Rasa ariană

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
A patra ediție a Meyers Konversations-Lexikon (Leipzig, 1885-1890) exemplifică rasa europoidă ca fiind formată din arieni, semiți și hamiți. Arienii sunt la rândul lor împărțiți în arieni europeni și indo-arieni (termenul de „indo-arieni” era utilizat pentru a descrie ceea ce azi numim indo-iranieni).

Rasa ariană este un concept istoric de rasă care a apărut spre finalul secolului XIX și a rămas popular până la mijlocul secolului XX. Termenul era utilizat pentru a descrie popoarele indo-europene ca grup rasial.[1] Conceptul este derivat din ideea că vorbitorii de limbă proto-indo-europeană și urmașii acestora din zilele noastre constituie o rasă distinctă sau o subrasă a rasei europoide.[2][3]

Etimologie[modificare | modificare sursă]

Termenul arian a fost utilizat în general pentru a descrie rădăcina proto-indo-europeană arya, entonim adoptat de indo-iranieni pentru a descrie arienii. Echivalentul în sanscrită a termenului este ārya (Devanāgarī: आर्य), la origine un termen de autodesemnare etnică, iar în sanscrita clasică înseamnă „onorabil, respectabil, nobil”.[4] Echivalentul în persană veche este ariya- (Persană veche cuneiformă: 𐎠𐎼𐎡𐎹).[5]

Termenul indo-arian este încă utilizat pentru a descrie jumătatea indică a limbilor indo-iraniene, i.e., familie de limbi care include sanscrita și limbile moderne hindi-urdu, bengaleza, punjaba, gujarati, romani, kashmiri, singaleză și marathi.[6]

Istorie[modificare | modificare sursă]

În secolul XVIII, cele mai cunoscute limbi antice din familia limbilor indo-europene erau cele indo-iraniene. Prin urmare, termenul aryan a început să fie utilizat pentru a denota nu doar popoarele indo-iraniene, ci și pe cele vorbitoare de limbi indo-europene; aici erau incluși romanii, grecii și popoarele germanice. Mai târziu, popoarele baltice, celții și slavii au fost introduși în această categorie. S-a susținut că toate aceste limbi au o origine comună - așa-numita limbă proto-indo-europeană - vorbită de către un popor antic considerat strămoșul comun al europenilor, iranienilor și indo-arienilor.

În contextul antropologiei fizice și a rasismului științific din secolul XIX, termenul de „rasă ariană” era folosit pentru a descrie în mod eronat toate popoarele considerate urmașe ale proto-indo-europenilor - o submulțime a rasei europoide,[7][8] pe lângă indo-iranieni (singurul popor despre care se știe că utiliza termenul de arya ca endonim încă din vremuri străvechi). Majoritatea locuitorilor moderni ai Australasia, Caucazului, Asiei Centrale, Europei, Americii Latine, Americii de Nord, Siberiei, Asiei de Sud, Africii de Sud și Asiei de Vest erau descriși prin intermediul acestui termen.[9] Astfel de afirmații erau des întâlnite la începutul secolului XIX, perioadă în care se considera că arienii își aveau originea în partea de sud-vest a stepelor euroasiatice (teritoriile de astăzi ale Rusiei și Ucrainei).

Max Müller este considerat primul scriitor care a menționat termenul de „rasă ariană” în engleză. În Lectures on the Science of Language (1861),[10] Müller îi numea pe arieni ca fiind o „rasă de oameni”. La momentul respectiv, prin rasă se înțelegea „un grup de triburi sau popoare, un grup etnic”.[11] Totuși, Müller scria în 1888 că „un etnolog care discută despre rasă ariană, sânge arian, ochi și par arian este al fel de păcător ca un lingvist care vorbește despre un dicționar dolihocefalic sau o gramatică brahicefalică”.[12] În ciuda celor de mai sus, acesta utiliza ocazional termenul de rasă ariană.[13]

Cu toate că teoria „rasei ariene” a rămas populară, în special în Germania, unii autori s-au opus acesteia, cu precădere Otto Schrader, Rudolp von Jhering și etnologul Robert Hartmann (1831-1893); cel din urmă a propus interzicerea conceptului de „arian” din antropologie.[10]

