Regatul Armeniei (antichitate)

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Regatul Armeniei
Մեծ Հայք
Yervanduni Armenia, IV-II BC.gif 30px – Simple Labarum.svg Marzbanate.svg
Drapel
Drapel
Localizare
Localizare
CapitalăArmavir (331–210 î.Hr.)
Yervandashat (210–176 î.Hr.)
Artashat (176–77 î.Hr.; 69–120 d.Hr.)
Tigranocerta (77–69 î.Hr.)
Vagharshapat (120–330)
Dvin (336–428)
Limbăarmeana (limba nativă)
greacă
aramaica
iraniana (parta⁠(d) și pahlavi⁠(d))
Religiepoliteism armean și zoroastrism:[1][2] sec. 3 î.Hr. – 301 d.Hr.
Creștinism : din 301
Guvernare
Formă de guvernaremonarhie
Rege, rege al regilor 
 - 321–317 î.Hr.Orontes al III-lea⁠(d)
 - 422-428Artaxias al IV-lea⁠(d)
Istorie
Este formată satrapia Armeniei533 î.e.n.
Încoronarea lui Orontes al III-lea⁠(d)321 î.e.n.
Bătălia de la Rhandeia61 î.e.n.
Creștinismul devine religie națională301 e.n.
Armenia occidentală este ocupată de Bizanț⁠(d)387 e.n.
Armenia este cucerită de Persia428 e.n.
Evenimentul care a urmat după încetarea existenței statului 
Economie
Monedătaghand
În prezent parte din
 Armenia
 Azerbaijan
 Georgia
 Iran
 Irak
 Israel
 Palestina
 Lebanon
 Siria
 Turcia
Redgate, Anne Elizabeth (). The Armenians. Wiley-Blackwell. p. 7. ISBN 0-631-22037-2. 

Regatul Armeniei, cunoscut și ca Regatul Armeniei Mari,[3] sau pur și simplu Armenia Mare (armeană Մեծ Հայք Mets Hayk;[4] latină Armenia Maior), a fost o monarhie în Orientul Apropiat antic ce a existat din 321 î.Hr. până în 428 d.Hr. Istoria sa se împarte în stăpânirile succesive a trei dinastii regale: Orontidă⁠(d) (321 î.Hr.–200 î.Hr.),[5][6] Artaxiadă⁠(d) (189 î.Hr.–12 d.Hr.) și Arsacidă (52–428).

Rădăcinile regatului au la bază unul din satrapiile Imperiului Ahemenid al Persiei numită Armenia (Satrapia Armeniei⁠(d)), care era format din teritoriul Regatului Ararat⁠(d) (860 î.Hr.–590 î.Hr.) de după cucerirea acestuia de către imperiul med în 590 î.Hr. Satrapia a devenit regat în 321 î.Hr., în timpul domniei dinastiei Orontide, după cucerirea Persiei de către Alexandru cel Mare, care a fost încorporat în unul dintre regatele elenistice ale Imperiului Seleucid.

Sub Imperiul Seleucid (312-63 î.Hr.), tronul armean a fost divizat în două – Armenia Maior și Sophene – ambele trecând în mâinile dinastiei Artaxiad⁠(d) în 189 î.Hr. În timpul expansiunii spre est a Republicii Romane, Regatul Armeniei, sub Tigrane cel Mare, și-a atins culmea, din 83 până în 69 î.Hr., după ce a reîncorporat Sophene și a cucerit teritoriile rămase de la căderea imperiului seleucid, ducând la sfârșit existența acestuia, iar Armenia s-a dezvoltat într-un imperiu pentru o perioadă scurtă, după care ea însăși a fost cucerită de Roma în 69 î.Hr. Regii Artaxiazi rămași au continuat să conducă ca cleinți ai Romei până au fost răsturnați în 12 d.Hr. din cauza unei posibile loialități a acestora față de principalul rival al Romei din regiune, imperiul part.

În timpul războaielor romano-parte, dinastia Arsacidă a Armeniei a fost fondată de Tiridate I⁠(d), un membru al dinastiei parte a Arsacizilor, care a fost proclamat rege al Armeniei în 52. În cea mai mare parte a acestei perioade, Armenia a fost puternic disputată între Roma și Partia, iar nobilimea armeană era divizată între pro-romani, pro-parți și neutri. Din 114 până în 118, Armenia a fost pentru scurt timp provincie a Imperiului Roman sub împăratul Traian. Regatul Armeniei a serivit adesea ca stat client sau vasal la frontiera celor două mari imperii și a succesorilor lor, imperiile bizantin și sasanid. În 301, Tiridate al III-lea a proclamat creștinismul ca religie de stat în Armenia, făcând din regatul armean primul stat care a îmbrățișat oficial creștinismul.

În timpul războaielor bizantino-sasanide, Armenia a fost în cele din urmă împărțită în Armenia bizantină⁠(d) (în 387) și Armenia persană⁠(d) (în 428).

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Mary Boyce. Zoroastrians: Their Religious Beliefs and Practices Psychology Press, 2001 ISBN: 0415239028 p 84
  2. ^ Russel, James R. (). Zoroastrianism in Armenia (Harvard Iranian series). Harvard University, Department of Near Eastern Languages and Civilizations. ISBN 978-0674968509. Arsacizii parți, care au venit la tron în Armenia în primul secol d.Hr., erau zoroastrieni evlavioși care îl invocau pe Mithra ca domn al legământului. Un episod care ilustrează respectul lor față de cult este renumita călătorie a lui Tiridate la Roma în 65-66 d. Hr. (...) 
  3. ^ „Kingdom of Greater Armenia”. Oxford University Press. Accesat în . 
  4. ^ Adontz, Nicolas (). The Reform of Justinian Armenia. Lisbon: Calouste Gulbenkian Foundation. p. 310. 
  5. ^ Mach Chahin (2001). Kingdom of Armenia. Surrey: Routledge. p185–190.
  6. ^ „Armenia - Geography & History”. britannica.com. Accesat în .