Rege filozof
Un rege filozof este un conducător ipotetic în care abilitatea politică este combinată cu cunoștințele filosofice. Conceptul unui oraș-stat condus de filosofi este explorat pentru prima dată în Republica lui Platon, scrisă în jurul anului 375 î.Hr. Platon a susținut că statul ideal (care asigură fericirea maximă posibilă pentru toți cetățenii săi) poate fi creat doar de un conducător posesor de cunoștințe absolute, obținute prin studiu filosofic. Din Evul Mediu încoace, autorii islamici și evrei au extins teoria, adaptând-o la propriile lor concepții despre conducătorul perfect.
Exemple
[modificare | modificare sursă]Multe alte figuri istorice au fost propuse ca potențiale exemple de regi filosofi. Prietenul lui Platon, Archytas, ar fi putut fi inspirația originală din spatele conceptului. Archytas a fost un filosof pitagoreic, un general militar iscusit și un lider politic popular, servind șapte mandate ca strategos în orașul Tarentum, Italia. Plutarh l-a descris pe Alexandru cel Mare ca un rege filozof.[1][2][3]
Împăratul roman Marcus Aurelius este, de asemenea, frecvent citat ca o împlinire a idealului regelui filosof. Surse antice precum Historia Augusta îl numesc „filosoful” și îl laudă pentru clemența domniei sale, în timp ce volumul său stoic, Meditațiile, este încă venerat ca un monument literar al unei filozofii a serviciului și datoriei.[4][5]
Alte exemple includ:
- Așoka (268–232 î.Hr.), împărat budist al dinastiei Maurya, India;
- Julian (330–363), împărat roman și filosof platonician, cunoscut mai ales pentru renunțarea la creștinism și renașterea religiei greco-romane;
- Khosrow I (512–579), conducător al Iranului, admirat în Persia și în alte părți pentru caracterul, virtuțile și cunoștințele sale de filozofie greacă;[6][7]
- Al-Mamun (786–833), calif abasid în vârful Epocii de Aur Islamice;
- Al-Mu'tasim (796–842), calif abasid cunoscut ca patronul filozofilor și polimaților precum Al-Kindi și Al-Jahiz;[8][9]
- Leon al VI-lea cel Înțelept (866–912);
- Frederic al II-lea (1194–1250), împărat al Sfântului Imperiu Roman și Rege al Siciliei, faimos ca un polimat și un învățător poliglot;[10][11]
- Matei Corvin (1443–1490), rege al Ungariei și Croației;[12]
- Suleiman Magnificul (1494–1566), sultan al Imperiului Otoman, care a fost cunoscut în special pentru patronajul său în domeniul artei și poeziei;
- Akbar (1542–1605), împărat Mughal;
- Frederic cel Mare (1712–1786), rege al Prusiei;
- Thomas Jefferson (1743–1826), părinte fondator și președinte al Statelor Unite;[13]
- Sarvepalli Radhakrishnan (1888–1975), președinte al Indiei;
- Kwame Nkrumah (1909–1972), președinte al Ghanei;
- Lee Kuan Yew (1923–2015), prim-ministrul Singaporelui, care a supravegheat transformarea țării dintr-o țară săracă într-o țară dezvoltată cu o economie cu venituri ridicate în decursul unei singure generații, prin stilul său de conducere de dictatură binevoitoare.[14]
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Huffman, Carl (). Archytas of Tarentum. Cambridge University Press. p. 44. ISBN 978-0-521-83746-0.
- ↑ Guthrie, W. K. C. (). A History of Greek Philosophy. 1. Cambridge University Press. p. 333. ISBN 978-0-521-05159-0.
- ↑ Martyn, John R. C. (). „From Tyrant to Philosopher-King: A Literary History of Alexander the Great in Medieval and Early Modern England by Charles Russell Stone (review)”
. Parergon (în engleză). 31 (2): 214–216. doi:10.1353/pgn.2014.0139. ISSN 1832-8334. - ↑ Mark, Joshua J. (). „Marcus Aurelius: Plato's Philosopher King”. World History Encyclopedia.
- ↑ van Ackeren, Marcel (). A Companion to Marcus Aurelius. Blackwell. p. 485. ISBN 978-1-4051-9285-9.
- ↑ Wākīm, Salīm (). Iran, the Arabs, and the West: the story of twenty-five centuries (în engleză). Vantage Press. p. 92.
- ↑ Rose, Jenny (). Zoroastrianism: An Introduction (în engleză). I. B. Tauris. p. 133. ISBN 9781848850880.
- ↑ Freely, John (). Light from the East: How the Science of Medieval Islam Helped to Shape the Western World (în engleză). Bloomsbury Academic. ISBN 978-1-78453-138-6.
- ↑ Corbin, Henry (). History of Islamic Philosophy (în engleză). Routledge. ISBN 978-1-135-19888-6.
- ↑ Geise, John Jacobs (). Man and the Western World (în engleză). Hinds, Hayden & Eldredge. p. 447. Accesat în .
- ↑ Van Cleve, Thomas Curtis (). The Emperor Frederick II of Hohenstaufen: Immutator Mundi. Clarendon Press. p. 242, 315, 384. ISBN 978-0-19-822513-3.
- ↑ „Marsilio Ficino: Magnus of the Renaissance, Shaper of Leaders”. Integral Leadership Review. martie 2007.
- ↑ Lerner, Max (). Thomas Jefferson: America's Philosopher-King. New Brunswick, New Jersey: Taylor & Francis Group. ISBN 9781412852760.
- ↑ Buruma, Ian (). „Lee Kuan Yew: The Philosopher King”. Time. Accesat în .
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Dialogurile lui Platon | ||
|---|---|---|
| Dialoguri de tinerețe: | Apărarea lui Socrate · Euthyphron · Criton · Protagoras · Ion · Lahes · Lysis · Charmides · Republica (I) |  |
| Dialoguri de tranziție: | ||
| Dialoguri de maturitate: | ||
| Dialoguri de bătrânețe: | ||
| Categorie asociată: | ||