Conceptul lui Müller de arian a fost mai târziu modificat astfel încât să fie asociat cu un subgrup de oameni diferiți din punct de vedere biologic. Autori precum Arthur de Gobineau, care susțineau că arienii reprezintă o categorie superioară de oameni, este unul dintre cei care au contribuit la reinterpretarea termenului. Müller nu a fost de acord cu această combinație de lingvistică și antropologie: „Știința limbajului și Știința omului nu pot fi ținute separat pentru mult timp... Trebuie să repet ceva ce am mai spus de multe ori: ar fi greșit să vorbim despre sânge arian la fel ca despre gramatică dolihocefalică”.[14] Și-a reconfirmat opoziția față de această metodă în eseul său Biographies of words and the home of the Aryas din 1988. [10]

Spre finalul secolului XIX, teoria conform căreia indo-europenii au migrat din stepele euroasiatice a început să piardă teren în favoarea teoriei care susținea că indo-europenii și-ar avea de fapt originea în Germania sau Scandinavia. Astfel, sensul termenului de arian era limitat la popoarele „germanice”, „nordice” sau la Europa de Nord.[15] Această versiune conduce la o diviziune a europoizilor în arieni, semiți și hamiți, tot în baza unor considerații lingvistice. Originea germană a arienilor era promovată cu precădere de către arheologul Gustaf Kossinna, care declara că popoarele proto-indo-europene erau identice culturii ceramice (în germană Schnurkeramik) din Germania neolotică. Această idee era răspândită în mediile intelectuale și culturale de la începutul secolului XX.[16]

Semnificația acestui termen era cunoscută de scriitorii de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Un exemplu este lucrarea lui H.G.Wells, The Outline of History (1920).[17] În acest volum, Wells utilizează termenul la plural („popoare ariene”), însă se împotrivea exploatării motivate rasial și politic a termenului de către autori precum Houston Stewart Chamberlain. Cu toate acestea, Wells a folosit cuvântul pentru a descrie anumite popoare (i.e., sciții). În 1922, în O Scurtă Istorie a Lumii, Wells a descris un grup divers de diferite „popoare ariene” care învățau „metode de civilizație”.[18]

În ediția din 1944 a lucrării World Atlas publicată de Rand McNally, rasa ariană era descrisă drept una dintre cele zece rase majore ale umanității.[19] Scriitorul science-fiction, Poul Anderson, un libertarian antirasist de origine scandinavă, utiliza termenul arian în lucrările sale pentru a descrie popoarele indo-europene.[20]

„Arian” apare uneori ca sinonim pentru indo-european. Într-un articol din 1989 din Scientific American, Colin Renfrew utiliza termenul exact cu acest sens.[21]

Referințe[modificare | modificare sursă]

