Sărata Veche, Fălești

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
(Redirecționat de la Sărata Veche, Făleşti)
Salt la: Navigare, căutare
Pentru alte sensuri, vedeți Sărata (dezambiguizare).
Sărata Veche
—  Comună  —
Sărata Veche se află în Moldova
{{{alt}}}
Sărata Veche
Poziția geografică
Coordonate: Coordonate: 47°30′36″N 27°44′20″E / 47.5099983215332031°N 27.7388896942138672°E / 47.5099983215332031; 27.738889694213867247°30′36″N 27°44′20″E / 47.5099983215332031°N 27.7388896942138672°E / 47.5099983215332031; 27.7388896942138672

Țară  Republica Moldova
Raion Fălești
Atestare 1554

Localități componente Sărata Nouă, Hitrești

Guvernare
 - Primar Maria Galiț (PDM,017 iunie 2007)

Suprafață
 - Total 25 km²
Altitudine 78 m.d.m.

Populație (2004)
 - Total 3.171 locuitori

Fus orar EET (UTC+2)
 - Ora de vară (DST) EEST (UTC+3)

Sărata Veche este o localitate-reședință de comună din raionul Fălești, Republica Moldova. Localitatea este situată mai sus de pîrîul Gîrla Mare și are o populație de 3.171 locuitori conforma datelor de la recensământul din 2004.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Aceasta localitate se întinde pe coastele celor două dealuri ce străjuiesc valea față-n față. In partea de sud a satului, se află iazul Gârla cu o suprafată de 200 de ha si o lungime de peste 5 km., gara Scumpia si satul Scumpia. Prin preajma satului, trece calea ferată Chișinău - Bălți. În partea de nord, în raza comunei, se găsește fabrica de zahăr a raionului Fălești, care funcționează datorită culturii de sfeclă din regiune. Prin partea de asfințit a satului, trece drumul Sculeni-Fălesti si satul se margineste cu satul Călugar. În componența comunei se mai află două sate: Sărata Nouă și Hitrești, situate peste drumul spre Fălești, care se numeste Sleah. Comuna are circa 4500 de ha de pămînt arabil, cu următoarele denumiri de locuri : Valea Șleahului, Humăria, Cînipiștele, Sîngera (peste Gîrlă), Vîlcele, La Movila, La Ruptură, Coardele, Podișul,Planul Popii, Hîrtopul Scumpiei, Valea Grădinii, Viile Bătrinesti, Hîrtopul lui Vrabie, Lungul Vîntului, Prosia,La Alaci, Hîrtoapele Mari, Stamiru .

Valea satului este remarcabilă prin faptul că, în zilele de vară cu arșiță, la suprafață apare un strat de praf alb și sărat, care este la originea denumirii de Sărata Veche. Apele din anumite fîntini au un gust sălciu-sărat, de aceea sătenii sînt nevoiți să-și aducă apa de la fîntîni mai îndepărtate.

Istoric[modificare | modificare sursă]

Monument din Sărata veche

Sărata Veche a fost întemeiată de băștinași în Evul Mediu : din acea vreme mai sunt două fîntîni, din bîrne de stejar, pe valea satului, două movile funerare și un mormînt cu obiecte votive, descoperit în anii 1977-78. La deshumarea lui, au participat persoane de la Institutul arheologic din Chișinău. sursa[Cercetări Arheologice in Moldova anii 1977-78, Chisinău, 1982 p. 5]

Prima atestare a localitătii este mentionată la 30 aprilie 1554, in "Documente privind istoria României, veacul al XVI-lea", Moldova, București, 1951, vol. 2 pag. 61.

