Sari la conținut

Regiunea Autonomă Sârbă Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regiunea Autonomă Sârbă Slavonia de Est, Baranja și Syrmia de Vest
Srpska autonomna oblast Istočna Slavonija, Baranja i Zapadni Srijem
 – 
DrapelStemă
DrapelStemă
Imn național
Bože pravde
Localizare
Localizare
Localizare
CapitalăVukovar
Guvernare
Președintele Adunării Populare 
Ilija Končarević
Istorie
Epoca istoricăDezmembrarea Iugoslaviei
Separare de Croația
Includere în Republica Sârbă Krajina
Economie
Monedădinar Krajina
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Acest articol se referă la o entitatea politico-administrativă autoproclamată (1991–1992). Pentru entitatea administrată de ONU (1995–1998), vedeți Slavonia Orientală, Baranja și Syrmia de Vest.

Regiunea Autonomă Sârbă Slavonia de Est, Baranja și Syrmia de Vest (în sârbo-croată Srpska autonomna oblast Istočna Slavonija, Baranja i Zapadni Srem, Српска аутономна област Источна Славонија, Барања и Западни Срем) a fost o regiune (oblast) autonomă sârbă autoproclamată (SAO) în estul Croației, înființată în timpul Războaielor Iugoslave. Regiunea includea părți din regiunile geografice Slavonia, Baranja și Sirmia, de-a lungul porțiunii croate a Dunării, în zona Podunavlje.[1]

Entitatea a fost formată la 25 iunie 1991, în aceeași zi în care Republica Socialistă Croația a decis să se retragă din Iugoslavia, în urma referendumului croat pentru independență din 1991. În prima fază a Războiului de Independență al Croației, în 1992, regiunea s-a alăturat Republicii Sârbe Krajina (RSK) separatistă, ca o exclavă și singura parte a RSK care se învecina direct cu Serbia. Fiind o zonă etnic diversă, fără o majoritate predominantă, regiunea a cunoscut niveluri ridicate de violență interetnică și epurare etnică, cu expulzarea unei mari majorități a croaților etnici și a numeroși alți non-sârbi. În același timp, aceasta a fost o zonă cu un grad deosebit de ridicat de implicare a actorilor externi în inițierea și sprijinirea rebeliunii locale, comparativ cu alte părți ale Croației.[2]

După căderea porțiunii principale vestice a RSK, în 1995, în timpul Operațiunii Furtuna, acestă exclavă a rămas singura zonă din Croația aflată sub controlul rebelilor sârbi. Autoritățile locale din Slavonia Orientală, Baranja și Sirmia de Vest au fost convinse să semneze Acordul de la Erdut din 1995, care a permis reintegrarea pașnică, facilitată de Administrația de Tranziție a Națiunilor Unite pentru Slavonia Orientală, Baranja și Sirmia de Vest. După război, toate orașele și municipiile din regiune au fost desemnate drept Zone de Interes Special al Statului.[3]

În prezent, interesele etnicilor sârbi din regiune sunt reprezentate de Consiliul Comun al Municipalităților.[4]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ↑ Bartrop, Paul R. (), A Biographical Encyclopedia of Contemporary Genocide, doi:10.5040/9798400619083, accesat în
  2. ↑ Filipović, Vladimir (), „Stranačka politika u Vukovaru 1990-1991.”, Anali Hrvatskog politološkog društva, 16 (1), pp. 97–115, doi:10.20901/an.16.05, accesat în
  3. ↑ Grgurica, Nenad (), Carinska ispostava Ilok od reintegracije Podunavlja do ulaska Republike Hrvatske u Europsku uniju, Hrvatska akademija znanosti i umjetnosti, pp. 547–565, doi:10.21857/y6zolb41om, accesat în
  4. ↑ Filipović, Vladimir (), „Srpska pobuna u selima vukovarske općine 1990. - 1991.”, Scrinia Slavonica, 22 (1), pp. 291–319, doi:10.22586/ss.22.1.9, accesat în

Vezi și

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regiunea_Autonomă_Sârbă_Slavonia_Orientală,_Baranja_și_Syrmia_de_Vest&oldid=17118441