Roy Patrick Kerr

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Roy Patrick Kerr
Roy Kerr with his wife.jpg
Roy Patrick Kerr
Date personale
Născut (85 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Kurow[*], Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of New Zealand.svg Noua Zeelandă Modificați la Wikidata
Ocupațiematematician
fizician
jucător de bridge[*]
profesor universitar[*] Modificați la Wikidata
Activitate
InstituțieICRANet[*]
Universitatea din Canterbury[*]  Modificați la Wikidata
Alma MaterUniversitatea din Syracuse
Universitatea din Canterbury[*]
Trinity College  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra  Modificați la Wikidata
PremiiMedalia Hughes[*] ()
Hector Medal[*] ()
Rutherford Medal[*] ()
Marcel Grossmann Award[*] ()
Albert Einstein Medal[*] ()
Fellow of the Royal Society of New Zealand[*]
Crafoord Prize in Astronomy[*] ()
Membru al Societății Regale[*] (Modificați la Wikidata
SmKIF 5234.JPG

Roy Patrick Kerr (n. ,[1] Kurow[*], Noua Zeelandă) este un om de știință de origine neozelandeză, care este renumit pentru descoperirea soluției ecuațiilor Einstein ale relativității generalizate, care descrie găurile negre în rotație [2] .

Biografie[modificare | modificare sursă]

Roy Kerr s-a născut în familia unui fermier neozeelandez și a crescut incepând de la vârsta de 3 ani fără mamă [3]. În anii celui de al doilea război mondial, tatăl său a participat în lupte, iar micul Roy a crescut la fermă. După întoarcerea tatălui din război, aceștia s-au mutat cu traiul la Christchurch, unde Roy a absolvit Colegiul Sfântul Andrei, datorită faptului, că tatăl lui, Patrick, a servit în armată sub comanda directorului Colegiului. Soția lui Kerr se numește Margaret[4]. Ei au locuit lângă aeroportlui Internațional Christchurch, dar în anul 2013 s-au mutat la Tauranga, plasat pe Insula de Nord (Noua Zeelandă) . Roy Patrick Kerr este deasmenea cunoscut ca un foarte bun jucător de bridge, care a reprezentat echipa Noii Zelande la competiții internaționale la mijlocul anilor 70. Este deasemenea conoscut ca unul dintre coautorii unui sistem de licitare, numit Symmetric Relay System.

Cariera științifică[modificare | modificare sursă]

Kerr a absolvit Colegiul Universitar Canterbury al Universității din Noua Zelandă, transformată ulterior în Universitatea Canterbury. A absolvit abea în anul 1955, după ce a plecat la Cambridge, pentru a-și lua doctoratul. ceea ce s-a și întâmplat în anul 1959 cu un subiect ce tratează ecuațiile de mișcare în relativitatea generalizată. După susținere a fost postdoctoral la Universitatea Syracuse din SUA sub conducerea profesorului Peter Bergmann, iar după aceasta a mai servit încă și în forțele aeriene ale SUA într-o bază militară. În anul 1962 a fost angajat la Universitatea Texas din Austin unde a și descoperit renumita soluție a ecuațiilor Einștein,pentru vid și rotație nenulă, generalizând renumita soluție a soluției Schwarzschild, descoperită cu mulți ani înainte (1916)[5][6][7]. Actualmente găurile negre Kerr se consideră descoperite atât în observații astronomice cu ajutorul telescoapelor spațiale, cât și în cazul detectării găurilor negre coalescente, ce au produs unde gravitaționale (Premiul Nobel, 2017). Mai mult ca atât, găurile negre Kerr reprezintă populația principală a acestor obiecte relativistice cosmice. În anul 1966 în colaborare cu Alphred Schild a introdus noțiunea de spații Kerr-Schild, care reprezintă o generalizare a soluției Kerr. În anii de lucru la Texas a condus 4 studenți la doctorat. În anul 1971 Kerr a revenit la Universitatea Canterbury din Noua Zelandă, unde a lucrat până la pensionare în anul 1993, inclusiv timp de 10 ani ca șef al catedrei de matematici. La pensionare avea titlui de Profesopr de matematici al Universității Canterbury. În anul 2008 Kerr a fost invitat la Centrul Internațional de astrofizică relativistă (ICRA), Pescara, Italia ca profesor Evgheni Lifșiț

Lucrări importante publicate[modificare | modificare sursă]

  • Kerr, R. P. (1963). "Gravitational field of a spinning mass as an example of algebraically special metrics". Phys. Rev. Lett. 11 (5): 237. [1]
  • Kerr, R. P.; & Schild, A. (1965). "Some algebraically degenerate solutions of Einstein's gravitational field equations". Proc. Symp. Appl. Math. 17: 119.[2]
  • Debney, G.C.; Kerr, R. P.; & Schild, A. (1969). "Solutions of the Einstein and Einstein-Maxwell Equations". J. Math. Phys. 10 (10): 1842.[3]

Distincții și premii[modificare | modificare sursă]

  • Medalia Hector (1982), pentru lucrările de fizică teoretică și descoperirea soluției exacte a ecuațiilor Einștein.
  • Medalia Hughes (1984), pentru contribuția desosebită în relativitate , în special pentru descrierea matematică a găurilor negre de rotație.
  • Medalia Rutherford (1993), pentru descoperirile excepționale din lumea extraterestră a găurilor negre.
  • Premiul Marcel Grossmann (2006), pentru contribuția fundamentală la dezvoltarea relativității generalizate einsteiniene.
  • Ordenul de Merit al Noii Zeelande (2011), pentru serviciul astrofizicii
  • Medalia Albert Einstein (2013), pentru descoperirea din anul 1963 a soluției ecuațiilor lui Einstein


Lucrări autobiografice și despre[modificare | modificare sursă]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b MacTutor History of Mathematics archive, accesat în  
  2. ^ Cracking the Einstein Code" de Fulvio Melia
  3. ^ J J O'Connor & E F Robertson (July 2009). "Roy Patrick Kerr". University of St Andrews, Scotland.
  4. ^ McCrone, John (2 March 2013). "Bright sparks and black holes". The Press. p. C2. Retrieved 2 March 2013.
  5. ^ Subramanian Chandrsekhar. Teoria matematică a găurilor negre, Сlarendon Press Oxford, Oxford University Press, New York,1983. cap. 6, Notițe bibliografice
  6. ^ Marteen Rees, Doar 6 numere, București, Ed. Humanitas
  7. ^ Kerr Black Hole//Ian Ridpath. A dictionary of Astronomy, 2004, Oxford University Press, p. 247