Rhodiola rosea

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau de punctuație.
Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor.
Rhodiola rosea
Clasificare științifică
SupradomeniuBiota
SupraregnEukaryota
RegnPlantae
SubregnViridiplantae
InfraregnStreptophyta
DiviziuneTracheophyta
SubdiviziuneSpermatophytes
OrdinSaxifragales
FamilieCrassulaceae
GenRhodiola
Nume binomial
Rhodiola rosea[1][2]
L., 1753
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Rhodiola rosea (cunoscuta ca rădăcină de aur, toiagul lui Aaron, radacina arctică, coroana regelui) este o planta perenă planta cu flori din familia Crassulaceae. Acesta crește în regiunile reci ale lumii, in special in zona Arctică, munții din Asia Centrală, împrăștiate în estul Americii de Nord de la Insula Baffin la munții din Carolina de Nord, și părțile muntoase din Europa, cum ar fi Alpi, Pirinei și Carpați, Scandinavia, Islanda, Marea Britanie și Irlanda. Creste pe stânci din mare și pe munți[3] la altitudini de până la 2280 de metri.[unde?][necesită citare] Mai multi lăstari cresc din aceeași rădăcină groasă. Lăstarii pot ajunge la 5 la 35 cm în înălțime. R. rosea este dioică – avand separat  plante de sex feminin și de sex masculin.

Descriere[modificare | modificare sursă]

Rhodiola rosea are de la 5 la 40 centimetre (2,0 la 15,7 in) înălțime și are mai multe tulpini cărnoase. Florile au 4 sepale și 4 petale, galben la galben verzui la culoare, uneori cu vârf roșu, de aproximativ 1 la 3,5 millimetrui (0,039 la 0,138 in) lungime, și înfloresc în timpul verii.

Rhodiola rosea în floare primăvara în Marea Britanie
Un lastar de Rhodiola rosea în creștere într-o zi însorită.
Rhodiola rosea germinare și dezvoltare în timpul primăverii, după hibernarea de iarnă.

Taxonomie[modificare | modificare sursă]

Prima descriere a plantei R. rosea a fost făcută de Dioscorides în De Materia Medica.

Multe plante tratate anterior ca R. rosea in Indexul online de plante "Flora din Nord-America" sunt acum tratate diferit, ca ex. Rhodiola integrifolia și Rhodiola rhodantha .[4]

Utilizare[modificare | modificare sursă]

Ca aliment:[modificare | modificare sursă]

Partea aeriană este consumată ca aliment în unele părți ale lumii, uneori, adăugată la salate.[5]

Medicament pe bază de plante[modificare | modificare sursă]

Planta rhodiola rosea

În Rusia și Scandinavia, R. rosea a fost folosit de secole pentru a face față la frigul siberian și la viața stresantă.[6][7] Planta a fost folosită în medicina tradițională Chineză, unde este numită hóng jǐng tiān (红景天). Medicamentul pe bază de rhodiola rosea poate fi utilizat pentru a preveni răul de altitudine. [necesită citare]

Efecte asupra sănătății[modificare | modificare sursă]

Ofilirea florii de rhodiola rosea

Cercetările privind eficacitatea R. rosea sunt contradictorii. În timp ce unele dovezi sugerează că planta poate fi utilă pentru îmbunătățirea performanțelor fizice și reducerea oboselii mentale, deficiențele metodologice limitează precizia evaluării eficacității. [8]

R. rosea nu este aprobată de US Food and Drug Administration (FDA) pentru a vindeca, trata sau preveni o boală. În fapt, FDA a îndepărtat cu forța unele produse ce conțin R. rosea de pe piață ca urmare a unor discursuri ce susțineau că tratează cancerul, anxietatea, gripa, răceala, infecții bacteriene, și migrene.[9]


Constituenți chimici[modificare | modificare sursă]

Oamenii de știință au identificat aproximativ 140 de compuși chimici în R. rosea.[10] Rhodiola conține fenoli, rosavin, pe bază de colofoniu, rosarin, acizi organici, terpenoide, phenolcarbonic acizi și derivați ai acestora, flavonoide, antrachinone, și alcaloizi.

