SVD Dragunov
 | Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| SVD Dragunov | |
| |
| Tip | pușcă semiautomată cu lunetă |
|---|---|
| Loc de origine |  Uniunea Sovietică
|
| Istoric producție | |
| Proiectant | Evgheni Dragunov |
| An producție | 1963–prezent |
| Date generale | |
| Greutate | 4,3 kg (cu încărcătorul gol) |
| Lungime | 1.225 mm |
| Lungime țeavă | 620 mm |
| Cartuș | 7,62x54mm |
| Principiu | împrumut de gaze |
| Viteză inițială | 830 m/s |
| Bătaie eficace | 800 m |
| Încărcător | 10 cartușe, de tip sector |
Modifică text  |
|
SVD Dragunov (în rusă Снайперская Винтовка системы Драгунова, Snaiperskaia Vintovka sistemî Dragunova) este o pușcă semiautomată cu lunetă, utilizată în special de forțele armate și de poliția din Rusia. A fost dezvoltată în anii 1960 de către proiectantul sovietic Evgheni Dragunov și a fost introdusă în serviciu în 1963.
SVD are o țeavă lungă de 620 mm și un sistem de alimentare cu cartușe Mosin-Nagant de calibrul 7,62x54mm. Este echipată cu un sistem de ochire telescopic sau holografic, care poate fi ajustat pentru distanțe de la 100 la 1.300 metri.
SVD folosește o tehnologie numită „blocare a țevii rotative”, ceea ce înseamnă că țeava este blocată după ce trăgaciul este tras, ceea ce asigură o precizie mai mare. De asemenea, este echipată cu un amortizor de recul care reduce reculul armei.
SVD este încă utilizată de către forțele armate și poliția rusă.