Sabina Spielrein
Sabina Spielrein | |
Date personale | |
---|---|
Născută | Rostov-pe-Don, Imperiul Rus |
Decedată | (56 de ani) Zmiiovskaia Balka, RSFS Rusă, URSS[1] |
Cauza decesului | omor |
Părinți | Eva Spielrein[*] |
Frați și surori | Șpilrein, Isaak Naftulievici[*] Șpilrein, Ian Nikolaevici[*] |
Cetățenie | Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
Ocupație | psihiatru psihanalistă[*] eseistă doctoriță |
Limbi vorbite | limba germană[2] |
Activitate | |
Domeniu | psihanaliză |
Instituție | Psychiatrische Universitätsklinik Zürich[*] |
Alma Mater | Universitatea din Zürich |
Conducător de doctorat | Paul Eugen Bleuler |
Modifică date / text |
Sabina Nikolaievna Spielrein[3] (în rusă Сабина Николаевна Шпильрейн; n. , Rostov-pe-Don, Imperiul Rus – d. , Zmiiovskaia Balka, RSFS Rusă, URSS) a fost un medic rus evreu și psihanalistă. Ea a fost pacienta și eleva lui Carl Gustav Jung și prima femeie care a primit un doctorat în munca psihanalitică.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Ea a fost succesiv pacienta, apoi studenta, apoi colega lui Carl Gustav Jung, cu care a avut o relație intimă în perioada 1908-1910, așa cum este documentat în corespondența și jurnalele lor.[4][5][6] De asemenea, ea s-a întâlnit, a corespondat și a avut o relație colegială cu Sigmund Freud. Unul dintre cei mai cunoscuți care au fost psihanalizați de ea a fost specialistul elvețian în psihologia dezvoltării, Jean Piaget.[7] Ea a lucrat ca psihiatru, psihanalist, pedagog și pediatru în Elveția și Rusia.[8] Într-o carieră profesională de treizeci de ani, a publicat peste 35 de lucrări în trei limbi (germană, franceză și rusă), care acoperă psihanaliza, psihologia dezvoltării, psihologia și psihologia educațională.[9] [10] Cea mai cunoscuta și probabil cea mai influentă lucrare publicată în domeniul psihanalizei este eseul intitulat "Die Destruktion als Ursache des Werdens" (Distrugerea drept cauza de a intra în ființă), scrisa în limba germana în 1912.[11][12] Sabina a fost, de asemenea, cunoscută ca pionier al psihanalizei și unul dintre primii care a introdus ideea de instinctul morții. A fost unul dintre primii oameni care au efectuat un studiu de caz privind schizofrenia și a realizat o disertație în jurnalul psihanalitic. [13]
Deși Spielrein a fost în mare parte amintită din cauza relației sale cu Jung și a fost uneori obiectul unor speculații aprinse, ea este acum din ce în ce mai mult recunoscută ca un gânditor important și inovator care a fost marginalizat în istorie din cauza eclectismului ei neobișnuit, a abordării ei feministe a psihologiei și datorită morții ei în Holocaust.[9][14]
Filme
[modificare | modificare sursă]- Ich hieß Sabina Spielrein. film documentar, Germania 2002. Regia: Elisabeth Márton.[15][16]
- Prendimi l'anima. Film artistic, Italia/Franța/Anglia 2003. Regia: Roberto Faenza. Film despre relația dintre Sabina Spielrein și Carl Gustav Jung. Cu Emilia Fox în rolul, Sabinei Spielrein și Iain Glen ca C. G. Jung.[17]
- A Dangerous Method. Film artistic, Canada/Anglia/Deutschland 2011. Regia: David Cronenberg. Cu Keira Knightley în rolul Sabinei Spielrein, Michael Fassbender ca Carl Gustav Jung și Viggo Mortensen ca Sigmund Freud.[18]
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- de Sabina Spielrein în Catalogul Bibliotecii Naționale a Germaniei
- Lucrări de și despre Sabina Spielrein în Deutsche Digitale Bibliothek (Biblioteca Digitală Germană)
- Sabina Spielrein la Internet Movie Database
- Date despre Sabina Spielrein în: FemBio. Frauen-Biographieforschung (cu date din literatură și citate)
- Erhard Taverna: Kleine Laboratoriumsexplosionen. In: Schweizerische Ärztezeitung, 2002, 83 (38): S. 1996–1997 (PDF; 114 kB)
- Sabina Nikolajevna Spielrein. Russische Jüdin, Ärztin, Pionierin der Psychoanalyse. Biografischer Artikel. In Neue Zürcher Zeitung, 28. Juli 2001
- Sabina Spielrein in der Zentralen Datenbank der Namen der Holocaustopfer
- Heike Oldenburg, Jessica Thönnissen, Burkhart Brückner: Biographie von Sabina Nikolajewna Spielrein In: Biographisches Archiv der Psychiatrie (BIAPSY).
Referințe
[modificare | modificare sursă]- ^ https://bpsi.org/i-too-was-once-a-human-being-my-name-was-sabina-spielrein/, accesat în Lipsește sau este vid:
|title=
(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Also transliterated Shpilrein, Shpilrain sau Shpilreyn.
- ^ Carotenuto (ed.), Aldo (). A Secret Symmetry: Sabina Spielrein between Jung and Freud. New York, NY: Random House.
- ^ Carotenuto (ed.), Aldo (). Tagebuch einer hemlichen Symmetrie: Sabina Spielrein zwischen Jung und Freud. Freiburg: Kore.
- ^ Lance S. Owens, Jung in Love: The Mysterium in Liber Novus (Gnosis Archive Books, 2015), 27-35. ISBN: 978-0692578278 (Online edition available.)
- ^ Schepeler, E. M. (). „Jean Piaget's experiences on the couch: Some clues to a mystery”. International Journal of Psycho-Analysis. 74 (2): 255–273. PMID 8491531.
- ^ Etkind, Alexander (). Eros of the Impossible: The History of Psychoanalysis in Russia. Boulder, CO: Westview Press. p. 172.
- ^ a b Launer, John (). Sex Versus Survival. The Life and Ideas of Sabina Spielrein. London: Bloomsbury Publishing. ISBN 978-0-715-64741-7.
- ^ Richebächer, Sabine (). Eine fast grausame Liebe zur Wissenschaft. Munich: BTB.
- ^ Spielrein, S. (). „Die Destruktion als Ursache des Werdens”. Jahrbuch für Psychoanalytische und Psychopathologische Forschungen. 4: 464–503.
- ^ Spielrein, S. (). „Destruction as the Cause of Coming into Being”. Journal of Analytical Psychology. 39: 155–86.
- ^ „Sabina Spielrein”.
- ^ Covington, C.; Wharton, B., ed. (). Sabina Spielrein: Forgotten Pioneer of Psychoanalysis. Hove: Brunner-Routledge.
- ^ Offizielle Film-Website Abgerufen am 3. September 2011.
- ^ Rezensionen: 1 (der Freitag Nr. 48, 21. November 2003) / 2 Arhivat în , la Wayback Machine. (Brigitte Häring, myBasel.ch) / 3 (Anne Kraume in taz, 17. November 2003) / 4 (Sabine Hensel bei Cinema Schweizer Filmjahrbuch). Abgerufen am 3. September 2011.
- ^ Arhivat în , la www.medusa.it Error: unknown archive URL. (Im Internet Archive.)
- ^ Arhivat în , la www.tagesanzeiger.ch Error: unknown archive URL In: Tages-Anzeiger vom 3. September 2011, abgerufen am 2011.