Regina Salomea Pilsztyn

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Regina Salomea Pilsztyn
Date personale
Născută1718[1][2] Modificați la Wikidata
Nowogródek Voivodeship⁠(d), Marele Ducat al Lituaniei Modificați la Wikidata
Decedată1763 (45 de ani) Modificați la Wikidata
Ocupațiemedic oftalmolog[*]​
memorialist[*]​
medic
călător[*]​
scriitoare Modificați la Wikidata
Limbi vorbitejęzyk ruski[*][[język ruski (historical Slavic language, ancestor of Belarusian, Rusyn, and Ukrainian; official, literary and spoken language of the Grand Duchy of Lithuania, Moldavian principality and East Slavic voivodeships of the Polish-Lithuanian Commonwealth)|​]]
limba poloneză
limba latină
limba turcă
limba rusă
limba germană Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Salomea Halpir (cunoscută și sub numele de Regina Salomea Pilsztyn;[3] n. 1718, Nowogródek Voivodeship⁠(d), Marele Ducat al Lituaniei – d. 1763)[4] a fost medic și oculist. Este recunoscută ca fiind prima femeie medic din Marele Ducat al Lituaniei.[5] Se știe despre viața ei din memoriile scrise în 1760, un exemplu unic de însemnări de călătorie[6] și de literatură feminină.[5] Halpir și-a exprimat hotărât caracteristici și ambiții diferite de ceea ce dictau normele sociale din secolul al XVIII-lea.[5]

Viața și cariera medicală[modificare | modificare sursă]

Halpir s-a născut lângă Navahrudak⁠(d), Marele Ducat al Lituaniei, în familia lui Joachim Rusiecki aparținând micii nobilimi⁠(d). La vârsta de 14 ani a fost căsătorită cu un oculist luteran german, dr. Jacob Halpir.[7] Cuplul s-a mutat la Constantinopol, Imperiul Otoman, unde Dr. Halpir a practicat medicina[8] în timp ce se confrunta cu o competiție acerbă a medicilor evrei și musulmani.[9] În ciuda, sau poate din cauza faptului că era o femeie creștină într-o țară islamică,[10] Halpir a fost instruită de soțul ei și l-a asistat în operațiile sale, devenind în cele din urmă un medic desăvârșit,[11] cu o specialitate în chirurgia cataractei.[12] Statutul ei de femeie a ajutat-o să găsească o nișă care să servească pacienții de sex feminin, iar statutul ei de străină a ajutat-o să depășească tradițiile islamice care limitau sever libertatea femeilor.

Mai târziu, soțul s-a îmbolnăvit, a murit, lăsând-o pe Halpir cu fiica lor de 2 ani, Constance.[11] Apoi, Halpir a pornit într-o călătorie extinsă în toată Europa. În timpul războiului austro-ruso-turc (1735–39), a cumpărat patru prizonieri de război austrieci. Trei dintre ei au fost răscumpărați de rude, în timp ce al patrulea, ensign Pilstein, i-a devenit al doilea soț.[13] Ea a călătorit în Polonia, unde Michał Kazimierz „Rybeńko” Radziwiłł⁠(d) l-a făcut pe soțul ei ofițer și i-a oferit postul de reședință de medic în Nesvizh⁠(d). Harpin a călătorit la Sankt Petersburg pentru a elibera câțiva prizonieri de război turci. Acolo a obținut acces la curtea imperială și a cunoscut-o pe împărăteasa Anna a Rusiei și pe viitoarea împărăteasă Elisabeta a Rusiei.[14] După câteva luni, s-a întors în Polonia. A divorțat de cel de-al doilea soț, cu care a avut doi fii, după ce l-a acuzat de adulter, încercare de a o otrăvi și estorcare.

S-a mutat la Viena, unde prințul József Rákóczi⁠(d) s-a îndrăgostit de ea, dar ea a refuzat cererea lui în căsătorie.[15] Halpir s-a implicat romantic cu un nobil polonez, cu șapte ani mai mic, care a profitat de averea ei. S-a întors la Constantinopol și a devenit medic al femeilor din haremul sultanului Mustafa al III-lea.

