Sari la conținut

Provinciile Papua Noua Guinee

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Provinciile din Papua Noua Guinee
Categorieprimul nivel de diviziune administrativă
LocațiePapua Noua Guinee Papua Noua Guinee
Înființată la17 mai 2012 (forma actuală, 20 provincii + Regiunea Autonomă Bougainville + National Capital District)
16 septembrie 1975 (19 districte/provincii + National Capital District)
Număr20 provincii + 1 regiune autonomă + 1 district al capitalei (22 în total) (de la 2012)
Statut suplimentarcircumscripție electorală
Guvernguvern provincial
guvernator provincial
Subdiviziunidistrict
guvern de nivel local (LLG)

Papua Noua Guinee este împărțită, în scopuri administrative, în diviziuni administrative numite provincii. În Papua Noua Guinee există 22 de diviziuni, dintre care 20 sunt provincii, una este Regiunea Autonomă Bougainville, iar una este Districtul Capitalei Naționale Port Moresby.

În 2009, Parlamentul Național al statului Papua Noua Guinee a creat încă două provincii, care au fost înființate oficial la 17 mai 2012. Acestea sunt provincia Hela, desprinsă din provincia Southern Highlands, și provincia Jiwaka, desprinsă din provincia Western Highlands.

Fiecare provincie formează o circumscripție electorală provincială, denumită constituency, pentru Parlamentul Național al statului Papua Noua Guinee. Cei 22 de membri provinciali sunt aleși în circumscripții uninominale. Fiecare membru provincial devine guvernatorul provinciei pe care o reprezintă, cu excepția cazului în care ocupă o funcție de ministru; în această situație, funcția de guvernator este preluată de un membru ales într-o circumscripție deschisă (open electorate) din provincia respectivă.

Lista Provinciilor

[modificare | modificare sursă]

Aici este lista cu toate provinciile:

Nr. Regiune Provincie Capitală Guvernator Suprafață (km²) Populație Densitate (loc./km²)
1 Sud Central Port Moresby Rufina Peter 29.998 269.756 6,21
2 Highlands Simbu (Chimbu) Kundiawa Noah Kool 6.112 376.473 42,42
3 Highlands Eastern Highlands Goroka Simon Sia 11.157 579.825 38,35
4 Insule East New Britain Kokopo Michael Marum 15.274 328.369 14,20
5 Momase East Sepik Wewak Allan Bird 43.426 450.530 7,98
6 Highlands Enga Wabag Peter Ipatas 11.704 432.045 22,60
7 Sud Gulf Kerema Chris Haiveta 34.472 158.194 3,04
8 Momase Madang Madang Ramsey Pariwa 28.886 493.906 12,49
9 Insule Manus Lorengau Charlie Benjamin 2.000 50.231 20,76
10 Sud Milne Bay Alotau Gordon Wesley 14.345 276.512 14,93
11 Momase Morobe Lae Luther Wenge 33.705 674.810 15,56
12 Insule New Ireland Kavieng Byron Chan 9.557 194.067 12,31
13 Sud Oro Province Popondetta Gary Juffa 22.735 186.309 5,82
14 Insule Bougainville (North Solomons) [1] Buka Ishmael Toroama (președinte, 2020)
Joe Lera
9.384 249.358 15,18
15 Highlands Southern Highlands Mendi William Powi 15.089 510.245 23,86
16 Sud Western Province Daru Taboi Awe Yoto 98.189 201.351 1,53
17 Highlands Western Highlands Mount Hagen Wai Rapa 4.299 362.850 59,12
18 Insule West New Britain Kimbe Sasindran Muthuvel 20.387 264.264 8,80
19 Momase Sandaun Vanimo Tony Wouwou 35.820 248.411 5,12
20 Sud National Capital District Port Moresby Powes Parkop 240 364.125 1.051,95
21 Highlands Hela Tari Philip Undialu 10.498 249.449 17,71
22 Highlands Jiwaka Kurumul Simon Kaiwi 4.798 343.987 38,68

Imediat înainte de obținerea independenței, la 16 septembrie 1975, Papua Noua Guinee era împărțită în 19 provincii și Districtul Capitalei Naționale. Aceste provincii corespundeau „districtelor” administrației care guverna, înainte de independență, teritoriile Papua și Noua Guinee.

Problema Bougainville

[modificare | modificare sursă]

A se vedea și: Regiunea Autonomă Bougainville

Se considera că un stat independent cu resurse limitate nu și-ar putea permite infrastructura necesară unei structuri guvernamentale cvasi-federale pe două niveluri. Cu toate acestea, o mișcare separatistă din Bougainville, a cărei mină de cupru reprezenta cea mai importantă sursă individuală de valută străină, iar contribuția sa la veniturile generale era esențială pentru viabilitatea economică a noului stat independent, a forțat abordarea acestei probleme.

