Quetzalcoatlus
| Quetzalcoatlus Fosilă: Cretacicul Târziu, Maastrichtian Superior, 68–66 mln. ani în urmă | |
|---|---|
| Schelet restaurată, Muzeul de Științe ale Naturii din Houston | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Ordin: | †Pterosauria |
| Subordin: | †Pterodactyloidea |
| Familie: | †Azhdarchidae |
| Gen: | †Quetzalcoatlus Lawson, 1975 |
| Specia tip | |
| †Quetzalcoatlus northropi Lawson, 1975 | |
| Modifică text | |
Quetzalcoatlus este un gen dispărut de pterozaur. A trăit la sfârșitul Cretacicului (vârsta Maastrichtian) în America de Nord, cu 70-66 de milioane de ani în urmă. A fost membru al familiei Azhdarchidae, o familie de pterozauri avansați fără dinți, cu gâturi neobișnuit de lungi și rigidizate. Numele său provine de la zeul suprem în mitologia aztecă, Quetzalcoatl.
Singura specie tip a Quetzalcoatlus este Quetzalcoatlus northropi.
Descriere
[modificare | modificare sursă]
Primele fosile incomplete de Quetzalcoatlus au fost descoperite în 1971 de Douglas A. Lawson în parcul național Big Bend din Texas, și includea câteva oase ale brațului. Când a fost denumită pentru prima dată ca specie nouă în 1975, oamenii de știință au estimat că cele mai mari fosile Quetzalcoatlus proveneau de la un individ cu o anvergură a aripilor de 15,9 metri. Alegând partea de mijloc din trei extrapolări la proporțiile altor pterozauri a rezultat o estimare de 11 metri, 15,5 metri, respectiv 21 metri. În 1981, alte studii avansate au redus aceste estimări la 11-12 metri.[1]
Clasificare
[modificare | modificare sursă]
Mai jos este o cladogramă care arată plasarea filogenetică a Quetzalcoatlus în cadrul Azhdarchoidea de Andres și Myers (2013).[2]
| Neoazhdarchia |
| |||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Note
[modificare | modificare sursă]- ↑ Langston, Wann Jr. (). „Pterosaurs”. Scientific American. 244 (2): 122–137. doi:10.1038/scientificamerican0281-122.
- ↑ Andres, B.; Myers, T. S. (). „Lone Star Pterosaurs”. Earth and Environmental Science Transactions of the Royal Society of Edinburgh. 103 (3–4): 1. doi:10.1017/S1755691013000303.