Regatul Zulușilor

Regatul Zulușilor
KwaZulu
← 1816 – 1897 → → →
Drapel
Țara Zulușilor cca. 1890, în roșu Țara Zulușilor cca. 1890, în roșu
Capitală	kwaBulawayo uMgungundlovu⁠(d) Ulundi
Limbă	Limba zulu
Guvernare
Formă de guvernare	Monarhie
Conducător
- 1816 – 1828 (primul)	Shaka Zulu
- 1884 – 1884 (ultimul)	Dinuzulu⁠(d)
Istorie
Moartea lui Dingiswayo	1816
Venirea la putere a lui Shaka	1816
Integrarea în Colonia Natal	1897
Date statistice
Suprafață
- 1822	210.000 km²
Populație
- 1822	250.000 loc.
Densitate	1,2 loc./km²
Economie
Monedă	Sanga (rasă de vaci)

Regatul Zulușilor ( /ˈzuːluː/ ZOO-loo ; zulu KwaZulu ), denumit uneori și Imperiul Zulușilor, a fost o monarhie din Sudul Africii . În anii 1810, Shaka a înființat o armată care a consolidat clanurile rivale și a întemeiat o mulțime de adepți care au condus o largă parte a Africii Sudice, întinzându-se de-a lungul coastei Oceanului Indian, de la râul Tugela în sud până la râul Pongola în nord, cu centrul în jurul actualei provincii KwaZulu-Natal din Africa de Sud.

La mijlocul secolului al XIX-lea a izbucnit un război civil care a culminat cu bătălia de la Ndondakusuka din 1856 între frații Cetshwayo și Mbuyazi. În 1879, o forță britanică a invadat Țara Zulușilor , declanșând războiul zulușilor . După o victorie inițială a zulușilor în bătălia de la Isandlwana din ianuarie, britanicii s-au regrupat și i-au învins pe zuluși în iulie la bătălia de la Ulundi, punând capăt războiului. Zona a fost absorbită de Colonia Natal și ulterior a devenit parte a Uniunii Africii de Sud . Actualul rege Zulu este Misuzulu Sinqobile, care este monarhul provinciei KwaZulu-Natal din Africa de Sud.

Istoric

Creșterea sub Shaka

Articol principal: Shaka Zulu

Desen arătându-l pe Shaka (cca. 1824)

Shaka a fost fiul ilegitim al lui Senzangakhona^⁠(d), șeful zulușior, și al lui Nandi, fiind născut în cca. 1787. Shaka și mama sa au fost exilați de către Senzangakhona, găsindu-și adăpost în Mtetwa, pentru care a luptat drept războinic în timpul domniei lui Dingiswayo^⁠(d). După moartea lui Senzangakhona, Dingiswayo l-a ajutat pe Shaka să devină regele zulușilor. Dingiswayo a fost omorât de către regele Zwide^⁠(d), conducătorul Regatului Ndwandwe, în 1816, determinându-l pe Shaka să-și asume rolul de lider al alianței Mtetwa.

Shaka a mărit teritoriul Regatului Zulușilor prin războaie și prin folosirea diplomației. Inițial, clanul acestuia nu depășea mai mult de o mie de oameni, dar, prin integrarea altor clanuri învecinate, ulterior ajunge la 45.000 de oameni. Reformele militare ale lui Shaka au inclus noi tehnici de bătălie, antrenamente și multă disciplină, cât și înlocuirea sulițelor lungi, care erau pentru aruncat, cu sulițe mai scurte pentru junghiere. Cei conscriși în armată constituiau o armată separată de restul societății zulu, numită amabutho

Sub conducerea lui, alianța a făcut față primului atac al lui Zwide la Bătălia de la Dealul Gqokli (1818). În 1820, Shaka l-a învins pe Zwide la Bătălia de la Râul Mhlatuze, destrămând alianța Ndwandwe. Destrămarea alianței i-a determinat pe unii membrii ai acesteia să ducă campanii sângeroase împotriva altor triburi și clanuri Nguni^⁠(d), declanșând ce va deveni cunoscut sub numele de Mfecane^⁠(d), o migrare în masă a triburilor care încercau să scape de ce a mai rămas din alianța Ndwandwe. Oamenii Ngoni^⁠(d) au migrat până și în Tanzania și Malawi. Nu a fost niciodată determinat cât de multe persoane au murit în timpul acesta, dar regiunea devenise aproape depopulată. Până în 1822, Shaka crease deja un imperiu care acoperea o suprafață de ~210.000 km², acoperind râurile Pongola și Tugera.