Mișcarea separatistă din Bougainville a proclamat Republica Solomonilor de Nord la 1 septembrie 1975, iar guvernul central a răspuns foarte rapid, oferind insulei Bougainville statut de provincie. Pentru a asigura consecvența, având în vedere existența sau existența anterioară a unor mișcări separatiste regionale în Papua și East New Britain, statutul de provincie a fost oferit și celorlalte 18 districte.

Bougainville continuă să reprezinte un caz special. O nouă mișcare separatistă a apărut în 1988 și a dus la o campanie militară violentă pe insulă, la închiderea minei de cupru Bougainville, cu consecințe financiare grave pentru guvernul central, precum și la distrugerea sau degradarea majorității infrastructurii de pe insulă și, în cele din urmă, la izolarea completă a provinciei timp de un deceniu.

Afacerea Sandline din 1997 a fost un scandal politic care a devenit unul dintre momentele definitorii din istoria Papua Noua Guinee, în special în ceea ce privește conflictul din Bougainville.

Separatiștii din Bougainville au ajuns la un acord cu guvernul central în 1997. A fost elaborată o constituție pentru o entitate regională mai autonomă în cadrul Papua Noua Guinee, cu propriul președinte și cu prevederi privind organizarea, la momentul potrivit, a unui referendum referitor la autonomia totală.

Până în 1995, provinciile aveau adunări provinciale alese și cabinete conduse de prim-miniștri provinciali; cu toate acestea, țara rămânea un stat unitar, nu unul federal. Spre deosebire de Canada, Australia și Statele Unite, ale căror guverne federale sunt create de provincii sau state, provinciile din Papua Noua Guinee, asemenea provinciilor și statelor din Pakistan și India, sunt subordonate guvernului central și pot fi suspendate de acesta sau își pot modifica granițele.

De fapt, mai multe guverne provinciale au fost suspendate pentru a combate corupția sau incompetența administrațiilor provinciale alese. Modificările granițelor provinciilor situate în apropierea fostei frontiere dintre teritoriile Papua și Noua Guinee pot crea complicații deosebite în aplicarea legilor care se aplică în Papua sau în Noua Guinee, dar nu în ambele teritorii.

În cele din urmă, în iunie 1995, într-un efort de a restabili într-o anumită măsură controlul guvernului central asupra provinciilor adesea greu de administrat, într-un context în care multe dintre provincii dispuneau de un număr limitat de persoane calificate pentru ocuparea funcțiilor publice, funcția de prim-ministru provincial a fost desființată. Membrii Parlamentului aleși la nivel regional, reprezentând întreaga provincie, au devenit guvernatori provinciali, păstrându-și în același timp mandatele în Parlament.

Denumirea provinciilor

[modificare | modificare sursă]

Mai multe guverne provinciale au adoptat denumiri locale pentru provinciile lor. De exemplu, Bougainville a devenit North Solomons, Western a devenit Fly River, Chimbu a devenit Simbu, Northern a devenit Oro, iar West Sepik a devenit Sandaun.

Deși aceste denumiri sunt acceptate pe scară largă, ele rămân neoficiale, deoarece schimbarea oficială a denumirii unei provincii necesită modificarea Constituției, prin respectarea procedurii de amendare prevăzute de aceasta.

Noi provincii

[modificare | modificare sursă]

În mai 2012, au fost înființate două provincii noi: provincia Hela, desprinsă din provincia Southern Highlands, și provincia Jiwaka, desprinsă din provincia Western Highlands.

La un nivel mai larg, Papua Noua Guinee este împărțită în patru regiuni. Regiunile au o importanță semnificativă în viața de zi cu zi și constituie adesea baza organizării serviciilor guvernamentale, a activităților companiilor, a competițiilor sportive și chiar a jocurilor politice. De exemplu, de-a lungul anilor au existat numeroase discuții cu privire la numărul de prim-miniștri proveniți din fiecare regiune și dacă o anumită regiune ar trebui să ofere următorul prim-ministru. Miniștrii și șefii departamentelor sunt adesea numiți astfel încât să se mențină un echilibru general între regiuni.

În general, oamenii se identifică puternic cu regiunea lor, iar rivalitățile dintre regiuni pot fi intense. Cele patru regiuni sunt:

Momase este un termen creat relativ recent, format prin combinarea primelor două litere ale denumirilor Morobe, Madang și Sepik.

  1. Denumirea provinciei vine de la exploratorul, navigatorul și scriitorul „Louis Antoine de Bougainville”, Wikipedia, , accesat în

Legături externe

[modificare | modificare sursă]