O situatie mai clară despre sat a apărut la începutul veacului al XIX-lea, cand Basarabia a fost alipită la Rusia, in urma tratatului "Pacea de la București" dintre Imperiul Rus,Turcia, Prusia, Franța si Imperiul Habsburgic, in anul 1812. Indată după aceste evenimente, Imperiul Rus, intre anii 1812- 1813, a făcut o evaluare despre starea bisericilor , iar in anul 1817, a efectuat recensămîntul populației,referitor la starea socială, economică și apartenența paminturilor in Basarabia. Paralel cu recensămîntul populația din Sărata Veche si din cele 8 ținuturi ale Basarabiei (ținutul Hotin, Bender, Ismail, Codru, Greceni, Soroca, Orhei si Iași, din care făcea parte si Sărata Veche) au fost impuși să depună jurămintul de supușenie și credință Țarului si Prestolului Rus. Între țărănimea de la sate s-a iscat o mare panică, mulți locuitori fugeau și se ascundeau de aceste evenimente.

Pentri a indeplini prescripția Țarului, au fost organizate un comitet special, comisii cu ispravnici, inspectori și revizori. S-a apelat la Biserica Moldovenească, in frunte cu Mitropolitul Gavriil(Bănulescu-Bodoni) ca, in toate eparhiele, să fie intocmite registre unde in fața ispravnicului și revizorului să fie înscriși cei ce au depus jurămîntul. Să deie jurămintul erau impuși nu numai modovenii, dar și evreii, găgăuzii, bolgarii și alte națiuni ce locuiau pe acest pămînt. În formulare, localitățile și populația erau introduși după trei categorii: A- bogați; B- mijlocași; G- săraci; Erau introduși și slujitorii bisericești, și cui aparținea "Votcina" - moșia satului. Iată ce a fost introdus in registru despre Sărata Veche și hutorul (odaia) ei:

"31. Sărata- la categoria A- (bogați) 3 preoți; 1 diacon; 1 ponomar; 1 mazil; 2 ruptași; la categoria B- nimeni; la categoria G (săraci) 150 gospodarii; 3 vădane; 6 burlaci; Total - 164 bărbați si trei femei. Au fost incluși și locuitorii din hutor (odaia Sarata Noua). Numărați erau numai partea bărbăteasca si femeile vădane, care aveau gospodărie si copii, deoarece trebuiau să plătească impozit. Satul și moșia lui aparțineau boierului moldav Marelui Vesternic Iordache Rosetti (Росит) Roznovanu. Pe moșie erau păminturi arabile, pășune si finețe in deajuns. Mai erau trei iazuri cu pește și 2 mori ce funcționau cu apă. Depărtarea pînă la satul Scumpia era de o oră". Satul la acea vreme avea cea mai mare populație,după tîrgul și mahalaua Fălești, din ținutul Iași. (sursa: [Труды БессарабскойГубернской ученной архивной Комисии. Кшинёв, 1907, том 3 стр. 114. под ред. И. Н. Халиппы.])

Conform actelor din Arhiva Națională a Republicii Moldova s-a constatat că, satele Sărata Veche si Sărata Nouă, pină in anii 1848-49, aparțineau boierului și Marelui Vesternic Iordache Ruset-Roznovanu și Logoftesei Anikia Rosetti Roznovanu. Boierii moldoveni, care n-au vrut să depuna jurămîntul Țarului Rus, au fost nevoiți să părăsească Basarabia.( sursa- "Catagrafii, fondul 134, inv.2 , dosarul 113 III pagina 315 - 370, (Arhiva Naționala)".

Anul 1837, conform recensămintului, in Sărata Veche erau 112 de case cu 435 de barbati și 402 de femei. In sat traiau Mazili (mazil - 1. Domn destituit; 2. boier scos din slujbă și supus la dări: gloata boierilor mazili și a boierinașilor, formau boierimea de la țară) Ei purtau familia Paladii si Zmeu. Mai trăiau și Ruptași,(ruptáș 1. Acela care lua în arendă cîteva pogoane dintr-o moșie. 2 Clasa negustorilor care plăteaŭ rupta(impozit). În ultimul timp (pînă la 1848), fiii de preoți și ai clasei privilegiate purtau numele de familie Popovici si Bîrcă. Pentru familia Paladi, documentul de mazil a fost înminat de către kneazul moldav Konstantin Suzzi, in 1793,la 2 noiembrie; pentru familia Popovici- kneazul moldav Alexandru Moruzzi, in 1817; Mazilii si Ruptașii erau numărați la recensămînt separat.Ei erau oameni liberi, față de țărănimea din sat.