  1. ^ "The Great Aryan Myth," Knight Dunlap, The Scientific MonthlyVol. 59, No. 4 (Oct., 1944), pp. 296-300
  2. ^ Mish, Frederic C., Editor in Chief Webster's Tenth New Collegiate Dictionary Springfield, Massachusetts, U.S.A.:1994--Merriam-Webster See original definition (definition #1) of "Aryan" in English--Page 66
  3. ^ Devdutt Pattanaik. „Devdutt Pattanaik: Leveraging the Aryans”. Accesat în . 
  4. ^ Monier Monier-Williams (). A Sanskrit-English Dictionary: Etymologically and Philologically Arranged with Special Reference to Cognate Indo-European Languages. Motilal Banarsidass Publ. 
  5. ^ „ARYA”. Accesat în . 
  6. ^ Fortson, Benjamin W. Indo-European Language and Culture: An Introduction. 2nd ed., Wiley-Blackwell, 2010, paras. 10.28 and 10.58.
  7. ^ Mish, Frederic C., Editor in Chief Webster's Tenth New Collegiate Dictionary Springfield, Massachusetts, U.S.A.:1994--Merriam-Webster Page 66
  8. ^ Widney, Joseph P Race Life of the Aryan Peoples New York: Funk & Wagnalls. 1907 In Two Volumes: Volume One--The Old World Volume Two--The New World ISBN B000859S6O
  9. ^ Rand McNally's World Atlas International Edition Chicago:1944 Rand McNally Map: "Races of Mankind" pp. 278–279.
  10. ^ a b c A.Orsucci. „Ariani, indogermani, stirpi mediterranee: aspetti del dibattito sulle razze europee (1870-1914)”. Accesat în . 
  11. ^ OED under race, n.6 I.1.c has "A group of several tribes or peoples, regarded as forming a distinct ethnic set. Esp. used in 19th-cent. anthropological classification, sometimes in conjunction with linguistic groupings."
  12. ^ F. Max Müller, Biographies of Words and the Home of the Aryas (1888), Kessinger Publishing reprint, 2004, p. 120; Dorothy Matilda Figueira, Aryans, Jews, Brahmins: Theorizing Authority Through Myths of Identity (SUNY Press, 2002), p. 45.
  13. ^ Romila Thapar, "The Theory of Aryan Race and India: History and Politics," Social Scientist 24.1/3 (Jan.–Mar. 1996), 6. Thapar cites an 1883 lecture in which Mueller spoke of someone as "belonging to the south-eastern branch of the Aryan race."
  14. ^ Speech before the University of Stassbourg, 1872, Chaudhuri, Nirad, Scholar Extraordinary: The Life of Professor the Rt. Hon. Freidrich Max Muller, Chatto and Windus, 1974, p.313
  15. ^ Vacher de Lapouge (trans Clossen, C), Georges (1899). "Old and New Aspects of the Aryan Question". The American Journal of Sociology. 5 (3): 329–346. doi:10.1086/210895.
  16. ^ Arvidsson, Stefan (2006). Aryan Idols. USA: University of Chicago Press, 143. ISBN 0-226-02860-7.
  17. ^ Wells, H.G. The Outline of History, 3rd ed. (New York: Macmillan, 1921), Ch. 20 ("The Aryan-Speaking Peoples in Prehistoric Times"), pp. 236-51.
  18. ^ „H.G. Wells (1866–1946). A Short History of the World. 1922”. Accesat în . 
  19. ^ Rand McNally (1944) "Races of Mankind" (map)Rand McNally's World Atlas International Edition Chicago: Rand McNally. pp.278–79 – In the explanatory section below the map, the Aryan race (the word "Aryan" being defined in the description below the map as a synonym for "Indo-Europeans") is described as being one of the ten major racial groupings of mankind. Each of the ten racial groupings is depicted in a different color on the map and the estimated populations in 1944 of the larger racial groups except the Dravidians are given (the Dravidian population in 1944 would have been about 70,000,000). The other nine groups are depicted as being the Semitic race (the Aryans (850,000,000) and the Semites (70,000,000) are described as being the two main branches of the Caucasian race), the Dravidian race, the Mongolian race (700,000,000), the Malayan race (Correct population given on page 413 – 64,000,000 including besides the populations of the Dutch East Indies, the Philippines, and Madagascar also half of the Malay States, Micronesia, and Polynesia), the American Indian race (10,000,000), the Negro race (140,000,000), the Native Australians, the Papuans, and the Hottentots and Bushmen.
  20. ^ See, for example, the Poul Anderson short stories in the 1964 collection Time and Stars and the Polesotechnic League stories featuring Nicholas van Rijn
  21. ^ Renfrew, Colin. (1989). The Origins of Indo-European Languages. /Scientific American/, 261(4), 82-90.

Bibliografie[modificare | modificare sursă]

  • Widney, Joseph P Race Life of the Aryan Peoples New York: Funk & Wagnalls. 1907 In Two Volumes: Volume One--The Old World Volume Two--The New World ISBN B000859S6O:
    • Race Life of the Aryan Peoples Vol.1--"The Old World":
    • Race Life of the Aryan Peoples Vol.2--"The New World":

Vezi și[modificare | modificare sursă]

Legături externe[modificare | modificare sursă]