Radu Florescu (istoric)
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Radu Florescu (istoric) | |
![]() | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4] București, România |
| Decedat | (88 de ani)[1][2][3] Mougins, Provența-Alpi-Coasta de Azur, Franța[5] |
| Număr de copii | 4 |
| Copii | Alexandra Florescu[*] |
| Cetățenie | |
| Ocupație | istoric autor cadru didactic universitar[*] |
| Limbi vorbite | limba română |
| Activitate | |
| Alma mater | Christ Church[*] Universitatea Statului Indiana |
| Organizație | Universitatea din Boston |
| Premii | Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de cavaler[*] ()[6] |
| Modifică date / text | |
Radu R. Florescu (n. , București, România – d. , Mougins, Provența-Alpi-Coasta de Azur, Franța) a fost un istoric și profesor universitar de origine română. Radu R. Florescu este autorul a numeroase articole academice și cărți referitoare la România și istoria României.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Radu R. Florescu s-a născut la 23 octombrie 1925. Acesta a fost fiul lui Radu A. Florescu, diplomat. A fost descendentul mai multor familii boierești române, cu importanță culturală, politică și militară. E unul dintre descendenții lui Ioan Emanoil Florescu, Radu Florescu (comis în perioada domniei lui Mihai Viteazul și propus frate de tată al acestuia) Acesta a mai avut 2 frați, Yvonne și Alexandru, care a decedat tânăr.
Tatăl său a reprezentat România la Berlin, Viena, Washington, D.C. și Londra, întâlnind mulți demnitari istorici ai vremii ca Churchill, Roosevelt, iar Göring i-a fost chiar vecin în perioada în care a slujit țara ca reprezentant în Germania.[7]
Copilăria lui Radu R. a fost împărțită între casa familiei din Piața Victoriei, Vila Miclescu unde acesta își vizita rudele și Conacul de la Copăceni, fiind înconjurat de familie, de profesorii care educau copiii la domiciliu, dar și de multe dintre fețele cunoscute ale vremii, fiind invitate la reședințele familiei.
La vârsta de 12 ani, găsindu-se separat de familie fix înainte de război, acesta este chemat la Londra de tatăl său, proaspăt demisionat în 1938 din postul său de șef al legației românești la Londra, refuzând să îl servească pe Carol al II-lea.
Acesta a întreprins o curajoasă cursă către destinație cu unul dintre ultimele trenuri Orient Express înainte de închiderea porților Europei din cauza Celui De-al Doilea Război Mondial.
Emigrarea sa în S.U.A. ar fi fost mai vremelnică dacă Ambasadorul Joe Kennedy, reprezentant S.U.A. la Londra, tatăl viitorului Președinte John F. Kennedy și bun prieten al lui Radu A. Florescu ar fi putut să țină toate familiile legației unite, acum fără cetățenie și fără posibilitatea de a scăpa din Europa. Acest plan nu a putut fi deprins.
Radu Florescu a obținut diplomele de licență și master de la Christ Church, Universitatea Oxford în Marea Britanie. În 1951 acesta s-a căsătorit cu Nicole, aceasta fiind de origine franceză.
S-a mutat în Statele Unite ale Americii, unde și-a completat studiile prin obținerea unui doctorat la Universitatea Indiana. Acesta a continuat să fie profesor la Boston College.
Lula Barrett, împreună cu Sam Rayburn au ajutat tânăra familie să dobândească cetățenia americană printr-un decret, aceștia apărând în presa vremii, fiind un caz excepțional.
A fost ales de Senatorul American Robert Kennedy ca și consilier în probleme Est Europene, relațiile cu familia devenind mai puternice.
Studiile acestuia au continuat, cercetând rolul cunoscutului explorator, colonist, general și scriitor John Smith în campania militară a lui Mihai Viteazul în Transilvania împotriva turcilor, mai târziu acesta devenind cunoscut pentru povestea sa legată de Pocahontas.
Acesta l-a studiat și pe A.I. Cuza, efectele Revoluției Americane asupra Țărilor Române, efectele comunismului în România, dar poate cele mai cunoscute au fost studiile sale, publicate de-a lungul vieții în 7 cărți, despre mitul și realitatea romanului Dracula semnat de Bram Stoker.
Acest studiu a apărut, neplănuit, după venirea acestuia cu o bursă Fulbright de un an în România în 1968, prima vizită în țara natală de la plecarea din 1938, pentru a-l studia pe Cuza.
Acesta a primit un sfat de la un alt cercetător de la Boston College, Raymond McNally, să verifice și să coreleze anumite detalii istorice și georgafice din romanul Dracula, acesta nefiind studiat la această anvergură până atunci.
În următoarea perioadă acesta a continuat ambele proiecte, și cel inițial, despre Cuza, dar și cel propus de McNally.
