirea (care facilitează orgasmul), dar nu este obligatorie pentru orgasm. Capabili de atașament romantic.
  • Clasa IV: Masochiști exclusivi (nu pot forma relații romantice tipice, nu pot obține orgasm fără durere sau umilire).

Sadiști sexuali:

  • Clasa I: Deranjați de fantasme sexuale, dar nu acționează asupra lor.
  • Clasa II: Acționează asupra impulsurilor sadice cu parteneri sexuali consimțitori (masochiști sau nu). Clasificarea ca leptosadism este depășită.
  • Clasa III: Acționează asupra impulsurilor sadice cu victime non-consimțitoare, dar fără a le răni grav sau a le ucide. Poate coincide cu violatori sadici⁠(d).
  • Clasa IV: Acționează doar cu victime non-consimțitoare și le rănește grav sau le ucide.

Diferența dintre clasele I–II și III–IV constă în consimțământ.[38]

Rolul în BDSM

[modificare | modificare sursă]

Sadomasochismul este un subset al BDSM, o varietate de practici erotice care includ bondage-ul, disciplina, dominația și supunerea. Sadomasochismul nu este diagnosticat ca parafilie decât dacă astfel de practici cauzează suferință clinic semnificativă sau afectare funcțională pentru individ.[39] Sadomasochismul practicat în contextul unui consimțământ reciproc și informat se distinge de actele non-consensuale de violență sexuală sau agresiune.[40] Persoanele se pot identifica⁠(d) și participa în rolul sadic, masochist sau de „switch” (care execută ambele sau alternează).[41]

Reglementarea activității sexuale prin drept penal este adesea ad hoc și inconsistentă, concentrându-se în principal pe actele non-consensuale, dar criminalizând și unele comportamente consensuale fără o justificare legală coerentă.[42]