Recensămîntul din anul 1859[modificare | modificare sursă]

Satul Sărata Veche in 1859 avea 146 de familii, dintre care 330 de bărbați și 275 de femei. Pămînturile de pe moșia s. Sărata Veche si Sărata Nouă nu mai aparțineau boierilor moldoveni ,dar boierului rus, Ghiorghi Goilav și feciorului său Stefan, .În anul 186I, în Rusia a avut loc reforma agrară ,eliberarea țăranilor iobagi și împroprietărirea lor cu pămînt.Pentru improprietărirea țăranilor cu pămînt, in Regiunea Basarabia (așa era numită Moldova) a fost alcătuită o comisie, in frunte cu Viceguvernatorului Regiunii Basarabia, Consilierul Kuțkevici- Kișkin, membrii comisiei de la dvoreni: Ludvig Sikard și Konstantin Kazemir: de la biserică: starețul mănăstirii Dobrușa, Inochentii: din partea țăranilor din județul Iași, s. Sărata Veche Dimitrii Vasiliev Baxan și județul Hotin s, Kriva Petre Nemeț: desemnat de Guvernatorul militar, avocatul Localitaților Consilierul Navroțki: de la Ministerul Proprietaților de Stat Consilierul Strucov; de la Ministerul de Interne Consilierul Fon- Bradke; In realitate, pămîntul a fost repartizat peste 6-7 ani de la emiterea Decretului. (Sursa-,,Besarabia la momentul alipirii ei de Rusia, red. I. N. Halipa,1907)

Țaranii din sat, care aveau familii, le-au fost repartizate așa numitele ,,Nadeluri,, , care constituiau in jurul la 8 ha. pămint arabil, seliște și toloacă. Bucuria țăranilor din sat nu le-a fost mare. Ei trebuia sa-și lucreze pămintul propriu ,dar și al boierului de la care l-au primit, ca sa-l răscumpere. Iată lista cu numele de familie a țăranilor ale căror suflete aparțineau boierului Goilav: Bacal; Baxan; Babin; Braniste ; Bulancia ; Bîrcă; Botnari; Belous; Bucătari; Gîlcă; Gorin; Glavan; Gladii; Golovatic; Ghiorghița; Gumenii; Grubii; Evtenița; Nița; Pleșca; Pogurschii; Pădureț; Paraschivoi; Poperecinîi; Pavluțki; Rotari; Railean; Rușciuk; Kreț; Karp; Karas; Kașu; Kaduc; Kotruță; Krugleanca; Kuralari; Măciucă; Morari; Mureșan; Feredeu; Fodor; Fotea; Fusa; Frumosu; Frațescu; Ciobanu; Ciornîi; Ciornogalov; Juncu; Scurtu; Suvac; Străin; Tinică; Tabaran; Troia; Iurciuk; Voloșciuk; Vrăncian; Zubic; In comisia de recensămint au intrat: 1) Nicolai Kaduc(Niță); 2) Ilii Glavan;3) Ion Pogurschi; si4) V.Malenschi; (sursa-Condicele metricale a Parohiei Sarata Veche, jud. Balți-Iași din [{Arhiva Natională a Moldovei, or. Chișinău, str. G. Asachi 67; fondul 211 inv.1; fondul 134 inv.2}].