O ramură a zulușilor, amaNdebele, cunoscuți și sub denumirea de Matabele^⁠(d), au creat un imperiu și mai mare sub regele lor, Mzilikazi^⁠(d), care acoperea părți din Highveld^⁠(d) și Zimbabwe.

Domnia lui Dingane

Regele Dingane

Următorul conducător după Shaka a fost fratele său vitreg, Dingane, care a complotat cu alt frate vitreg, Mhlangana, și cu Mbopa, un iNduna (sfătuitor), pentru a-l ucide pe Shaka în 1828. După uciderea lui Shaka, Dingane îl ucide și pe Mhlangana pentru a ajunge la putere. Una dintre primele acțiuni politice ale sale a fost uciderea tuturor rudelor sale de sânge regal. În ani următori ar face la fel cu foști susținători ai lui Shaka pentru a-și asigura poziția, cu excepția fratelui său vitreg, Mpande, care era considerat prea slab pentru a fi o amenințare.

Conflictele cu Burii

Inovațiile militare precum assagaiul^⁠(d) sau tacticile de încercuire i-au ajutat pe zuluși să devină unul dintre cele mai puternice clanuri din Sudul Africii

Tensiunile dintre coloniștii olandezi și autoritățile britanice coloniale din Colonia Capului au dus la un val de migrații ale burilor (cunoscuți și că Voortrekkeri) către nord din 1836 încolo, cu scopul de a înființa state autonome bure independente de suzeranitatea britanicilor. Burii au început să traverseze Fluviul Orange spre Nord. În timpul călătoriei lor, s-au întâlnit mai întâi cu Regatul Ndebele, apoi cu Regatul Zulușilor. În octombrie 1837, liderul burilor, Pieter Retief^⁠(d), l-a vizitat pe Dingane la kraalul său regal cu scopul de a negocia cu el pentru a asigura burilor pământ. În noiembrie, în jur de o mie de vagoane bure și-au început călătoria din Munții Drakensberg, Republica Orange.

Dingane a cerut ca Retief și echipajul său să-i aducă înapoi niște vaci care i-au fost furate de către un șef de trib local, fiind o condiție a tratatului dintre zuluși și buri. Retief a reușit, întorcându-se pe 3 februarie 1838. Următoarea zi, a fost semnat tratatul, prin care Dingane ceda burilor tot pământul la Sud de râurile Tugela și Mzimvubu. Pe 6 februarie, după ce au terminat de sărbătorit semnarea tratatului, Retief și cu echipajul lui au fost chemați la un dans și li s-au cerut să-și lase armele. La punctul culminant al dansului, Dingane a sărit și a strigat "Bambani abathakathi!" (în limba zulu: "Luați-i pe vrăjitori").

Oamenii lui Retief nu au putut face față, fiind luați la dealul kwaMatiwane din apropiere și executați. Unii spun că au fost executați fiindcă au păstrat câteva dintre vacile lui Dingane, dar este mai probabil ca tratatul să fi fost doar un plan pentru a-i birui pe buri. Armata lui Dingane a atacat apoi și a ucis un grup de 250 de bărbați, femei și copii buri. Situl acestei întâmplări este astăzi orașul Weenen (în olandeză: "a plânge"). Burii rămași și-au ales alt lider, Andries Pretoriu, care a apărat cu succes poziția bură la Bătălia de la Râul Blood pe 16 decembrie 1838, când 15.000 de impi (războinici) zuluși au atacat un grup de 470 de buri.