Larry Townsend⁠(d) în ediția din 1983 a cărții The Leatherman's Handbook II afirmă că o batistă neagră simbolizează sadomasochismul în codul batistelor⁠(d), un cod folosit de obicei printre bărbații gay care caută sex ocazional sau practicieni BDSM din SUA, Canada, Australia și Europa. Purtarea batistei în stânga indică rolul dominant (top), iar în dreapta – rolul supus (bottom). Negocierea cu un potențial partener rămâne importantă, deoarece persoanele pot purta batiste de orice culoare „doar pentru că ideea le excită” sau „poate nici nu știu ce înseamnă”.[43]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Wells, John (). Longman Pronunciation Dictionary (ed. 3rd). Pearson Longman. ISBN 978-1-4058-8118-0.
  2. 1 2 3 Murray, Thomas Edward; Murrell, Thomas R. (). The Language of Sadomasochism: A Glossary and Linguistic Analysis. Westport, CT: Greenwood Publishing Group. pp. 7–8. ISBN 978-0-313-26481-8.
  3. ↑ Neuwirth, Rostam J. (). Law in the Time of Oxymora: A Synaesthesia of Language, Logic and Law. Oxon: Routledge. ISBN 978-1-351-17018-5.
  4. ↑ Hyde, J. S., & DeLamater, J. D. (1999). Understanding human sexuality. McGraw-Hill. pp. 432–435.
  5. ↑ Vezi Andrea Beckmann, Journal of Criminal Justice and Popular Culture, 8(2) (2001), pp. 66–95, disponibil online la Deconstructing Myths Arhivat în , la Wayback Machine..
  6. ↑ De Vleminck, Jens (). „Sadism and Masochism on the Procrustean Bed of Hysteria: From Psychopathia Sexualis to Three Essays on the Theory of Sexuality”Necesită abonament cu plată. Psychoanalysis and History. 19 (3): 379–406. doi:10.3366/pah.2017.0232. ISSN 1460-8235.
  7. ↑ Isidor Isaak Sadger: Über den sado-masochistischen Komplex. In: Jahrbuch für psychoanalytische und psychopathologische Forschungen, Bd. 5, 1913, pp. 157–232 (în germană).
  8. ↑ Kaplan, Robert (). „Isidor Sadger: A Viennese Psychoanalyst Killed by the Nazis”. The Israel Medical Association Journal (în engleză).
  9. ↑ Krueger & Kaplan 2001, p. 393.
  10. ↑ Admin, Blog. „NCSF Blog”. ncsfreedom.org. Arhivat din original la . Accesat în .
  11. ↑ Murray, Thomas Edward; Murrell, Thomas R. (). The Language of Sadomasochism: A Glossary and Linguistic Analysis. Westport, CT: Greenwood Publishing. p. 18. ISBN 0-313-26481-3.
  12. ↑ Dudley, S.; Barnes, A.J.; Binnie, J.; Petrov, J.; Walklate, J. (). The Thing about Museums: Objects and Experience, Representation and Contestation. Taylor & Francis. p. 151. ISBN 978-1-136-63423-9. Arhivat din original la . Accesat în .
  13. ↑ von Krafft-Ebing, Richard (). „Masochis”. Psychopathia Sexualis. New York, Rebman. p. 131. [The masochist] is controlled by the idea of being completely and unconditionally subject to the will of a person of the opposite sex; of being treated by this person as by a master, humiliated and abused. This idea is coloured by lustful feeling; the masochist lives in fancies, in which he creates situations of this kind and often attempts to realise them
  14. ↑ Deleuze, Gilles () [1967]. „Chapter 3, Are Sade and Masoch Complementary?”. Coldness and CrueltyNecesită înregistrare gratuită. Zone Books. ISBN 0-942299-55-8. We are told [by Freud] that some individuals experience pleasure both in inflicting pain and in suffering it. We are told furthermore that the person who enjoys inflicting pain experiences in his innermost being the link that exists between the pleasure and the pain. But the question is whether these 'facts' are not mere abstractions, whether the pleasure-pain link is being abstracted from the concrete formal conditions in which it arises. [...] Even though the sadist may definitely enjoy being hurt, it does not follow that he enjoys it in the same way as the masochist; [...] The concurrence of sadism and masochism is fundamentally one of analogy only [...]
  15. ↑ Moore, Alison (). „Rethinking Gendered Perversion and Degeneration in Visions of Sadism and Masochism, 1886-1930”. Journal of the History of Sexuality. 18 (1): 138–157. doi:10.1353/sex.0.0034. JSTOR 20542722. PMID 19274884. Arhivat din originalNecesită abonament cu plată la . Accesat în . For Krafft-Ebing women's organic masochism (and the advantage men may take of it) was one of the things that the civilizing process was seen to curtail. [...] women's subordination was equated with their organic masochism.
  16. ↑ Ellis, Havelock. Studies in the Psychology of Sex: Analysis of the Sexual Impulse; Love and Pain; The Sexual Impulse in Women. 3. Project Gutenberg. p. 150. Arhivat din original la . Accesat în .
  17. ↑ Jean-Paul Sartre, Ființa și Neantul.
  18. ↑ Lauwaert, Lode; Britt, William (). „Gilles Deleuze on Sacher-Masoch and Sade: A Bergsonian Criticism of Freudian Psychoanalysis”. Deleuze Studies (în engleză). 9 (2): 153–184. doi:10.3366/dls.2015.0181. Accesat în .
  19. ↑ Girard, René; Girard, René (). Things hidden since the foundation of the world (ed. Repr). Stanford, Calif: Stanford University Press. ISBN 978-0-8047-2215-5.
  20. ↑ Breslow, Norman; Evans, Linda; Langley, Jill (august 1985). „On the prevalence and roles of females in the sadomasochistic subculture: Report of an empirical study”Necesită abonament cu plată. Archives of Sexual Behavior (în engleză). 14 (4): 303–317. doi:10.1007/BF01550846. ISSN 0004-0002. PMID 4051718.