Țăranii nu aveau dreptul să părăsească sau să instrăineze pămîntul.Tocmai peste douăzeci de ani, in 1881, li s-a dat dreptul de instrăinare, dar numai la membrii obștei din s. Sărata Veche, care așa și se numea(obștea Sărata Veche). Acordul trebuiau sa-și deie cel puțin două treimi din numărul de membri ai obștei din sat. La acea vreme, obștea constituia circa 120 de gospodării. Deoarece Sărata nu era sat de răzeși, țăranii erau impuși să plătească impozit la statul rus, cîte zece ruble de suflet, pe an. Numarați erau numai partea bărbătească, indiferent de vîrstă. La inceputul veacului douăzeci(1904) in sat erau 144 case cu 820 de suflete.La fiecare gospodărie reveneau căte 6-8 copii.

Țăranii posedau pamint de improprietărire:1015 de desetine pe care predominau vii si livezi. Boierul Goilav deținea in sat 624 de desetine, in Sărata Noua- 999 de desetine, in Sărata-de-mijloc (Hîtrești- 1579 de desetine. sursa(

  1. Zamfir Ralli-Arbure. Dicționarul geografic al Basarabiei. Reeditare după ediția: București 1904. Editura Museum Chișinău, Fundația Culturală Română. 2001

În toamna anului 1927, obștea "Sărata Veche" compusă din 50 de locuitori au cumpărat de la boierii Maria și Leonid Stamerov o sută de hectare de pămînt arabil, care era situat (după deal la dos) și au platit boierilor- 1700000 de lei românești și 200 de mii lei taxe. Conform declarațiunii parților, pămintul avea următoarele hotare: La Nord - nadelul satului Sărata Veche, la Sud, cu iazul Gărla și hotarul Almazov, la Vest- proprietatea domnului Șt. Goilav și la Est, cu pămîntul exproprietărit de la Leomid Stamerov. Terenul menționat a fost parcelat in modul următor:Alexsandru Cuparencu-5 ha.; Mihail Baxanu-3 ha; Simion Morariu-2 ha; Gheorghe Rărăncianu-2 ha; Constantin Rărancianu-2 ha; Anton Rărancianu-2 ha; Grigore Caras-1 ha; Ion Frumosu-2 ha; Grigore Palade-2 ha; Ion Eftenița-5 ha; Gheorghe Caduc-2 ha; Dumitru Caras-2 ha;Mitrofan Palade-2 ha; Eftenie Caras-1 ha; Eftenie Braniște-1 ha; Gheorghe Cutoreanu-2 ha; Filip Caras-1 ha; Toader Glavan-1 ha; Andrei Sandu-2 ha; Grigore Maciura-2 ha; Eftenie Răileanu-1 ha; Simion și Ștefan Braniște cite 2 ha; Ilie Glavan-1 ha; Vasile Tabaranu-1 ha; Vasile Baxan-10 ha; Gheorghe Golovatâi-2 ha; Efrosinia Rărancianu-2 ha; Andrei Rărancianu-2 ha; Efimie V. Fusu-2 ha; Pentelei Bacalu-2 ha; Maria V. Palade-1 ha; Grigore Rărancianu-3 ha; Simion Gr. Rărăncianu-1 ha; Vasilie Zubic-2 ha; Nichifor Zubic-1 ha; Gheorghe Zubic-1 ha; Chirică Răileanu-1 ha; Agafon Poperecinâi-3 ha; Ion Palade-2 ha; Andronic Palade-2 ha; Vasilie Braniște-2 ha; Zaharia Măciucă-1 ha; Mihail Palade-1 ha; Gheorghe Poperecinâi-2 ha; Andronic Răileanu-2 ha; Petrea Palade-2 ha; Ion Gh. Palade-1 ha; Spiridon Morariu-2 ha. și Fevronia Glavan dreptul la 1 ha.. sursa [ Act constitutiv autentificat la 18 Maiu 1927 de către judecătoria ocolului rural Folesti, jud. Balti și publicat in Monitorul Oficial nr. 139 din 26 iunie 1927]

Inainte de ocupația sovietică, edeficiile boierești și curțile boierului Goilav, din Sărata, au fost cumpărate de către Pasecinic Nicolae, ca, mai apoi, să fie lăsate benevol Statului Sovietic pentru școli.

