Rubroboletus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Sari la navigare Sari la căutare

Rubroboletus
2010-08-23 Boletus sinicus 100594.jpg
Rubroboletus sinicus
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungus
Încrengătură: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Boletales
Familie: Boletaceae
Gen: Rubroboletus
K.Zhao & Z.L.Yang (2014)
Specia tip
Rubroboletus sinicus
(W.F.Chiu) K.Zhao & Z.L.Yang (2014)
Diversitate
actual 15 specii

Rubroboletus (Kuan Zhao și Zhu-Liang Yang, 2014) este un gen de ciuperci al încrengăturii Basidiomycota și ordinului Boletales din familia Boletaceae,[1][2] cunoscut și el în popor sub denumirea hribi sau mânătărci.[3] Cuprinde actual 15 specii global (multe din ele trăind și în Europa) preponderent otrăvitoare care coabitează, fiind simbionți micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Cel mai cunoscut reprezentant este Rubroboletus satanas (hribul dracului), iar specia Rubroboletus sinicus este recunoscută ca specie tip.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Numele generic Rubroboletus a fost determinat de micologii chinezi Kuan Zhao și Zhu-Liang Yang, de verificat în volumul 188 al jurnalul științific Phytotaxa din 2014, mai departe ei au hotărât tot acolo ciuperca Rubroboletus sinicus drept tip de specie.[4] fiind, de asemenea, numele curent variabil (2020).

Numele generic este derivat din cuvintele latine (latină ruber=înroșit, roșu, vopsit roșu)[5] și (latină boletus=ciupercă comestibilă)[6] (care decurge la rândul său de la cuvântul din limba greacă antică bolitos (greacă βωλίτης), ce înseamnă „ciuperci de pe pământ”,[7]) datorită aspectului pe exterior precum al sporilor.

Morfologie[modificare | modificare sursă]

R. eastwoodiae, spori

Bazând pre lucrarea lui Kuan Zhao, Gang Wu și Zhu-Liang Yang, următoarele caracteristici au fost constatate:[4]

  • Macroscopic, Rubroboletus diferă de genurile rămase în Boletaceae prin combinația unei suprafețe a cuticulei roșiatice (dar uneori aproape albicioase, de exemplu la Rubroboletus satanas) cu o suprafață portocaliu-roșie până la roșu sângerie a himenoforului, tuburi galbene până verzui-măslinii, pe fundalul galben al piciorului reticule sau pete roz până la roșu sau purpuriu, carne gălbuie precum schimbarea culorii ei în albăstrui când este lezată.
  • Microscopic are spori de la slab elipsoidali până la fusiformi, netezi, cu pereți destul de groși, neamiloizi (nu se decolorează cu reactivi de iod), cu o pulbere roșiatică până brun-măslinie. La pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei), capetele hifelor exterioare trichoderme (perpendiculare pe suprafața pălăriei) sunt întrețesute, uneori gelatinoase. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) și Pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) au pereți subțiri, având forma de sticlă. Fibule pe septe lipsesc. Analizele filogenetice bazează pe cinci markeri genetici (ITS, nrLSU, tef1-alfa, rpb1 și rpb2).

Specii ale genului[modificare | modificare sursă]

Următoarele specii au fost alăturate genului (din Europa=E):[8][9][10][11]

Speciile ale genului în imagini (selecție)[modificare | modificare sursă]

Valorificare[modificare | modificare sursă]

Cu siguranță toxice sunt Rubroboletus satanas[13] precum speciile americane Rubroboletus pulcherrimus[14] și Rubroboletus eastwoodiae.[15] Despre următoarele specii ale genului se spune, ori, că sunt doar crud otrăvitoare, ori că sunt și fierte dăunătoare:

  • Rubroboletus legaliae sin. Boletus satanoides[16]
  • Rubroboletus rhodoxanthus[17]
  • Rubroboletus rubrosanguineus[18]

Imprecizia în calificare este cauzată probabil de marea asemănare între aceste specii. Comestibil pare să fie Rubroboletus dupainii.[19]

Mai trebuie menționat, că tipul de specie Rubroboletus sinicus, văzut toxic pe scară largă, se vinde la piață în Yunnan.[4]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 504, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1, 2
  4. ^ a b c K. Zhao & Z. L. Yang: „A new genus, Rubroboletus, to accommodate Boletus sinicus and its allies”, în: „Phytotaxa”, vol. 188, nr. 2, 2014, p. 67
  5. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 1054, ISBN 3-468-07202-3
  6. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 146, ISBN 3-468-07202-3
  7. ^ D. P. Simpson: „Cassell's Latin Dictionary Editura Cassell Ltd., Londra 1979 ISBN 978-0-304-52257-6
  8. ^ A. Vizzini: „Nomenclatural novelties”, în jurnalul „Index Fungorum”, nr.233, 24 martie 2015 [1]
  9. ^ M. Della Maggiora: „Nomenclatural novelties”, în jurnalul „Index Fungorum”, nr.246, 10 iunie 2015 [2]
  10. ^ J. L. Frank: „Nomenclatural novelties”, în jurnalul „Index Fungorum”, nr.248, 11 iunie 2015 [3]
  11. ^ NCBI
  12. ^ Rubroboletus_demonensis
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 508-509, ISBN 3-405-12116-7
  14. ^ H. D. Thiers & R.E. Halling: „California Boletes V. Two New Species of Boletus”, în: „ Mycologia”, vol. 68, nr. 5, p. 977
  15. ^ Pier Andrea Saccardo & Alessandro Trotter: „Sylloge fungorum omnium husque cognitorum”, vol. 21, Editura R. Friedländer und Sohn, Berlin), Padova 1912, p. 237
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 506-507, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 428-429, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 430-433, ISBN 3-405-12124-8
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 488-489, ISBN 3-405-12116-7

Legături externe[modificare | modificare sursă]