SS Bremen
| SS Bremen | |
 Sosirea navei Bremen la New York, într-un timp record de 6 zile și 3 ore cu pornirea din orașul Bremen | |
| Țară | Republica de la Weimar |
|---|---|
| Nume navă | Bremen |
| Tip | pachebot transatlantic |
| Cost | 65 milioane mărci |
| Constructor | Deutsche Schiff- und Maschinenbau Aktiengesellschaft[*]  |
| Lansare la apă | 2 august 1928 |
| Caracteristici | |
| Lungime | 286,1 m |
| Lățime | 31 m |
| Adâncime-chil | 10,33 m |
| Viteza maximă | 28 noduri |
| Motor | 4 turbine cu abur |
| Echipaj | 990 |
Modifică text  | |
SS Bremen a fost un pachebot german construit la Bremen la comanda Norddeutscher Lloyd(d) în 1928. Fiind o navă rapidă la vremea sa, a deținut trofeul Panglica albastră timp de un an pe traseul vestic și timp de șase ani cel estic. Nava-soră(d) a sa, Europa(d), a fost cedată Franței după cel de-al doilea război mondial și a fost botezată Liberty. Bremen, însă, nu a supraviețuit războiului, fiind incendiată în 1941 în timp ce era utilizată la transportarea trupelor armate pentru invazia Angliei pe frontul de vest.
Istoric[modificare | modificare sursă]
Context și construcție[modificare | modificare sursă]
La sfârșitul anilor 1920, Germania, cu puține excepții, nu mai avea o flotă comercială, cele mai mari nave ale sale – Imperator(d), Vaterland(d) și Bismarck(d) – fiind confiscate de Regatul Unit și Statele Unite. Avea în posesie Deutschland(d), dar aceasta era depășită din punct de vedere tehnic.[1]
În 1926, compania maritimă Norddeutscher Lloyd(d) a comandat construcția a două nave care ar relansa Germania pe piața transatlantică: Bremen și Europa(d). Prima a fost construită la Bremen, iar al doua la Hamburg.[2] Vasele au primit o etravă ușor bulbată, inovație care s-a dovedit a fi esențială în atingerea unei viteze mai mari.[3] De asemenea, plăcile de oțel au fost dispuse în mod diferit decât în mod clasic, ceea ce a contribuit în continuare la creșterea vitezei. Deja în timpul construcției, navele erau considerate candidate în a depăși recordul de viteză stabilit de Mauretania.
Bremen a fost prima navă lansată pe apă dintre cele două, la 2 august 1928, sub supravegherea președintelui Paul von Hindenburg. Designul său, în special cel al coșurilor, este inspirat de la pachebotul englez Britannic(d) al White Star Line, construit în aceeași perioadă.[3] Coșurile erau vopsite în galben (culoarea companiei) și au fost înălțate ulterior (în 1932) cu 5 m pentru a diminua prezența fumului pe punte. Nava a fost inaugurată în martie 1929, măsurând 286 m în lungime, cu o greutate de 51.565 tone și pusă în mișcare de patru turbine cu abur. Coca era împărțită în 13 compartimente etanșe. Chila era instalată într-un mod care mărea semnificativ stabilitatea vasului pe apă. Ca și nava-soră a sa, Bremen era utilată cu o catapultă destinată lansării hidravioanelor de pe puntea superioară, pentru o livrare mai rapidă a poștei.[4]
Carieră comercială[modificare | modificare sursă]
La 16 iunie 1929 a avut loc cursa transatlantică inaugurală a Bremenului cu destinația New York. Imediat a câștigat Panglica albastră pentru record de viteză. În 1932, fiind echipată cu turbine noi, și-a doborât propriul record, înregistrând o viteză de 28,14 noduri.[4] Bremen și nava-soră Europa au avut un mare succes, efectuând în 1930, împreună, 12% din toate călătoriile transatlantice pe apă.[5] Spre deosebire de Europa, interiorul lui Bremen, soluționat în stil Art Deco, era mai bine decorat, cu covoare și ceramică persană în saloane și o sculptură monumentală a președintelui Hindenburg în sala de cină.
Conform veteranului de război american Bill Bailey, în 1935, în toiul ascensiunii nazismului, Bremen a fost scena unei manifestații anti-naziste la New York, în care participanții au smuls pavilionul nazist și l-au aruncat în râul Hudson.[6] Până la începerea războiului, nava nu a fost martoră la alte incidente.
Bremen în război[modificare | modificare sursă]
.jpg)
La începutul războiului, Bremen se afla în portul din New York. Pentru a o întoarce în Germania în siguranță, echipajul a lansat pe apă o barcă care emitea încontinuu semnalul de apel al navei. Astfel, germanii au reușit să evacueze Bremen din SUA fără a fi interceptați de Marina Regală Britanică.[2] Vasul s-a îndreptat spre Murmansk, iar apoi în Norvegia și, în sfârșit, a ancorat în portul Bremerhaven la 13 decembrie 1939.
Conducerea a decis mai întâi să folosească nava drept cazarmă plutitoare, iar apoi ca mijloc de transport a trupelor în cadrul invaziei Angliei. A fost discutată și ideea de a reutila vasul ca portavion, dar ideea a fost rapid abandonată, din lipsă de avioane adecvate.
La 16 martie 1941, un tânăr membru al echipajului, răzvrătit împotriva conducerii sale, a incendiat nava. Aceasta s-a scufundat în consecință[4] și a rămas eșuată până în 1946, când epava a fost demontată la fața locului.
Schema[modificare | modificare sursă]
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ Le Goff 1998, p. 25.
- ^ a b Jubelin & Mars 2001, p. 64-65.
- ^ a b Ferulli 2008, p. 140-141.
- ^ a b c Le Goff 1998, p. 70-71.
- ^ Ferulli 2008, p. 144-145.
- ^ Bill Bailey, The Kid from Hoboken: an Autobiography : Chapitre XIV : « Ripping the Svastika from the Bremen », 1993
Bibliografie[modificare | modificare sursă]
- Le Goff, Olivier (). Les Plus Beaux Paquebots du monde (ed. Solar).
- Jubelin, Frank; Mars, Christian (). Paquebots (ed. Sélection du Reader's Digest).
- Ferulli, Corrado (). Au cœur des bateaux de légende (ed. Hachette collection).
Legături externe[modificare | modificare sursă]
Materiale media legate de SS Bremen la Wikimedia Commons
- en Bremen la The Great Ocean Liners Arhivat în , la Wayback Machine.