In anul 1940, la 28 Iunie, Basarabia a fost ocupată de trupele sovietice. Odată cu întoarcerea autorităților rusești, de data aceasta comuniste- sovietice, comuna a devenit un Soviet sătesc. Numai peste un an, în 1941, la 13 iunie și în Sărata Veche au fost gasiți niște "Dușmani ai Poporului," care, peste noapte, au fost arestați și duși în Siberia, în regiunea Tomsk. 1. Primul pe listă a fost Filip Baxan, născut in 1899, cu soția Natalia, fiica Larisa și feciorii Pavel si Vasilii; 2. Ștefan Baxan, n. 1895, cu soția Vera, feciorii Grigorii și Nicolai, cu fiicele Efrosinia , Eugenia, Parascovia si Tatiana; 3. Alexandru Cuparenco cu soția Olga, fiul Fiodor, fiicele Eleonora, Ludmila și Valentina; 4. Ion Gîlcă, n. în 1895 și decedat în 1941, în lagărul "IVDELLAG" din Ural, cu soția Efimia , feciorii Arcadie și Spiridon și fiicele Emilia și Liuba;

După război, îin Sărata Veche, au fost puși în cătușe; 1. Mihail Cernei, născut în 1919; 2. Nichifor Cernogal, născut în 1896; 3. Ghiorghi Frățescu, născut în 1909; 4. Simion Frățescu, născut în 1902; 5. Nichifor Paladi, născut în 1898; 6. Foma Scurtu, născut în 1892; 7. Iacob Scurtu, născut în 1925;

În anul 1949 în Sărata Veche au fost deportați în Kazahstanul de Nord, st. Kurgan, familiile: 1. Fedora Ghiorghievna Caras, născută în 1904, cu fiul Ghiorghi Ghiorghievici n. 1939, fiicele Maria n. 1936 și Valentina, n. 1943; 2. Mariniuk Feodora Fiodorovna n. 1890; 3. Hristina Dimitrievna Cernogal, născută în 1899, cu fiica Parascovia Nichiforovna n. 1934; 4. Dimitrii Fiodorovici Comarciuc, născut în 1903; cu soția Nadejda Ghiorghievna,n. 1908, feciorii: Nicolai, n. 1928, Vasilii,n. 1941, fiicele: Maria,n. 1935, Hristina, n. 1937, Evghenia n. 1939, Ecaterina n. 1948; 5. Liubovi Ivanovna Comarciuc, născută în 1915, cu fuil Ghiorghi Vasilievici n. 1938; 6. Anisia Ghiorghievna Fodor, născută in 1902, cu feciorii Ivan Ivanovici, n. 1943, Liomid Ivanovici n. 1940 și fiica Varvara, n. 1937 (care a fost îngropată de vie de un plug, pe care lucra noaptea la arat în stepa Kazahstanul de Nord) 7. Fevronia Ghiorghievna Frățescu, născută în 1914, cu fiicele Nina Ghiorghievna, n. 1935,, și Emilia, n. 1938;8. Anastasia Ivanovna Paladi,născută în 1889; 10. Iliea Ivanovici Pleșca, născut în 1904, cu soția Alexandra Antonovna, n. 1904, fiicele Hristina,n. 1931, Nina, n. 1933 și Valentina, n. 1935; 11. Zinovia Ghiorghievna Scurtu, născută în 1891, cu fiul Terinte și fiica Elena Fomovna, n. 1932 ; 12. Tolmaci Elena Ivanovna, n. 1922; Dupa ce au fost ridicați, în sat s-a format Kolhoz, în locul obștei (Sărata Veche). Pămînturile, animalele și vitele mari cornute au fost cu forța luate în Kolhoz. sursa-[Localitațile Republicii Moldova (fundația Draghiștea)redactor Iurii Colesnic, or. Chișinau, editia 2014 vol. 12]

Biserica din Sărata Veche[modificare | modificare sursă]

