Remus Rus

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Remus Rus
Remus Rus at his 70th birthday.jpg
Remus Rus la aniversarea vârstei de 70 de ani
Date personale
Născut (76 de ani) Modificați la Wikidata
Brașov, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric Modificați la Wikidata

Remus Rus (n. , Brașov, România) este un specialist în istoria religiilor, profesor universitar doctor la Facultatea de Teologie Ortodoxă din București.

Biografie[modificare | modificare sursă]

S-a născut la 28 noiembrie 1942, în Brașov (originar, însă, din Joia Mare, județul Arad).

A urmat studiile teologice la Seminarul teologic din Caransebeș (1955-1960), Institutul Teologic Universitar din Sibiu (1960 - 1964), apoi cursurile de doctorat (specialitatea istoria religiilor) la Institutul Teologic din București, cu specializare la Universitatea din Oxford (1965-1969), susținând examenul de doctorat la București, în 1978. Inspector de specialitate și documentarist în cadrul Serviciului de Relații Externe Bisericești al Patriarhiei Române (1969 - 1976), redactor de limba engleză al revistei "Romanian Orthodox Church News" (1971 - 1978) și redactor șef al aceleiași publicații (1988-1991).

În 1976 devine asistent la secția de Teologie sistematică de la Institutul Teologic din București, apoi lector suplinitor la conferința de Teologie fundamentală și istoria religiilor (1978 - 1985), conferențiar la aceeiași disciplină (1985-1991), profesor de Istoria și filosofia religiilor (1991), profesor asociat al Facultății de Filosofie a Universității din București, la catedra de Istoria Religiilor (din februarie 1990). A participat la diverse întruniri ecumencie din țară și străinătate. Este membru al delegațiilor Bisericii Ortodoxe Române care au vizitat Finlanda (1970), India (1982 și 1989) etc.

Este redactor coordonator al colecției „Orizonturi spirituale” de la Editura Enciclopedică.

Este profesor la Catedra Departamentului UNESCO din Bucuresti, predând cursul „Phénoménologie de la religion”.

Lucrări publicate[modificare | modificare sursă]

  • Elemente ale dogmei întrupării în învățătura Bisericii Ortodoxe Etiopiene, în „Ortodoxia”, an. XXIV, 1972, nr. 2, p. 213 -217;
  • Scrierile sacre ale marilor religii, în „Ortodoxia”, an XXV, 1973, nr. 1, p. 66-82;
  • Poziții creștine față de religiile necreștine, în "Ortodoxia", an XXV, 1973, nr. 2, p. 264-276;
  • Funcția preoției în marile religii, în "Ortodoxia", an XXV, 1973, nr. 4, p. 553 -567;
  • Noținea de „sacrificiu” în marile religii, în "Ortodoxia", an XXVI, 1974, p. 185 - 201 ;
  • Concepția despre om în marile religii, Teză de doctorat în Glasul Bisericii, an XXXVII, 1978, nr. 7-8, p. 715-915;
  • Considerații asupra concepțiilor biblică și mesopotamiană despre creație, în Glasul Bisericii, an XXXIX, 1980, nr. 6-8, p. 524-534;
  • Iisus Hristos în gândirea indiană, în Studii Teologice, an XXXIII, 1981, nr.5- 6, p. 436-445;
  • Sensul și semnificația termenului "religie" în marile tradiții religioase actuale, în Glasul Bisericii, an XLIV, 1985, nr. 10-12, p. 684-697;
  • Evanghelia după Toma sau un exemplu timpuriu de contextualizare a învățăturii creștine, în Glasul Bisericii, an XLVII, 1988, nr. 3, p. 87-119; câteva capitole în manualul de indrumări misionare, București, 1986;
  • Istoria religiilor. Manual pentru Seminariile teologice, București, 1991, 348 p. (în colaborare cu Pr. Conf. Alexandru Stan);
  • Istoria filosofiei islamice, București, 1994, 344 P;
  • Învățătura lui Iisus cel înviat către Toma Apostolul, București, 2002;
  • Dicționar enciclopedic de literatură creștină din primul mileniu, București, 2003.

Traduceri în engleză[modificare | modificare sursă]

  • The Romanian Orthodox Church and the Church of England ( în colaborare cu Pr. Conf. Al. Stan), Bucharest, 1976;
  • The Divine Liturgy of St. John Chrysostom, edited by the Romanian Orthodox Patriarchate, Bucharest, 1977 (ediție bilingvă);
  • Mihai Fătu, The Romanian Church in North –West Romania during the Horthy Occupation, Bucharest, 1985;
  • The Romanian Orthodox Church, București, 1987;
  • The Fiftieth Anniversary the Interconfesional Theological Conferences in Romania, București, 1988;
  • Faithfulness and Renewal, București, 1989; The Cathedral of the Diocese of Roman, 1990.

Traduceri din engleză[modificare | modificare sursă]

  • Nicolae Arseniev, Descoperirea vieții veșnice. lntroducere în credința creștină, București, 1991, 125 p. (în colaborare);
  • V. Lossky, Introducere în teologia ortodoxă, București, 1993;
  • Nicolae Arseniev, Mistica și Biserica Ortodoxă, București, 1994, 184 p.;
  • Lars Thunberg, Introducere în gândirea Sfântului Maxim Mărturisitorul, București, 2002.

Legături externe[modificare | modificare sursă]