Compoziția chimică a uleiului esențial de R. rosea diferă de la o țară la alta. De exemplu, rosavin, rosarin și pe bază de colofoniu la cea mai mare concentrație în funcție de mai multe teste pot fi găsite doar în R. rosea de origine rusă; componenta principală a uleiului esențial de Rhodiola ce crește în Bulgaria sunt geraniol și myrtenol; în China, principalele componente sunt geraniol și 1-octanolc iar în India componenta principală este phenylethilic alcool. Alcool cinamic a fost descoperit numai în eșantionul din Bulgaria.[11]

Deși rosavin, rosarin, pe bază de colofoniu și salidroside (și, uneori, p-tyrosol, rhodioniside, rhodiolin și rosiridin) sunt printre ingredientele active suspectate că ar exista in R. rosea, acești compuși sunt in cea mai mare parte polifenoli. Nu există nici o dovadă că aceste substanțe chimice au efect fiziologic la oameni care ar putea preveni sau reduce riscul de boli.[12]

Deși aceste fitochimicale sunt, de obicei, menționate ca specifice Rhodiolei rosea, există multe alte plante ce contin antioxidanti, inclusiv proantocianidine, quercetin, acid galic, acid clorogenic și kaempferol.[13][14]

radacina uscata de rhodiola rosea

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Species Plantarum, p. 1035 
  2. ^ Illustrated Handbook of Succulent Plants[*][[Illustrated Handbook of Succulent Plants |​]], p. 223–224  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  3. ^ Stace, C.A. (). New flora of the British isles (ed. Third). Cambridge, U.K.: Cambridge University Press. ISBN 9780521707725. 
  4. ^ Moran, Reid V, in Flora of North America. volume 8. pages 164-167
  5. ^ Saratikov A.S. (). Golden Root (Rhodiola Rosea) (ed. 2nd). Publishing House of Tomsk University. p. 158. 
  6. ^ Azizov, AP; Seĭfulla, RD (). „[The effect of elton, leveton, fitoton and adapton on the work capacity of experimental animals]”. Eksperimental'naia i klinicheskaia farmakologiia. 61 (3): 61–3. PMID 9690082. 
  7. ^ Darbinyan, V; Kteyan, A; Panossian, A; Gabrielian, E; Wikman, G; Wagner, H (). „Rhodiola rosea in stress induced fatigue--a double blind cross-over study of a standardized extract SHR-5 with a repeated low-dose regimen on the mental performance of healthy physicians during night duty”. Phytomedicine : international journal of phytotherapy and phytopharmacology. 7 (5): 365–71. doi:10.1016/S0944-7113(00)80055-0. PMID 11081987. 
  8. ^ Ishaque S, Shamseer L, Bukutu C, Vohra S (). „Rhodiola rosea for physical and mental fatigue: a systematic review”. BMC Complement Altern Med (Systematic review). 12: 70. doi:10.1186/1472-6882-12-70. PMC 3541197 Accesibil gratuit. PMID 22643043. 
  9. ^ See for example, Letter, dated 21 aprilie 2005, Food and Drug Administration
  10. ^ Panossian A, Wikman G (). „Rosenroot (Roseroot): Traditional Use, Chemical Composition, Pharmacology, and Clinical Efficacy”. Phytomedicine. 17 (5-6): 481–493. doi:10.1016/j.phymed.2010.02.002. 
  11. ^ Evstavieva L.; Todorova M.; Antonova D.; Staneva J. (). „Chemical composition of the essential oils of Rhodiola rosea L. of three different origins”. Pharmacogn Mag. 6 (24): 256–258. 
  12. ^ Boudet AM (). „Evolution and current status of research in phenolic compounds”. Phytochemistry. 68 (22–24): 2722–35. doi:10.1016/j.phytochem.2007.06.012. PMID 17643453. 
  13. ^ Yousef GG, Grace MH, Cheng DM, Belolipov IV, Raskin I, Lila MA (). „Comparative phytochemical characterization of three Rhodiola species”. Phytochemistry. 67 (21): 2380–91. doi:10.1016/j.phytochem.2006.07.026. PMID 16956631. 
  14. ^ Liu Q, Liu ZL, Tian X (). „[Phenolic components from Rhodiola dumulosa]”. Zhongguo Zhong Yao Za Zhi (în Chinese). 33 (4): 411–3. PMID 18533499. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Rhodiola_rosea&oldid=13959002