Dezvăluirea aproape accidentală a studiului a venit, curios, la vizita lui Richard Nixon la București, la 2 August 1969. Radu R. Florescu se afla acolo în calitate de consilier al presei, având relații bune cu ambele națiuni, acesta alegând să fie diplomat și cu regimul comunist de la București. Întrebat de Nixon ce caută în România, Reader's Digest publică articolul "Cercetător American, În Căutarea Adevăratului Dracula", el devenind unul dintre știrile de la eveniment.
Cartea "In Search Of Dracula" a fost un best-seller, TIME numind-o "un mic fenomen literar", născând interes pentru România, tradițiile locale și adevărul istoric. Radu Florescu și Raymond McNally au cunoscut faima, fiind chemați la zeci de emisiuni și apărând în sute de articole. Vizitele lor au numărat emisiunile lui David Frost, Dick Cavett, dar și Today Show, fiind cele mai urmărite la vremea aceea.
Cartea a fost ecranizată ca și documentar, fiind narat și prezentat de actorul Cristopher Lee, film pe care avea să îl prezinte la prezentările sale despre mituri și legende la majoritatea universităților de prestigiu din SUA. Mai târziu, cartea sa a inspirat și filmul "Bram Stoker's Dracula" regizat de Francis Ford Coppola, cu care avea să devină prieten.
Acesta a realizat mai multe volume legate de literatură horror, "In Search Of Frankenstein", "In Search Of Jekyll And Hyde" și "In Search Of The Pied Piper", printre alte volume. "Dracula, Prince Of Many Faces" și "Dracula's Bloodline" au fost și ele apreciate de critici și de fani.
Radu R. Florescu a continuat prin a produce câteva documentare istorice, dar a avut și apariții televizate. Acesta a citit o scrisoare deschisă din partea Sen. Kennedy pentru poporul român în primele săptămâni ale anului 1990 la televiziunea națională.
Acesta a primit în 2001 din partea Academiei Române distincția Honoris Causa, urmată în 2003 de un premiu de excelență din partea Institutului Cultural Român.
Radu R. Florescu a fost numit și Consul Onorific în Boston și în zona New England de către Guvern, această distincție fiind oferită de președintele Constantinescu și Ministrul Mircea Geoană, pentru eforturile sale deprinse pentru a ajuta românii din zonă de-a lungul timpului, dar și pentru acțiunile sale de popularizare a României peste granițe.
A deținut poziția de profesor emerit de istorie la Boston College. Radu Florescu a fost, de asemenea, directorul Centrului de Studii Est Europene (East European Research Center) al regiunii de nord-est a Statelor Unite ale Americii, cunoscută sub numele de Noua Anglie (New England). În anul 1996 a fost numit consul onorific pentru regiunea New England de către Ministerul afacerilor externe a României.
Acesta a decedat la vârsta de 88 de ani la Cannes, în Franța. A fost cel mai longeviv bărbat din linia familiei Florescu.
Cărți publicate
[modificare | modificare sursă]- Lupta împotriva Rusiei în principatele române (The Struggle against Russia in the Romanian Principalities),
- Dracula, Prințul cu multe fețe; viața și timpurile sale (Dracula - Prince of Many Faces; His Life and His Times), împreună cu Raymond T. McNally
- În căutarea lui Dracula - O istorie adevărată a lui Dracula și legendele cu vampiri (In Search of Dracula: A True History of Dracula and Vampire Legends), împreună cu Raymond T. McNally
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[8]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ a b „Radu Florescu” (în engleză). Internet Speculative Fiction Database. Wikidata Q2629164. Accesat în .
- ^ a b „Radu FLORESCU” (în franceză). NooSFere. Wikidata Q3343389. Accesat în .
- ^ a b Bibliothèque nationale de France. „Radu Florescu” (în franceză). Autoritatea BnF[*]. Wikidata Q19938912.
- ^ „Radu Florescu” (în franceză). Babelio[*]. Wikidata Q2877812.
- ^ Freebase Data Dumps, Google, Wikidata Q15241312
- ^ „Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii”. Monitorul Oficial. .
- ^ Florescu, John (). „100th anniversary of Radu Florescu's birth”. Historia. Accesat în .
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, e) 14.
Vezi și
[modificare | modificare sursă]Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Cum a devenit România “patria lui Dracula”, 5 martie 2008, Lavinia Betea, Jurnalul Național
- Nașteri în 1925
- Nașteri pe 23 octombrie
- Decese în 2014
- Decese pe 14 mai
- Bucureșteni
- Decorați cu Ordinul Național Serviciul Credincios în grad de Cavaler
- Familia Florescu
- Istorici din secolul al XX-lea
- Istorici din secolul al XXI-lea
- Istorici americani
- Istorici români
- Nobili români
- Pedagogi americani
- Pedagogi români
- Profesori români
- Români americani