Ca majoritatea bisericilor din satele Moldovei, care au fost construite la sfîrșitu veacului XVIII- inceputul v. XIX, biserica din Sărata Veche a fost întemeiată în anul 1800, cu hramul Sfîntului Nicolai - făcător de minuni. Construită din nuiele, biserica era destul de șubredă. În schimb avea tot strictul necesar pentru petrecerea slujbelor și obiceiurulor creștinești. Preot la biserică era părintele Gheorghi, care se născuse prin anul 1704, iar în anul 1819, în luna noiembrie, a decedat la vîrsta de 115 ani și a fost îngropat în sat de către părintele Fiodor și părintele Ioann. (sursa- 1. [{Cartagrafii, fondul 134, p. 315-370, Arhiva Națională]},2.{[Бессарабия в момент присоединения её к России под ред. И. Н. Халипы, 1907 г.}]) Peste o stuă de ani (1899), a fost construită actuala biserică, din piatră, de către obștea țăranilor din sat și boierul Ghiorghi Goilav. Paroh la biserică era părintele Ioan Luscalov, diacon- Dimitrii Zavata, din Scumpia, ponomar- Ghiorghi Galiț. După războiul din 1941-45, biserica a fost închisă, doar la unele evenimente se mai băteau clopotele. Cîțiva ani in biserică a funcționat biblioteca satului dar, după construcția Casei de Cultură din sat, biserica a rămas pustie. La sfîrșitul anilor optzeci, cu ajutorul oamenilor din sat și a Kolhozului ,,Patria", biserica a fost total renovată și funcționează. Hramul bisericii se petrece la 22 mai,cînd au fost mutate Sf. moaște a lui Sf. Nicolai. sursa- ,,{[Cartea bisericii,,de la biserica Sf. Nicolai din Sărata Veche}].

Mai mult de douăzeci de ani paroh la biserică este părintele Mihail Curecheru.

Școala din Sărata Veche[modificare | modificare sursă]

Școala din sat a fost intemeeată in anul 1902 și aparținea Zemstvei Guberniei Basarabia. Acest tip de școli in Rusia țaristă au fost deschise la sfîrșitul anilor 1870, cu o clasă mixtă (fete și băieți), cu termenul de studii de trei ani, cu un singur învățător și vîrsta copiilor de 8- 12 ani. Așa tip era in sat, dar erau și cu două clase, cu doi învățători, unde copiii învățau patru ani. In anul 1906 in sat erau 1153 locuitori cu 115 copii de vîrsta școlară, dar școala frecventau in jurul la 27 de elevi. Copiii învățau intr-o clasă special amenajată, cu un singur învățător. Școala era susținută de stat dar și de obștea ,,Sărata Veche,,ei îi aparțineau 33 desetine de pămînt cu care se întreținea și în ea copii învățau scrisul caligrafic, aritmetica, legile creștinești, lmba veche slavonă, din biserică(scrisul cititul) și cîntările bisericești. În școală se învăța in limba rusă (așa era dispoziția de sus), dar condicele metricale erau tipărite in limba romănă cu grafia slavonă. Printre primii învățători în sat a fost Lefter Afanasii Vasilievici dar, pe parcursul anilor satu a mai avut și alți profesori emeriți. În anul 1940 învățători în sat era familia Pasecinik Nicolae și Ecaterina, care cedase curțile boierești, recent cumpărate de la boieri, pentru școală în care mulți ani în șir au invățat copiii din sat. După război familia Pasecinik s-a strămutat la Soroca, unde feciorii lor Eugen și Boris le-au urmat calea. Timp de 40 de ani Boris a studiat chimia, pentru ce a fost onorat cu titlul de „Erou al muncii Socialist”e. În anul 1972 în sat a fost construită actuala școală ,,Liceul teoretic- Grigore Vieru.[1][2].

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ A. N. Egunov , Cislo uciahșih i uciahșisea v ucebnîh zavedeniah Besarabii
  2. ^ Localitățile Moldovei, fundația Draghiștea, redactor Colesnik, volumul 12, litera S)

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Sărata Veche