Rezonanță (chimie)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Pentru alte sensuri, vedeți Rezonanță.
Cele două structuri de rezonanță ale dioxidului de azot

În chimie, rezonanța sau mezomeria[1][2] face referire la oscilarea structurii chimice a unei substanțe între formele ei izomere electronic. Rezonanța este o metodă de a descrie electronii delocalizați din anumite molecule sau ioni poliatomici, în care legăturile nu pot fi reprezentate prin structuri Lewis. O astfel de moleculă sau ion cu electroni delocalizați prezintă două sau mai multe structuri de rezonanță.[3]

Fiecare structură de rezonanță poate fi reprezentată cu ajutorului unei structuri Lewis, cu un număr natural de legături covalente realizate între fiecare pereche de atomi din cadrul structurii.[4] Toate structurile Lewis sunt folosite împreună pentru a descrie structura adevărată a moleculei, care este un intermediar aproximativ între structurile de rezonanță, fiind astfel denumit hibrid de rezonanță.[5] Structurile de rezonanță diferă doar prin poziția electronilor, și nu prin poziția nucleelor.

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „Mesomerism”.
  2. ^ Mezomerie” la DEX online Accesat la 20 august 2017
  3. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „Resonance”.
  4. ^ IUPAC, Compendium of Chemical Terminology, Ed. a 2-a („Gold Book”) (1997). Versiune online:  (2006-) „contributing structure”.
  5. ^ Pauling, Linus (). „The Concept of Resonance”. The Nature of the Chemical Bond – An Introduction to Modern Structural Chemistry (ed. 3rd). Cornell University Press. pp. 10–13.