Autobiografie[modificare | modificare sursă]

Prima pagină din memoriile ei

Autobiografia de 388 de pagini a lui Halpir a fost descoperită de un istoric polonez Glatman în biblioteca prințului Czartoryski.[16] Memoriile au fost publicate ca Proceder podróży i życia mego awantur („Călătoriile și aventurile vieții mele”)[17] în Polonia în 1957. O serie de evenimente din memorii par exagerate și neplauzibile. De exemplu, ea a descris modul în care piciorul ei a devenit moale și vizibil mai scurt din cauza unui semn magic.[18] Prin urmare, acuratețea biografică a memoriilor ei este contestată și unii cercetători preferă să o trateze mai mult ca o operă de ficțiune decât o autobiografie faptică.[19]

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ a b Salomea Regina Pichelsteinowa, Internetowy Polski Słownik Biograficzny 
  2. ^ a b Salomea Regina Pilsztynowa, MAK 
  3. ^ Pilsztynowa, Regina Salomea (în engleză), Deutsche Biographie
  4. ^ Kolodziejczyk, Dariusz (). The Crimean Khanate and Poland-Lithuania: International Diplomacy on the European Periphery (15th-18th Century). A Study of Peace Treaties Followed by Annotated Documents. The Ottoman Empire and its Heritage. 47. BRILL. p. 205. ISBN 9789004191907. 
  5. ^ a b c Veličkaitė, Vika (). Aktyvių moterų veikla XVIII a. Lietuvos Didžiojoje Kunigakštystėje (în lituaniană). Kaunas: Vytautas Magnus University⁠(d). pp. 17–18. 
  6. ^ Burba, Domininkas (). „LDK bastūnės nuotykiai: nuo turkų sultono haremo iki Balkanų plėšiko nelaisvės” (în lituaniană). Accesat în . 
  7. ^ „Elizabeth A. Sackler Center for Feminist Art: The Dinner Party: Heritage Floor: Salomée Halpir”. Brooklyn Museum⁠(d). . Accesat în . 
  8. ^ Baudouin, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169. 
  9. ^ Roczniak, Wladyslaw (). „Power in Powerlessness: The Strange Journey and Career of Regina Salomea Pilsztynowa”. The Polish Review⁠(d). 53 (1): 25–51. ISSN 0032-2970. JSTOR 25779717. 
  10. ^ Roczniak, Wladyslaw (). „Power in Powerlessness: The Strange Journey and Career of Regina Salomea Pilsztynowa”. The Polish Review⁠(d). 53 (1): 25–51. ISSN 0032-2970. JSTOR 25779717. 
  11. ^ a b Baudouin4, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169. 
  12. ^ Lovejoy, Esther Pohl (). Women Doctors of the World. New York: Macmillan Company. p. 172. OCLC 598096784. 
  13. ^ Burba4, Domininkas (). „LDK bastūnės nuotykiai: nuo turkų sultono haremo iki Balkanų plėšiko nelaisvės” (în lituaniană). Accesat în . 
  14. ^ Roczniak, Wladyslaw (). „Power in Powerlessness: The Strange Journey and Career of Regina Salomea Pilsztynowa”. The Polish Review⁠(d). 53 (1): 25–51. ISSN 0032-2970. JSTOR 25779717. 
  15. ^ Baudouin, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169. 
  16. ^ Baudouin, Marcel (). Les femmes médecins. Étude de psychologie sociale internationale (în franceză). Paris: Institut international de bibliographie. pp. 161–169. 
  17. ^ „Elizabeth A. Sackler Center for Feminist Art: The Dinner Party: Heritage Floor: Salomée Halpir”. Brooklyn Museum⁠(d). . Accesat în . 
  18. ^ Burba, Domininkas (). „LDK bastūnės nuotykiai: nuo turkų sultono haremo iki Balkanų plėšiko nelaisvės” (în lituaniană). Accesat în . 
  19. ^ Veličkaitė, Vika (). Aktyvių moterų veikla XVIII a. Lietuvos Didžiojoje Kunigakštystėje (în lituaniană). Kaunas: Vytautas Magnus University⁠(d). pp. 17–18. 

Legături externe[modificare | modificare sursă]

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Regina_Salomea_Pilsztyn&oldid=15617483