  21. ↑ Fedoroff 2008, p. 640. : "...surveys have found no difference in frequency of sadistic fantasies in men and women."
  22. ↑ Fedoroff 2008, p. 644. : "This review indicates that sexual sadism, as currently defined, is a heterogeneous phenomenon."
  23. ↑ Byrne, Romana (). Aesthetic Sexuality: A Literary History of Sadomasochism. New York: Bloomsbury. ISBN 978-1-4411-8358-3. Arhivat din original la . Accesat în .
  24. ↑ „Nackte Fakten – Statistik für Zahlenfetischisten” (în germană). Arhivat din original la . Accesat în .
  25. ↑ „Fetish and SM diagnoses deleted in Sweden”. ReviseF65. . Arhivat din original la . Accesat în .
  26. ↑ „SM and fetish off the Norwegian sick list”. ReviseF65. . Arhivat din original la . Accesat în .
  27. ↑ „Finland joins Nordic sexual reform”. ReviseF65. . Arhivat din original la . Accesat în .
  28. ↑ Skeid, Svein (). „Iceland removes Sadomasochism as a diagnosis”. Revise F65. Arhivat din original la . Accesat în .
  29. ↑ Krueger, Richard B. (). „The DSM Diagnostic Criteria for Sexual Sadism” (PDF). Archives of Sexual Behavior. 39 (2): 325–345. doi:10.1007/s10508-009-9586-3. ISSN 0004-0002. PMID 19997774. Arhivat din original (PDF) la .
  30. ↑ Krueger, Richard B. (). „The DSM Diagnostic Criteria for Sexual Masochism” (PDF). Archives of Sexual Behavior. 39 (2): 346–356. doi:10.1007/s10508-010-9613-4. ISSN 0004-0002. PMID 20221792. Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
  31. 1 2 Reed, Geoffrey M.; Drescher, Jack; Krueger, Richard B.; Atalla, Elham; Cochran, Susan D.; First, Michael B.; Cohen-Kettenis, Peggy T.; Arango-de Montis, Iván; Parish, Sharon J. (octombrie 2016). „Disorders related to sexuality and gender identity in the ICD-11: revising the ICD-10 classification based on current scientific evidence, best clinical practices, and human rights considerations”. World Psychiatry. 15 (3): 205–221. doi:10.1002/wps.20354. ISSN 1723-8617. PMC 5032510 Accesibil gratuit. PMID 27717275.
  32. ↑ Krueger, Richard B.; Reed, Geoffrey M.; First, Michael B.; Marais, Adele; Kismodi, Eszter; Briken, Peer (). „Proposals for Paraphilic Disorders in the International Classification of Diseases and Related Health Problems, Eleventh Revision (ICD-11)”. Archives of Sexual Behavior. 46 (5): 1529–1545. doi:10.1007/s10508-017-0944-2. ISSN 0004-0002. PMC 5487931 Accesibil gratuit. PMID 28210933.
  33. 1 2 3 4 Krueger, Richard B.; Reed, Geoffrey M.; First, Michael B.; Marais, Adele; Kismodi, Eszter; Briken, Peer (). „Proposals for Paraphilic Disorders in the International Classification of Diseases and Related Health Problems, Eleventh Revision (ICD-11)”. Archives of Sexual Behavior. 46 (5): 1529–1545. doi:10.1007/s10508-017-0944-2. ISSN 0004-0002. PMC 5487931 Accesibil gratuit. PMID 28210933.
  34. ↑ Giami, Alain (). „Between DSM and ICD: Paraphilias and the Transformation of Sexual Norms”. Archives of Sexual Behavior. 44 (5): 1127–1138. doi:10.1007/s10508-015-0549-6. ISSN 0004-0002. PMID 25933671.
  35. ↑ Reiersøl, O.; Skeid, S (). „The ICD diagnoses of fetishism and sadomasochism”. Journal of Homosexuality. 50 (2–3): 243–62. doi:10.1300/J082v50n02_12. PMID 16803767.
  36. ↑ „ICD Revision White Paper”. Revise F65. . Arhivat din original la . Accesat în .
  37. ↑ „The ICD-11 Revision: Scientific and political support for the Revise F65 reform Second report to the World Health Organization”. Revise F65. . Arhivat din original la . Accesat în .
  38. ↑ Aggrawal, Anil (). Forensic and Medico-legal Aspects of Sexual Crimes and Unusual Sexual Practices. Boca Raton: CRC Press. ISBN 978-1-4200-4308-2.
  39. ↑ Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (PDF) (ed. 4). Washington D.C.: American Psychiatric Association. . p. 525. Arhivat din original (PDF) la . A Paraphilia must be distinguished from the nonpathological use of sexual fantasies, behaviors, or objects as a stimulus for sexual excitement in individuals without a paraphilia. Fantasies, behaviors, or objects are paraphiliac only when they lead to clinically significant distress or impairment (e.g., are obligatory, result in sexual dysfunction, require the participation of nonconsenting individuals, lead to legal complications, interfere with social relationships).
  40. ↑ Fedoroff 2008, p. 637. :"Sexual arousal from consensual interactions that include domination should be distinguished from nonconsensual sex acts."
  41. ↑ Ernulf, Kurt E.; Innala, Sune M. (). „Sexual bondage: A review and unobtrusive investigation”. Archives of Sexual Behavior. 24 (6): 631–654. doi:10.1007/BF01542185. ISSN 0004-0002. PMID 8572912.
  42. ↑ Roffee, James (). „When Yes Actually Means Yes”. When Yes Actually Means Yes in Rape Justice. pp. 72–91. doi:10.1057/9781137476159_5. ISBN 978-1-137-47615-9.
  43. ↑ Townsend, Larry (). The Leatherman's Handbook II. New York: Modernismo Publications. p. 26. ISBN 0-89237-010-6.

Bibliografie

[modificare | modificare sursă]

Lectură suplimentară

[modificare | modificare sursă]

Vezi și

[modificare | modificare sursă]

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de sadomasochism
Wikţionar
Wikţionar
Caută „masochism” în Wikționar, dicționarul liber.

Videoclipuri

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Sadomasochism&oldid=17672608