Rozita Sokou
| Rozita Sokou | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută |  Atena, Regatul Greciei |
| Decedată | (98 de ani)[1][2] Athena(d)[3] |
| Cauza decesului | cauze naturale (COVID-19[4]) |
| Părinți | Georgios Sokos[*] |
| Cetățenie |  Grecia |
| Ocupație | critic de film[*] |
| Limbi vorbite | limba engleză limba italiană limba greacă |
| Activitate | |
| Alma mater | Arsakeia - Tositseia Scholeia[*] Școala de Arte Frumoase din Atena[*][5] Lady Margaret Hall[*] |
| Organizație | Dramatiki Scholi Peiraϊkoù Syndesmou[*] Kathimerini[*] |
| Rude | Ekali Sokou[*] |
| Premii | Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor[*] |
Modifică date / text  | |
Rosita Sokou (în greacă Ροζίτα Σώκου; n. , Atena, Regatul Greciei – d. , Athena(d)) a fost o jurnalistă[6], autoare, dramaturgă și traducătoare de origine greacă. A fost una dintre primele jurnaliste din Grecia și și-a început cariera ca critic de film în 1946. S-a mutat în Roma după ce s-a măritat cu un jurnalist și autor italian, Manlio Maradei. Având dificultăți cu viața și cariera în Italia, s-a întors în Grecia împreună cu fiica ei pentru a-și relua munca.[7] Din 1977-1983 a devenit o celebritate ca parte a show-ului „Na I Efkeria”. În 1992-1993 a devenit gazda propriului show televizat numit „Vizitatori noaptea” pe canalul New Channel. A lucrat ca traducătoare pentru numeroși autori. A fost de asemenea implicată în teatru și a scris piese și adaptări. De asemenea, a scris cărți. A câștigat premii din partea Guvernului Franței și a Greciei pentru jurnalism.
Începutul vieții și studiile[modificare | modificare sursă]
Tatăl ei, Georgios Sokos, a fost un jurnalist, editor și dramaturg din Aitoliko care a murit la vârsta de 44 de ani, cu puțin înainte să înceapă războiul. Mama ei Titika Michailidou este originară din İzmir. Rosita-Maria-Zoe (numele ei complet) s-a născut în Plaka, Atena, pe 9 septembrie 1923 și a copilărit în Psychiko. Bunicul ei, Fotis Michailidis, a fost un fan de teatru și cinema și a făcut-o să vadă toate filmele și piesele de teatru disponibile săptămânal și Rosita a început să scrie recenzii când era la liceu.[8][9] A urmat cursurile Școlii de Stat de Arte Frumoase pe care abandonat-o pentru a studia cu pictorul Yannis Tsarouchis, care a descurajat-o mai târziu să devină pictoriță.
Cariera didactică[modificare | modificare sursă]
În ultimii ani a predat istoria teatrului la școala de teatru „Melissa” înființată de Elda Panopoulou și la Școala de Teatru Piraeus Union. Nu a predat atât o istorie formală, cea din cărți, cât experiențele ei din culisele teatrului grecesc și artiștii acestuia, alături de care a trăit.[10]
Premii[modificare | modificare sursă]
A primit medalia „Chevalier de l' Ordre des Arts et des Lettres” din partea Guvernului Franței (1986) și a fost premiată de Fundația Botsis pentru contribuția ei la jurnalismul din Grecia.
Note[modificare | modificare sursă]
- ^ a b https://www.kathimerini.gr/society/561629623/pethane-i-rozita-sokoy-nosileyotan-me-koronoio/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ a b https://www.protothema.gr/greece/article/1191496/pethane-i-rozita-sokou-nosileuotan-me-koronoio/ Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ https://www.lifo.gr/now/greece/pethane-i-rozita-sokoy-nosileyotan-sto-nosokomeio-me-koronoio Lipsește sau este vid:
|title=(ajutor) - ^ Esteemed journalist Rosita Sokou, 98, passes away (în engleză)
- ^ BiblioNet, accesat în
- ^ „Ροζίτα Σώκου: "Σιχαίνομαι τις πικραμένες μετριότητες"”.
- ^ „Τα δύο πρόσωπα της Ροζίτας Σώκου”. .
- ^ „MISKO: 86 χρόνια παρουσίας στο ελληνικό τραπέζι”. .
- ^ „Η Ροζίτα Σώκου και τα πρόσωπα που τη σημάδεψαν!”. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Τι κάνει σήμερα η Ροζίτα Σώκου”. .
