Ranuccio al II-lea, Duce de Parma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Jump to navigation Jump to search
Ranuccio al II-lea
Jacob Denys - Portrait of Ranuccio II.jpg
Portret al lui Ranuccio II de Jacob Denys
Date personale
Născut17 septembrie 1630(1630-09-17)
Parma, Parma
Decedat (64 de ani)
Parma, Parma
ÎnmormântatSanctuary of Santa Maria della Steccata[*] Modificați la Wikidata
PărințiOdoardo Farnese
Margherita de' Medici Modificați la Wikidata
Frați și suroriAlexander Farnese, Prince of Parma[*]
Caterina Farnese[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuMarguerite Yolande de Savoia
Isabella d'Este
Maria d'Este
CopiiMargherita Maria, Ducesă de Modena
Oddoardo, Prinț Ereditar de Parma
Francesco, Duce de Parma
Antonio, Duce de Parma
ReligieBiserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațiearistocrat[*] Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
TitluriDuce
Familie nobiliarăCasa de Farnese
Duce de Parma
Domnie11 septembrie 1646 – 11 decembrie 1694
PredecesorOdoardo I
SuccesorFrancesco
Semnătură
Signature of Ranuccio II Farnese, Duke of Parma.png

Ranuccio II Farnese (17 septembrie 163011 decembrie 1694) a fost al 6-lea Duce de Parma și Piacenza din 1646 până la moartea sa și Duce de Castro din 1646 până în 1649.

Biografie[modificare | modificare sursă]

Naștere și succesiune[modificare | modificare sursă]

Ranuccio a fost fiul cel mare al lui Odoardo Farnese, al 5-lea duce suveran de Parma, și al soției sale, Margherita de Medici. După moartea bruscă a tatălui său, la doar 34 de ani, Ranuccio i-a succedat ca duce. Cum el era minor, primii doi ani ai domniei sale au fost sub regența unchiului său, Francesco Maria Farnese, și a mamei sale.

Ranuccio a aparținut Casei de Farnese, fondată de Papa Paul al III-lea. Ducii Farnese au domnit în Parma și Piacenza de când fiul nelegitim al Papei Paul, Pier Luigi Farnese, a primit ducatul în posesie. Pier Luigi a fost, de asemenea, Duce de Castro, un titlu conferit de către tatăl său, după ce acesta din urmă a creat teritoriul din ținuturile recuperate după moartea lui Ranuccio cel Bătrân, fratele mai mic a lui Pier Luigi.

Conflicte cu papalitatea[modificare | modificare sursă]

În timpul domniei tatălui său în Castro, un fief farnese în statele papale de nord ale Romei, pe care Barberini (familia Papei Urban) erau dornici să-l dobândească, a provocat ca Odoardo să fie excomunicat în 1641.

Ranuccio a refuzat să ramburseze datoriile contractate de către tatăl său, în ciuda faptului că acesta din urmă a semnat un tratat de pace prin care urma ca acest lucru să se întâmple. De asemenea, el a refuzat să-l recunoască pe noul episcop de Castro, numit de succesorul Papei Urban, Papa Inocențiu al X-lea. În 1649, noul episcop, cardinalul Cristoforo Giarda, a fost ucis în drumul său spre Castro. Papa l-a acuzat pe Ranuccio de crimă și ca represalii forțele loaiale papei au asediat Castro. În luna august a aceluiași an, trupele parmeneze au fost zdrobite, nu departe de Bologna, și Ranuccio a rămas fără mijloce de a-și obține înapoi fieful, în ciuda încercărilor sale de a-l cumpăra înapoi cu bani.

În 1672 el a cumpărat principatele Bardi și Compiano. În ultimele zile ale domniei sale, ducatul a suferit foarte mult de prezența trupelor imperiale, care luptau în disputa dintre Victor Amadeus al II-lea de Savoia și Franța.