Rhinocryptidae

Rhinocryptidae
	Pteroptochos megapodius
Clasificare științifică
Regn:	Animalia
Încrengătură:	Chordata
Clasă:	Aves
Ordin:	Passeriformes
Familie:	Rhinocryptidae; Wetmore, 1930
Genuri
	Acropternis; Eleoscytalopus; Eugralla; Liosceles; Merulaxis; Myornis; Psilorhamphus; Pteroptochos; Rhinocrypta; Scelorchilus; Scytalopus; Teledromas;
	Modifică text

Rhinocryptidae este o familie de păsări paseriforme mici, întâlnite în principal în America de Sud și cu cea mai mare diversitate în regiunile andine. Trei specii se găsesc în sudul Americii Centrale.

Taxonomie

Tuplilatoarele, au fost plasate în mod tradițional într-o familie distinctă, Rhinocryptidae; cercetări mai recente^[1]^[2]^[3] indică faptul că, conform analizei datelor secvențelor mitocondriale și ADNn, tupilatoarele ar putea fi mai bine încadrate în Formicariidae ca tribul Rhinocryptini, deoarece sunt mai apropiate de furnicari.

Un nume alternativ de familie, Pteroptochidae, a fost folosit în mod tradițional.^[4]

Arborele filogenetic prezentat mai jos se bazează pe un studiu genetic la scară largă al suboscinelor realizat de Michael Harvey și colaboratorii săi, publicat în 2020.^[5] Numerele speciilor provin din lista menținută de Uniunea Internațională a Ornitologilor (CIO).^[6]

Rhinocryptidae

	Pteroptochos – (3 specii)

	Scelorchilus – (2 specii)

	Liosceles

	Psilorhamphus

Acropternis

	Rhinocrypta

	Teledromas

	Eleoscytalopus – (2 specii)

	Merulaxis – (2 specii)

Myornis

	Eugralla

	Scytalopus – (49 specii)

Note

↑ Irestedt, M.; Fjeldså, J.; Johansson, U.S.; Ericson, P.G.P. (2002). „Systematic relationships and biogeography of the tracheophone suboscines (Aves: Passeriformes)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 23 (3): 499–512. doi:10.1016/S1055-7903(02)00034-9.
↑ Rice, Nathan H. (2005). „Phylogenetic relationships of antpitta genera (Passeriformes: Formicariidae)”. The Auk. 122 (2): 673–683. doi:10.1093/auk/122.2.673 .
↑ Rice, Nathan H. (2005). „Further evidence for paraphyly of the Formicariidae (Passeriformes)”. The Condor. 107 (4): 910–915. doi:10.1093/condor/107.4.910 .
↑ Krabbe & Schulenberg 2003, p. 748.
↑ Harvey, M.G.; et al. (2020). „The evolution of a tropical biodiversity hotspot”. Science. 370 (6522): 1343–1348. doi:10.1126/science.aaz6970. hdl:10138/329703 . A high resolution version of the phylogenetic tree in Figure 1 is available from the first author's website here.
↑ Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (ianuarie 2023). „Antthrushes, antpittas, gnateaters, tapaculos, crescentchests”. IOC World Bird List Version 13.1. International Ornithologists' Union. Accesat în 16 martie 2023.

Legături externe

Materiale media legate de Rhinocryptidae la Wikimedia Commons
Date legate de Rhinocryptidae la Wikispecies
Tapaculo videos on the Internet Bird Collection

[Irestedt-1] Irestedt, M.; Fjeldså, J.; Johansson, U.S.; Ericson, P.G.P. (2002). „Systematic relationships and biogeography of the tracheophone suboscines (Aves: Passeriformes)”. Molecular Phylogenetics and Evolution. 23 (3): 499–512. doi:10.1016/S1055-7903(02)00034-9.

[Rice2005a-2] Rice, Nathan H. (2005). „Phylogenetic relationships of antpitta genera (Passeriformes: Formicariidae)”. The Auk. 122 (2): 673–683. doi:10.1093/auk/122.2.673 .

[Rice2005b-3] Rice, Nathan H. (2005). „Further evidence for paraphyly of the Formicariidae (Passeriformes)”. The Condor. 107 (4): 910–915. doi:10.1093/condor/107.4.910 .

[FOOTNOTEKrabbeSchulenberg2003748-4] Krabbe & Schulenberg 2003, p. 748.

[harvey-5] Harvey, M.G.; et al. (2020). „The evolution of a tropical biodiversity hotspot”. Science. 370 (6522): 1343–1348. doi:10.1126/science.aaz6970. hdl:10138/329703 . A high resolution version of the phylogenetic tree in Figure 1 is available from the first author's website here.

[ioc-6] Gill, Frank; Donsker, David; Rasmussen, Pamela, ed. (ianuarie 2023). „Antthrushes, antpittas, gnateaters, tapaculos, crescentchests”. IOC World Bird List Version 13.1. International Ornithologists' Union. Accesat în 16 martie 2023.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]