Ranuccio I Farnese, Duce de Parma

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Salt la: Navigare, căutare
Ranuccio I
Ranuccio First Farnese.jpg
Date personale
Născut 28 martie 1569(1569-03-28)
Parma, Parma
Decedat (52 de ani)
Parma, Parma
Înmormântat Sanctuary of Santa Maria della Steccata[*] Modificați la Wikidata
Părinți Alessandro Farnese, Duce de Parma
Infanta Maria of Guimarães[*] Modificați la Wikidata
Frați și surori Margherita Farnese[*]
Odoardo Farnese[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cu Margherita Aldobrandini
Copii Prințul Ottavio
Maria, Ducesă de Modena și Reggio
Odoardo, Duce de Parma
Vittoria, Ducesă de Modena
Cardinalul Francesco Maria
Religie Biserica Romano-Catolică Modificați la Wikidata
Apartenență nobiliară
Familie nobiliară Casa de Farnese
Duce de Parma
Domnie 3 decembrie 1592 – 5 martie 1622
Predecesor Alessandro
Succesor Odoardo

Ranuccio I Farnese (28 martie 15695 martie 1622) a domnit ca Duce de Parma, Piacenza și Castro din 1592. Un adept al monarhiei absolute, în 1594 Ranuccio a centralizat administrarea Parmei și Piacenzei, revocând astfel marile prerogative ale nobililor. El este cel mai bine cunoscut pentru "Marea Justiție" din 1612, când a existat un număr mare de execuții ale nobililor suspectați de complot împotriva lui.[1]

Soț al Margheritei Aldobrandini, nepoata Papei Clement al VIII-lea, Ranuccio, fiul unei infante portugheze, a fost considerat ca un potențial rege al Portugaliei când unchiul său regele Henric a murit fără să lase moștenitori. Tronul, totuși, a trecut lui Filip al II-lea al Spaniei, ale cărui trupe au ocupat prompt țara după decesul lui Henric I.

Moartea regelui Henric a declanșat lupta pentru tronul Portugaliei când Ranuccio avea 11 ani. Ca fiu al fiicei mari a Infantelui Eduard, al 4-lea Duce de Guimarães, singurul fiu al regelui Manuel I, Ranuccio era, conform obiceiului feudal, primul moștenitor al tronului Portugaliei. Cu toate acestea, tatăl său a fost un aliat și chiar un supus al regelui spaniol, un alt pretendent, așa că drepturile lui Ranuccio nu au fost revendicate puternic. În schimb, sora mai mică a mamei lui Ranuccio, Caterina, Ducesă de Braganza, a pretins puternic tronul însă a eșuat în încercarea sa.

Sub conducerea lui Ranuccio I, ducatul a anexat teritoriile Colorno, Sala Baganza și Montechiarugolo. El a început o reînnoire culturală în orașul Parma, a sprijinit artele și a construit Teatrul Farnese cu 4.500 de scaune. Numeroase îmbunătățiri și monumente în Parma au fost construite la porunca lui Ranuccio I, inclusiv o revitalizare a Universității din Parma și extinderea finală a zidurilor orașului. Construcția Palazzo della Pilotta, palatul de la curte a familiei Farnese, a fost finalizată în 1620.

Ranuccio a fost succeedat de fiul său Odoardo, inițial sub regența fratelui său, Odoardo Farnese.

Copii[modificare | modificare sursă]

La 7 mai 1600, Ranuccio s-a căsătorit cu Donna Margarita Aldobrandini, fiica lui Don Giovanni Francesco Aldobrandini, Prinț de Carpineto și a soției acestuia, Donna Olimpia Aldobrandini, Prințesă Campinelli. Cuplul a avut nouă copii:

Note[modificare | modificare sursă]

  1. ^ Farnese family (Italian family)”. Enyclopædia Britannica. britannica.com. http://www.britannica.com/EBchecked/topic/202049/Farnese-family. Accesat la 23 decembrie 2009.